Contestaţie la executare. Decizia nr. 2664/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2664/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-12-2012 în dosarul nr. 2664/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Decembrie 2012
PREȘEDINTE – I. C.
JUDECĂTOR – C. M.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2664/2012
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de C. Națională De A. De S. - C.A.S. IAȘI împotriva sentinței civile nr. 7910 din 09.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind C. N., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă precum și faptul că prin cererea de recurs nu s-a solicitat administrarea de probe, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 7910/9.04.2012 Judecătoria Iași dispune:
„Admite contestația la executare formulata de către contestatorul C. N., domiciliat in IASI, ., ., . în contradictoriu cu intimata C. DE ASIGURARI DE SANATATE IASI, cu sediul in IASI, .. 18-20, J. IAȘI.
Anulează actele de executare întocmite in ds 9922/2011.
Dispune restituirea taxei de timbru in cuantum de 176,76 lei, respectiv a timbrului judiciar de 3 lei către contestator, la momentul rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
În fapt, în 31 octombrie 2011, intimata a emis pe numele contestatorului decizia de impunere nr. 8805 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada ianuarie 2006 – septembrie 2011. Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatorului obligația de plată a următoarelor sume: 130 lei, cu titlu de contribuție datorată, 173 lei, cu titlu de dobânzi, 20 lei, cu titlu de penalități de întârziere. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 110 din Codul de procedură fiscală.
În baza deciziei de impunere nr. 8805 din 31 octombrie 2011 au fost emise în sarcina contestatorului somația de plată și titlul executoriu nr._/27.12.2011, cu titlu de contribuție asigurări de sănătate, dobânzi și penalități de întârziere.
În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Din coroborarea dispozițiilor art. 21 cu cele ale art. 168 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Prin art. 137 alin. 2 din Codul de procedură fiscală se prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu ope legis la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de textele legale anterior redate, rezultă că decizia de impunere nr. 8805 din 31 octombrie 2011 reprezintă titlu de creanță. Contestația împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale poate forma exclusiv obiectul controlului administrativ jurisdicțional, în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale fiind reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executare propriu-zisă, prin care se contestă titlul de executare. În consecință, legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contestatorului nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu zisă, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite.
Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În consecință, executarea silită a creanțelor fiscale poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii.
Analizând modul în care intimata a comunicat contestatorului decizia de impunere în baza căruia a emis actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța observă că intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei de impunere, cu respectarea prevederilor legale.
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Conform alin. 4 a art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Potrivit art. 92 din Codul de procedură civilă, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Analizând și coroborând dispozițiile legale care reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, instanța reține că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, totuși, trimiterea expresă la dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, impun în mod logic ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar; acest fapt poate fi realizat în oricare dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c. Abia în situația în care prin niciuna dintre cele trei modalități nu s-a realizat comunicarea actului, intimata ar fi putut apela la modalitatea comunicării prin publicitate.
A aprecia că actul administrativ fiscal poate fi comunicat legal direct și exclusiv prin publicitate, fără ca, în prealabil, să se încerce comunicarea acestuia într-una dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c din Codul de procedură fiscală, echivalează cu admite că legea a reglementat un mod de comunicare care, fără să ofere garanții minime cu privire la opozabilitatea actului față de destinatar, dă naștere cu ușurință abuzului.
În speța, nu s-a făcut dovada comunicării in vreun fel a deciziei de impunere ce constituie titlul de creanță fiscală în baza căruia au fost emise somația și titlul executoriu nr._/27.12.2011, deși instanța a acordat un termen de judecata in acest sens.
De observat este faptul că s-au depus, la doua zile de la data pronunțării hotărârii, precizări din partea intimatei in cadrul cărora s-a arătat ca intimata a procedat la comunicarea prin publicitate, fără insă a face vreo dovada in acest sens, motivat de faptul că contestatorul nu și-a ridicat corespondenta, depunând alăturat doar dovezi cu privire la acest ultim aspect învederat.
Față de cele expuse anterior, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada respectării prevederilor art. 44 din Codul de procedură fiscală, motiv pentru care va admite contestația și va anula somația de plată și titlul executoriu nr._/27.12.2011 emise de intimată în sarcina contestatorului, respectiv va anula actele de executare întocmite in ds. 9922/2011.
In temeiul art. 23 lit. e din Legea 146/1997, va dispune restituirea taxei de timbru in cuantum de 176,76 lei, respectiv a timbrului judiciar de 3 lei către contestator, la momentul rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
În temeiul principiului disponibilității, va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. de A. de S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurenta că toate aspectele reținute de instanța de fond sunt eronate întrucât pe de o parte art. 44 alin. 2 Cod procedură fiscală a fost integral modificat prin O.U.G. 29/2011 iar pe de altă parte a comunicat actul administrativ prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire existând dovada materială și fără echivoc a acestui fapt. Intimatul nu s-a prezentat să ridice scrisoarea recomandată adresată lui cu confirmare de primire ce conținea actul administrativ fiscal care a stat la baza executării silite. În aceste circumstanțe a procedat la comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal în concordanță cu noile reglementări instituite prin art. 44 din O.G. 92/2003 republicată și modificată.
Pe fond arată că potrivit dispozițiilor Legii 95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății integrale a contribuțiilor îi reveneau în primul rând contestatorului C. N..
Intimatul nu și-a precizat poziția procesuală față de cererea formulată printr-o întâmpinare.
Față de dispozițiile art. V alin. 10 din O.U.G. 125/2011 care prevăd că pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executare silite aferente creanțelor prevăzute la alin. 4 – reprezentând contribuțiile sociale – A.N.A.F. se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale – dobândind calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1.07.2012 în toate procesele și cererile aflate, pe rolul instanțelor judecătorești indiferent de faza de judecată, s-a dispus citarea în cauză a A.N.A.F. – A.F.P. Iași.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin contestația cu a cărei soluționare a învestit instanța de fond, C. N. a invocat alăturat necomunicării titlului de creanță netemeinicia și nelegalitatea executării silite motivat de inexistența unui contract de asigurare, necomunicarea anuală a nivelului contribuției personale, modalitățile de plată precum și drepturile și obligațiile așa cum prevede art. 222 din Legea 95/2006; neprecizarea în titlul executoriu a izvorului debitului său; caracterul abuziv al dobânzilor și penalităților de întârziere.
Instanța de fond nu a analizat decât primul motiv al contestației la executare respectiv necomunicarea titlului de creanță, împrejurare în raport de care a constatat nelegalitatea executării silite. Celelalte motive de nelegalitate și netemeinicie a actelor de executare silită nu și-au găsit analiza și sancționarea lor în cuprinsul sentinței civile supuse prezentului control de legalitate. Tribunalul reține că recurenta a făcut, cu înscrisul depus la fila 5 dosar recurs, dovada comunicării titlului de creanță – decizia de impunere nr. 8805/31.10.2011 – către contestator prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Întrucât contestatorul nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a ridica scrisoarea recomandată ce i-a fost adresată s-a procedat astfel cum rezultă din procesul verbal din 28.11.2011 privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate (fila 6 dosar recurs) și din anunțul colectiv (filele 7 – 81 dosar recurs) la comunicarea titlului de creanță prin publicitate, în acord cu dispozițiile art. 44 din O.G. 92/2003 în redactarea în vigoare la momentul comunicării actului. Prin urmare, la data emiterii titlului executoriu 27.12.2011 creanța era scadentă potrivit art. 111 alin. 2 Cod procedură fiscală.
Reținând faptul că titlul de creanță a fost legal comunicat contestatorului iar soluționarea contestației la executare formulate reclamă analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate, ce nu și-au aflat sancționarea înaintea instanței de fond, incident este motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă. Ca atare, în baza art. 3041; art. 312 alin. 1 – 3,5 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C. de A. de S. Iași, continuat de A.N.A.F.- A.F.P. Iași împotriva sentinței civile nr. 7910/9.04.2012 pronunțata de Judecătoria Iași., sentința pe care o casează in tot.
Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Iași.
Irevocabila.
Pronunțata în ședința publica azi, 7.12.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I.C. C.M. T.D. GREFIER,
I.G.
Red: C.M.
Tehn. H.C.
Ex.2/09.04.2013
Judecător fond: I. Z.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2688/2012. Tribunalul IAŞI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 99/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
