Fond funciar. Decizia nr. 1056/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1056/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 1056/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Noiembrie 2015
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Grefier I. B.
Decizia civila Nr. 1056/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent P. GH. P. și pe intimat C. JUDEȚEANĂ IAȘI P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, intimat C. C. DOLHEȘTI P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar PLÂNGERE LA LG. 18/1991.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, Tribunalul constată:
Prin sentința civilă nr. 424/14.10.2014, Judecătoria Răducăneni a dispus în sensul că respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamantul P. Gh. P. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia comunală de fond funciar Dolhești, împotriva hotărârii nr.1.018 din 05.04.2011 emisă de pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Instanța a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
P. a decide astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răducăneni la data de 04.07.2011, sub nr._, reclamantul P. Gh. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Locală Dolhești de fond funciar, jud. Iași, plângere anularea Hotărârii comisiei județene nr.1.018/05.04.2011 privind dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2 ha. teren cu vegetație forestieră.
În fapt, reclamantul a arătat că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2ha. teren cu pădure provenind de la P. P. G., tatăl său, P. A. I., unchiul tatălui său, și A. V., bunicul tatălui său după mamă.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
Prin precizările depuse la dosar, prin procurator, la termenul din data de 24.09.2012, reclamantul a arătat că suprafața solicitată pentru reconstituire este de 1,50 ha. pădure din care 0,75 ha. provine de la Anuție V., bunicul de pe mamă al tatălui său P. G., și 0,75 ha. pădure provine de la P. A., bunicul de pe tată al tatălui său P. G..
La cerere, reclamantul a anexat, în copie, hotărârea atacată și plicul de corespondență.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri precum și proba cu expertiză tehnică judiciară topo cadastrală, raportul întocmit de domnul expert N. G. fiind atașat la dosar.
Pârâta C. județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că nu au fost respectate dispozițiile art.6, art.24 și art.291 din Legea nr.1/2000, respectiv reclamantul nu a indicat care este amplasamentul solicitat și nici categoria de folosință a terenului, împrejurare de natură să evidențieze faptul că terenul este liber și că poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
La data de 23.08.2011, pârâta C. Locală Dolhești, jud. Iași, a formulat întâmpinare prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate a reclamantului cu privire la suprafața de pădure dovedită situată pe raza ., arătând că și-a dus la îndeplinire obligațiile ce îi revin prin HG nr.890/2005 pentruaprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiileși funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precumși punerea în posesie a proprietarilor și a înaintat cererea și documentația către C. Județeană Iași de Fond Funciar cu propunerea stabilită, soluția de respingere fiindmotivată având în vedere faptulcă terenul solicitat nu este înscris în registrul agricoldin perioada 1951-1955 și fiind decisă la sugestia Comisiei Județene de Fond FunciarIași, motivat de faptul că solicitanțiinu pot face dovada continuității dreptului de proprietatede la data intrării în proprietate a autorului până în anul 1948. Susține pârâta că pădurile au trecutîn proprietatea statului în temeiul Constituției RPR din 1948, astfel încâtproprietarii de păduri nu au mai avut suprafețele de teren forestier pe care să le declare la registrele agricole din anii 1949, 1950, 1951 și 1952, registre careîn mod incorect sunt considerate acte doveditoarevalabile, iar ulterior naționalizării pădurilor, foștii proprietari nu aupututînstrăina suprafețele avute în proprietatepână în anul 1948, deoarece terenurile nu mai erau în circuitul civil. Arată pârâta că în condițiile în care legile fondului funciarnu impun obligația dovedirii stăpânirii continue a proprietății, motivat de faptul că în multe situații proprietățile au fost preluate de către stat, fără drept sau fără documente justificative, hotărârea Comisiei Județene Iași de Aplicare a Legii 18/1991este vădit nelegalăși contravine dispozițiilor legii fonduluifunciar, în condițiile în care s-a făcutdovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor. Susține pârâta că întrucât garantarea dreptului de proprietate privată este un imperativ stabilit și în jurisprudența constantă a CurțiiEuropene a Drepturilor Omului, art.l din Protocolul Adițional la Convenția Europeană stipulândcă nimeni nu poatefi lipsit de proprietateasa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile stabilite de lege și de principiile dreptului internațional, solicită instanței să aprecieze ca acțiunea de față este întemeiată și admisibilă. Mai arată pârâta că suprafețele de teren cu vegetație forestieră solicitate pe vechiul amplasament sunt în administrareaocoalelor silvice și nu au fost atribuite altor persoane. Pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 Cod procedură civilă.
În cursul judecății, instanța a solicitat pârâtelor să înainteze documentația ce a stat la baza emiterii hotărârii atacate, aceasta fiind atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 16.09.2005 reclamantul P. Gh. P., în calitate de fiu moștenitor al autorului P. P. G., a depus la Primăria comunei Dolhești, jud. Iași, cerere, înregistrată sub nr.131/16.09.2005, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha. teren cu vegetație forestieră situat pe raza satului Dolhești, ., în tarlaua Crăsnița.
În ședința din data de 20.01.2011, Comisia comunală de fond funciar Dolhești propune, potrivit procesului – verbal încheiat la acea dată (fila 32 verso), invalidarea cererii înregistrată sub nr.131/16.09.2005 prin care P. P., D. Doinița și P. T. solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha. teren cu vegetație forestieră de la autorii P. A. P. (bunic), A. și P. A. I., reținând că lipsesc actele doveditoare pentru suprafețele solicitate și pentru calitatea de moștenitor. Prin hotărârea nenumerotată din data de 20.01.2011 (fila 26), membrii Comisie locale Dolhești, luând în dezbatere cererea formulată de P. Gh. P. și înregistrată sub nr.131/16.09.2005, propune invalidarea acesteia cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha. teren cu vegetație forestieră situat pe raza ., reținând că în registrul agricol pentru anii 1951-1955, perioada trecerii terenurilor la stat, autorul P. P. G. nu figurează cu teren cu vegetație forestieră.
Prin hotărârea nr.1018 din 05.04.2011, pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a validat propunerea Comisie locale Dolhești în sensul respingerii cererii formulate de P. Gh. P. cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha. teren forestier situat pe raza comunei Dolhești, jud. Iași.
P. a hotărî astfel pârâta a reținut că în registrele agricole din anii 1951-1955, 1956-1958, 1959-1962 autorul P. P. G. nu figurează cu teren cu vegetație forestieră și nu au fost depuse alte acte din care să reiasă dreptul de proprietate asuprea unui teren forestier, iar pentru suprafața de teren agricol pentru care s-a făcut dovada proprietății la momentul trecerii la stat, dreptul a fost reconstituit.
Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere reclamantul P. Gh. P. și a solicitat anularea hotărârii, plângere ce urmează a fi respinsă pentru următoarele motive:
Prin cererea depusă la C. locală Dolhești, reclamantul, în calitate de fiu al defunctului P. P. G., decedat la data 09.05.1995, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha. teren cu vegetație forestieră, în dovedirea dreptului de proprietate depunând actul de donație din data de 20.08.1951 al numitei D. P. M., act în care apare ca vecin al suprafeței donate și P. G., fără însă a cuprinde date privind suprafața și destinația terenului.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a susținut inițial că terenul are o suprafață de 2. ha. și provine de la P. P. G. – tatăl său, P. A. I. – unchiul tatălui său și A. V. – bunicul tatălui său. La solicitarea instanței de a preciza acțiunea, reclamantul a arătat că suprafața totală este de 1,50 ha. teren și provine, în suprafețe egale, de la A. V. și P. A., bunicii tatălui său.
La efectuarea expertizei topo-cadastrale pe baza actelor indicate de către reclamant și cu participarea acestuia, s-a constat că suprafața de teren cu privire la care reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate este de 1,51 ha. teren și provine de la P. P. I. (unchiul reclamantului) – suprafața de 1,29 ha. și de la P. P. G. (tatăl reclamantului) – suprafața de 0,22 ha.
Referitor la prima suprafață de 1,29 ha. teren provenind de la P. P. I., în urma măsurătorilor efectuate cu ocazia realizării expertizei, s-a constat că această suprafață este cuprinsă în suprafața totală de 2,89 ha. teren care se regăsește în anexa de validare la poziția 136 (fila 136), dar a fost emis titlu de proprietate doar pentru 1,60 ha (titlul de proprietate nr._/20.09.1994 - fila 135). Faptul că din suprafața totală validată de 2,89 ha. teren, a fost emis titlu de proprietate doar pentru suprafața de 1,60 ha. teren nu este de natură a îndreptăți reclamantul la o dublă reconstituire. Mai mult, instanța constată că în cauză reclamantul nu a făcut dovada, conform dispozițiilor art.13 alin.1 din Legea nr.18/1991, că este moștenitorul unchiului său P. P. I..
Referitor la suprafața de 0,22 ha. teren provenind de la P. P. G., tatăl reclamantului, instanța reține că, potrivit rolului agricol pentru anii 1959 – 1963, numitul P. P. G. a deținut suprafața totală de 1,82 ha. teren agricol, din care suprafață totală intrată în tovărășie 1,50 ha. teren arabil situat la Crăsnița – 0,75 ha. și la Valea lui C. – 0,75 ha., ambele suprafețe fiind deținute cu titlu, prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform declarației reclamantului anexată cererii de reconstituire (fila 27 verso). Potrivit rolului agricol tatăl reclamantului nu a deținut pădure, iar reclamantul nu a depus alte acte care să ateste dreptul de proprietate, cu excepția actelor unor terți în care erau indicați ca vecini numiții A. V. și P. A. (bunicii tatălui reclamantului), fără a exista informații privind întinderea suprafețelor de teren și nici acte care să ateste faptul că tatăl său, P. P. G., se afla în posesia acestor terenuri în momentul preluării la stat.
În consecință, având în vedere mențiunile din rolul agricol al defunctului P. P. G. și titlul de proprietate nr.48.506 din 25.10.1994, instanța constată că întreaga suprafață de teren a fost reconstituită, mențiunea din raportul de expertiză conform căreia la detalierea pe amplasamente a suprafețelor din rolul agricol rezultă o suprafață totală de 2,02 ha. nu poate fi reținută, deoarece dovada dreptului de proprietate se face în condițiile art.11 alin.1 din Legea nr.18/1991, republicată și modificată, și art.6 alin.1³ din Legea nr.1/2000, respectiv actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea.
În consecință, față de cele reținute instanța constată că plângerea formulată de către reclamantul P. Gh. P. în contradictoriu pârâtele C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia comunală de fond funciar Dolhești, împotriva hotărârii nr.1.018 din 05.04.2011 emisă de pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu este întemeiată, motiv pentru care o va respinge.
Instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. P. criticând sentința pentru următoarele motive:
Conform adeverinței nr. 396/19.05.1992, Primăria Dolhești a deținut în trecut o suprafață de 67 ha pădure bătrână prelaută de la cetățeni și s-a plantat salcâmi pe o suprafață de 35 ha”. Recurentul precizează că din acest teren făcea parte și terenul autorilor săi, menționați ca atare în actele de proprietate ale megieșilor acestora.
Recurentul menționează că în actul de donație încheiat între G. M. și M. D. se precizează la punctul 6 că acesta primește 15 prăjini tufari și păsune la Crăsnița, megieșit cu drumul Crăsniței, G. P., șosieaua și I. M..”
De asemenea, în actul de veșnică vânzare al lui M. J. se precizează că acesta dobândește „16 arii pământ cu dumbravă megieșit cu A. P. în sus”.
Recurentul învederează că aceste împrejurări au fost valorificate în raportul de expertiză întocmit în cauză. În raportul de expertiză se precizează că s-a avut în vedere și Hotărârea nr. 2814/1992 prin care, în urma admiterii contestației recurentului, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate inclusiv cu privire la suprafața de 0,50 ha teren cu destinația pădure.”
Recurentul apreciază că din această perspectivă concluziile la care ajunge sentințe sunt contradictorii și vădit nelegale întrucât în prezenta cauză nu ne aflăm în prezența unei duble reconstituiri atât timp cât nici măcar suprafața validată nu a fost pusă în posesia deținătorilor săi de drept.
Recurentul precizează că în mod greșit instanța nu a valorificat declarația martorului și înscrisurile depuse din care rezultă că anterior naționalizării această persoană avea în proprietate o suprafață de pădure recunoscută de vecinii care își stăpânesc vechile amplasamente.
Se mai arată că potrivit concluziilor raportului de expertiză în anul 1986, prin Protocol, a fost predat de către Consiliul Local Dolhești către Ocolul Silvic Răducăneni suprafața de teren ce are categoria de folosință pădure, precum și faptul că terenul a fost individualizat de expert în . fucnție de vecinătățile precizate pe vechile acte de proprietate.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
♦♦♦
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele și în limitele ce succed:
Prima instanță a făcut o analiză corectă și judicioasă a situației de fapt raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legală, expunând în mod detaliat considerentele ce o susțin și pe care instanța de control judiciar și le însușește.
Raportat strict la criticile expuse, tribunalul reține că prin cererea înregistrată la C. Locală de Fond Funciar Dolhești sub nr. 131/16.09.2005 reclamantul P. Gh. P. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autorul P. P. Ghoerghe pentru suprafata de 1,50 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza ..
Prin Hotărârea nr. 1018/05.04.2011, C. Județeană pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iasi a validat propunerea Comisiei Locale Dohești în sensul respingerii cererii formulate de P. Gh. P. cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha teren forestier situat pe raza .> Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, suprafața adusă în C.A.P. este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei, sau, în lipsa acestora, orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Examinând conținutul acestui text, rezultă că legiuitorul a prevăzut mijloacele de probă a dreptului de proprietate a fostului proprietar, într-o anumită ierarhie, în raport de forța probantă a acestora, pornind de la actele de proprietate și până la „orice alte probe, inclusiv declarații de martori".
In practica judiciară, făcându-se aplicarea principiului ierarhiei forței probante, s-a reținut că deoarece textul art. 11 din Legea nr. 18/1991, stabilește o ierarhie a probelor cu care se poate face dovada dreptului, începând cu actele de proprietate, rezultă că înscrierea în registrul agricol face dovada dreptului de proprietate, numai în lipsa actelor de proprietate, iar în cazul în care există registre agricole pe perioada anilor 1945 -1990, este inadmisibilă administrarea probei testimoniale.
Ori în speță verificând registrele agricole din anii 1951-1955, 1956-1958, 1959-1962, perioada preluării terenurilor la stat, se constată că autorul reclamantului - P. P. G. nu figurează cu teren cu vegetație forestieră. În cauză reclamantul nu a depus nici alte acte care să ateste dreptul de proprietate al autorului său în privința terenului revendicat. Actele de proprietate indicate de către recurent (actul de donație încheiat între G. M. și M. D., actul de veșnică vânzare al lui M. J.) atestă dreptul de proprietate în favoarea unor terți și nu pot face dovada deplină a existenței și întinderii dreptului de proprietate al autorului reclamantului.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, suprafața de teren cu privire la care reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate este de 1,51 ha teren și provine de la P. P. I. (unchiul reclamantului) – suprafața de 1,29 ha. și de la P. P. G. (tatăl reclamantului) – suprafața de 0,22 ha.
Referitor la suprafața de 1,29 ha. teren provenind de la P. P. I., Tribunalul reține că nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după acest autor, iar pe de altă parte nu s-a dovedit faptul că reclamantul ar fi îndreptățit la reconstituire după acest autor, iar în ceea ce privește suprafața de 0,22 ha teren provenind de la autorul P. P. G., tatăl reclamantului, tribunalul reține față de mențiunile din rolul agricol pentru anii 1959 – 1963 că autorul P. P. G. a deținut suprafața totală de 1,82 ha. teren agricol, din care suprafață totală intrată în tovărășie 1,50 ha. teren arabil situat la Crăsnița – 0,75 ha. și la Valea lui C. – 0,75 ha., ambele suprafețe fiind deținute cu titlu, prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform declarației reclamantului anexată cererii de reconstituire (fila 27 verso).
Așadar, având în vedere că reclamantul nu a depus acte care să ateste dreptul de proprietate al autorului P. P. G., nu a făcut dovada preluării terenului de către stat, iar potrivit rolului agricol tatăl reclamantului nu a deținut teren cu vegetație forestieră, având în vedere și faptul că proba testimonială nu este admisibilă pentru dovedirea dreptului de proprietate atunci când există rol agricol, tribunalul constată că în speță nu s-a făcut dovada îndreptățirii reclamantului la reconstituire, astfel că soluția primei instanțe de respingere a cererii de chemată este temeinică și legală.
P. aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de reclamantul P. Gh. P. împotriva sentinței civile nr. 424/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, sentință pe care o va menține.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat recurentul P. Gh. P. împotriva sentinței civile nr. 424/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică astăzi, 03.11.2015.
Președinte, M. A. | Judecător, M. S. | Judecător, A. M. Diuță T. |
Grefier, I. B. |
I.B. 04 Noiembrie 2015
Red/tehnored. DTAM
2 ex, 11.01.2016
Jud. fond G. D.
| ← Autorizarea executării obligaţiei de a face. Art. 580 ind.2... | Uzucapiune. Decizia nr. 1067/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
