Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 941/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 941/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 941/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Iulie 2015
Președinte - Doinița T.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 941/2015
Pe rol judecarea apelului declarat de M. IAȘI - P. P. și pe intimat P.F. C. L., având ca obiect actiune in raspundere contractuala plată taxă folosință teren.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este completă.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29.06.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02.07.2015, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
P. sentința civilă nr._/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
S-a admis in parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta M. IAȘI - P. P., cu sediul in IAȘI, . și Sfânt, nr. 11 în contradictoriu cu pârâta P.F. C. L., F22-182/2007, CF_, cu sediul in .>
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9097 LEI cu titlu de contravaloare folosinta teren aferenta perioadei 01.04._12.
S-a respins ca neintemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
P. cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta M. IAȘI, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI IAȘI a chemat in judecată pe pârâta P.F. C. L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 9097 lei cu titlu de contravaloare folosința spațiu aferenta perioadei 01.04._12, precum si majorări de întârziere calculate la data de 20.05.2013, in cuantum de 4241 lei .
Cat priveste cauza juridica a pretentiilor reclamantei, instanta constata ca reclamanta a invocat ambele răspunderi, respectiv atât contractuală, cât si delictuală. Or, atâta timp cât in cauză nu exista un contract incheiat intre părti, raspunderea civila in baza căreia poate fi obligata pârâta la plata unei sume de bani, in situatia dovedirii temeiniciei actiunii, nu poate fi decât delictuala .
In drept, sunt aplicabile prevederile art 103 din Legea 71/2011 potrivit căruia:
„ ART. 103
Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor”, fiind aplicabile, in consecinta, raportat la data săvârsirii faptelor de folosire ( a se vedea in acest sens inscrisurile de la filele 6-12 ds) atât prevederile noului Cod Civil, cât si cele ale vechiului Cod Civil. S-ar putea sustine si ca, raportat la data la care pârâta a inceput folosirea terenului, fara a avea un contract de folosinta, având in vedere ca inceputul folosintei s-a situat sub incidenta vechiului Cod Civil, deși folosirea a continuat si sub incidenta Noului Cod Civil, ar fi aplicabile doar prevederile vechiului Cod Civil. In orice caz, instanta mentioneaza ca conditiile răspunderii civile delictuale sunt aceleasi, indiferent de incadrarea in drept a actiunii.
Raportat la susținerile reclamantului ce au fost coroborate cu prevederile contractului nr. 793/04.05.2007, instanta constată că între părți nu mai există raporturi contractuale, astfel încât pârâta din prezenta cauză are calitatea de tolerat, folosind in fapt terenul in suprafața de 7,6 mp situat in Iasi, ., fara a avea încheiat contract de închiriere. Acest aspect a fost sustinut si probat de către reclamanta prin înscrisurile atasate la filele 6-19 ds.
Instanta retine ca in cauza sunt indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratei, intrucat exista un prejudiciu material (cauzat prin lipsirea reclamantei de folosinta a imobilului, aceasta fiind privata de chiria lunara pe care ar fi perceput-o pentru acest spatiu), exista fapta ilicita a paratei, deoarece parata a pastrat posesia imobilului, nu a procedat la predarea spatiului, continuand sa utilizeze efectiv imobilul individualizat in cadrul actiunii după expirarea perioadei in care a avut dreptul de a folosi imobilul teren potrivit contractului nr. 793/04.05.2007, exista legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, deoarece prin pastrarea posesiei spatiului de catre parată, reclamanta a fost privata de sumele reprezentand chiria pe care ar fi perceput-o pentru inchirierea spatiului, precum si existenta vinovatiei, intrucat parata avea cunostinta despre incetarea contractului si obligatia de a preda posesia imobilului, prelungirea termenului contractual putând avea loc numai cu acordul expres si in scris al ambelor părti ( fila 5 verso- art. 20 din contractul nr. 793/04.05.2007).
In consecinta, cu privire la debitul principal, raportat la înscrisurile atasate de reclamanta la filele 6-12 ds, din care rezulta sumele imputate pârâtei, rezulta ca acesta a fost dovedit pe deplin, fiind scăzuta de către reclamantă, din sumele imputate reclamantei prin notele de constatare, suma achitata de pârâtă in cuantum de 1430 lei (chitanta nr_/18.07.2011).
In ceea ce priveste insă penalitătile de intârziere, instanta constata ca acestea ar fi fost datorate de la data săvârsirii faptei prejudiciabile. Or, la dosar, nu s-a depus un mod detaliat de calcul al acestora, nu s-a indiacat nici data de la care ar fi inceput să curgă, desi reclamanta era cea care avea aceasta obligatie, astfel incât, va respinge ca neintemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere .
Față de aspectele învederate anterior, instanța, raportat si la prev art 249 Cod proc civ. Coroborat cu prev art 998 si urm din vechiul cod civil (art 1349 si urm NCC), va admite in parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta M. IAȘI - P. P. în contradictoriu cu pârâta P.F. C. L. SI, D. URMARE, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 9097 LEI cu titlu de contravaloare folosința teren aferenta perioadei 01.04._12, respingând ca neintemeiat ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel, apelantul a depus un tabel reprezentând modul de calcul al majorărilor de întârziere.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed:
Prima instanță a realizat o analiză judicioasă a situației de fapt dedusă judecății, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și în consecință a pronunțat o soluție temeinică și legală pentru considerentele expuse în motivarea hotărârii și pe care instanța de control judiciar și le însușește.
Raportat strict la criticile formulate în cererea de apel, tribunalul reține că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, trebuie remarcat că prima instanță a acordat reclamantei suma de 9097 lei cu titlu de contravaloare folosință teren în temeiul răspunderii civile delictuale, în condițiile în care contractul 793/2007 existent între părți expirase și nu a fost înnoit prin acordul părților, astfel cum se stipula în mod expres în art. 20 din acel contract (fila 5 dosar fond).
Eventualele majorări pentru neplata taxei de folosință erau prevăzute în art. 7 din contractul 793/2007 ce a expirat și erau stipulate la suma de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere până la plata debitului conform Codului Fiscal și Codului de Procedură Fiscală.
Atât timp cât contractul a expirat, în mod corect majorările, conform art. 7 din contractul 793/2007, nu mai puteau fi calculate și acordate după data expirării.
În cazul răspunderii delictuale ar fi putut fi acordată eventual o actualizare a sumelor reprezentând contravaloarea folosinței terenului sau dobânda legală l aceste sume, dacă acest lucru ar fi fost solicitat de apelantul reclamant, însă această cerere nu a fost formulată.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul disp. art. 480 Cod civil, va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de reclamantul M. Iași prin P. împotriva sentinței civile nr._ din 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamantul M. Iași prin P. împotriva sentinței civile nr._ din 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată azi, 2.07.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Doinița T. | Judecător, M. S. | |
Grefier, A. M. |
Red.: jud. S.M./tehnored.: I.F.L.
4 ex./16.07.2015
Jud. fond: I. Z.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1085/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 918/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
