Pretenţii. Decizia nr. 810/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 810/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 810/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Octombrie 2014
Președinte - M. A.
Judecător - C. A.
Grefier - I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 810/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant S. D. și pe intimat ASOCIAȚIA DE proprietari PT 1 M. P. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.4684/28.03.2014 Judecătoria Iași a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cotele de întreținere aferente perioadei noiembrie 2009- februarie 2010, a admis în parte cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT 1 M. P. – N. din Iași în contradictoriu cu pârâtul S. D., a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1077,8 lei reprezentând cote de întreținere aferente perioadei martie 2010 – noiembrie 2012 și a sumei de 2444,48 lei reprezentând penalități de întreținere aferente aceleași perioade, a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cotelor de întreținere aferente lunilor noiembrie 2009- februarie 2010 ca prescrisă și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul S. D. ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 21.02.2013 și înregistrată sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari PT 1 M. P. - N. a chemat în judecată pe pârâtul S. D., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 3238,39 de lei, din care suma de 1685,39 lei reprezentă debit neachitat, suma de 1553,00 de lei reprezentă penalități de întârziere.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, faptul că pârâtul avea obligația de a achita lunar contravaloarea întreținerii calculată, iar din cauza neplății cotelor de întreținere, asociația figurează cu debite restante față de furnizorii serviciilor utilităților de întreținere comună fiind penalizată în acest sens.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 114/1996, H.G. 400/2003, Codul proc. civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: fișă de întreținere, înștiințare de plată, liste de plată.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 și de plata timbrului judiciar conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
În termen legal, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală și pe cale reconvențională a solicitat acordarea daunelor morale în cuantum de 1000 lei .
Instanța de fond, deliberând în condițiile art. 167 Cod procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar considerându-le legale, verosimile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Instanța de fond a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cotele de întreținere aferente lunilor noiembrie 2009 – februarie 2010.
Potrivit art. 137 C. pr. civ., instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond ce fac de prisos, în tot sau în parte, soluționarea pe fond a cererii.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cotele de întreținere aferente lunilor noiembrie 2009 – februarie 2010, instanța de fond a reținut faptul că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Având în vedere faptul că proprietarii au obligația de a achita cotele de întreținere în termen de maxim 20 zile de la data afișării listei de plată, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, care prevăd că, în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită. Cum prezenta acțiune a fost formulată de către reclamantă la data de 21.02.2013, înseamnă că termenul general de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior formulării acțiunii în ceea ce privește cotele de întreținere aferente lunilor noiembrie 2009 – februarie 2010.
Prin urmare, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la cotele întreținere aferente lunilor noiembrie 2009 – februarie 2010 și a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cotelor de întreținere aferente lunilor noiembrie 2009 – februarie 2010 ca prescrisă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta Asociația de Proprietari PT 1 M. P. - N. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3238,39 de lei din care cu titlu de cheltuieli de întreținere suma de 1685,39 lei și penalități suma de 1553,00 lei aferente lunilor noiembrie 2009 – noiembrie 2012.
În drept, în temeiul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, a reținut că toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuieli comune, asociația de proprietari având dreptul să acționeze în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Prin interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 3 lit. f și lit. j, art. 46 - 49 din Legea 230/2007 raportat la art. 25 și art. 32 din H.G. nr. 1588 din 19 decembrie 2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, cuprinzând cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de proprietatea comună sau care nu pot fi înregistrate pe fiecare locuință, vor fi achitate de proprietari în termen de maxim 20 zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.
Având în vedere dispozițiile art. 46 din Legea 230/2007 care prevăd faptul că toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, și reținând faptul că în această materie lista de plată afișată este mijlocul de probă specific pentru dovedirea pretențiilor, iar potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata acestei sume, pretenția formulată fiind întemeiată.
În consecință, având în vedere faptul că în cazul obligațiilor de a da o sumă de bani, creditorul trebuie să dovedească existența creanței, astfel încât, dacă el face această dovadă, neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea, rezultă existența unui drept de creanță în favoarea reclamantei în cuantum de 1077,8 lei reprezentând cote de întreținere aferente perioadei martie 2010 – noiembrie 2012.
Instanța de fond a avut în vedere în acest sens listele de plată a cotelor de contribuție aferente la cheltuielile asociației de proprietari.
Pentru efectuarea acestor calcule instanța de fond a avut în vedere doar cotele de întreținere aferente fiecărei luni reprezentând valoare apă rece, lumină scară, cheltuieli cu femeia servici, cheltuieli la cotă cu salarii administrator iar și nu sumele care figurează la rubrica penalități, pentru următoarele considerente:
Întrucât creanța solicitată de reclamantă prin prezenta cerere este certă, lichidă și exigibilă, pentru suma de 1077,8 lei, instanța de fond a admis în parte cererea și a obligat pârâtul la plata acestei sume către reclamantă.
Sub aspectul capătului accesoriu de cerere, privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere, instanța de fond a analizat trei aspecte, respectiv cuantumul penalităților pe zi de întârziere, data de la care încep să curgă și suma asupra căreia se calculează procentul de penalitate.
În ceea ce privește cuantumului penalităților pe zi de întârziere, instanța de fond a reținut că potrivit art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, care nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În ceea ce privește data de la care încep să curgă penalitățile, instanța de fond a reținut pe de parte faptul că potrivit art. 49 alin. 2 din Legea 230/2007, coroborat cu art. 25 din Hotărârea nr. 1588/2007 cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă iar pe de altă parte faptul că, potrivit art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007 penalizările se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
S-a reținut din prevederile legale enunțate faptul că se pot aplica penalități de întârziere doar după trecerea unui termen de 50 de zile de la data afișării listei de plată, la suma neachitată aferentă lunii respective.
Astfel, analizând listele de plată aflate la dosarul cauzei instanța de fond a constatat faptul că acestea au data afișării.
Pentru aceste motive instanța de fond a acordat penalități de întârziere aferente perioadei martie 2010 – noiembrie 2012.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâtul la plata sumei de 1077,8 lei reprezentând cote de întreținere aferente perioadei martie 2010 – noiembrie 2012 și a sumei de 2444,48 lei reprezentând penalități de întreținere aferente aceleiași perioade.
În ceea ce privește cererea reconvențională, formulată de către pârâtul reclamant S. D. cu privire la acordarea daunelor morale instanța de fond a respins-o ca nefondată având în vedere următoarele considerente:
Prejudiciile nepatrimoniale, denumite și daune morale, reprezintă acele consecințe dăunătoare, care nu pot fi evaluate în bani, deci care nu au un conținut economic, și care rezultă din încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Aceste consecințe dăunătoare, apreciate sintetic, pot consta în atingeri aduse onoarei, cinstei, demnității, prestigiului sau reputației unei persoane, chiar vieții acestuia. Astfel, prejudiciul moral este acela care nu se exprimă într-o pierdere în bani, întrucât aduce atingere unui drept extrapatrimonial lezând așa-zisele drepturi ale personalității.
În cauza pendinte, s-a afirmat de către reclamant că sancțiunile disciplinare dispuse împotriva acestuia, care au fost anulate prin sentința penală amintită mai sus, îi determină calitatea de persoană îndreptățită de a primi de la pârât daune morale. Reclamantul nu a indicat care anume valori nepatrimoniale sunt cele afectate și care au fost de natură să conducă la existența unui prejudiciu nepatrimonial.
Din modalitatea în care au fost exprimate valorile care sunt ocrotite și care au ca efect reținerea reclamantului în calitate de subiect activ al consecințelor negative determinate de atingerea valorilor nepatrimoniale, se constată că niciuna dintre aceste valori nu au fost lezate prin faptul aplicării acestor sancțiuni disciplinare.
Pentru a se aprecia asupra prejudiciului moral suferit este necesar să se determine, mai întâi, care a fost dreptul nepatrimonial încălcat. În speță, acesta nu poate fi apreciat ca existență, în persoana reclamantului, nici prin raportare la sfera largă a prejudiciilor corporale, nici a prejudiciilor afective, și nici a celor cauzate de atingerea personalității afective sau a personalității sociale.
Instanța de fond a constatat, din studiul dosarului, că nu rezultă în mod clar, că reclamantul nu a propus nici o probă legală, pertinentă și concludentă în cauză, cu privire la existența vreunui prejudiciu material și moral în dauna lui și nici a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită, pretins prejudiciabilă și paguba materială ori morală, nepatrimonială pe care a suferit-o, nefiind deci întrunite în sarcina pârâtei cerințele legale ale răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.988 -999 Cod civil, în condițiile în care în dosar nu s-a făcut nici o dovadă referitoare la existența vreunei discriminări.
De altfel instanța de fond a apreciat că starea de angoasă și incertitudine, care a fost creată pârâtului prin soluționarea după un interval mare de timp a cererii de reglare a sumelor achitate reprezentând cheltuieli de întreținere cu cele datorate, nu pot determina temeinicia cererii.
Instanța de fond a menționat că nu poate stabili, pe lângă elementele răspunderii civile delictuale, care sunt valorile nepatrimoniale care au fost încălcate prin soluționarea acestei cereri cu întârziere și nici nu poate apreciat față de acestea cuantumul daunelor morale, prin raportare la obligațiile impuse de legile care reglementează activitatea asociațiilor de proprietari.
Instanța de fond a reținut că, de altfel, această situație s-a datorat și atitudinii pârâtului care nu-și achită la timp obligațiile față de asociația de proprietari.
Împotriva sentintei civile nr.4684 din 28. 03. 2014 a Judecătoriei lasi a declarant apel pârâtul reclamant S. D., considerând-o ca fiind nelegala si netemeinică, astfel:
- Nelegală – consideră că instanța de fond nu a respectat prevederile art.249, alin.1, pct.4, Cod Proc. Civ., de a solicita reclamantei (Asociația de Proprietari - P.T.1 -M. P. - N. ), hotararari judecatoresti, facturi, chitante, precum si alte acte justificative din care sa reiasa ca aceasta a platit penalitati catre furnizori, documente cu care paratul își putea face apararea.
- Netemeinică — instanța de fond, la pronuntarea hotararii a luat in calcul sume care au facut obiectul dosarului_ .
Sentința instanței de fond a fost comunicată apelantului pârât la data de 08.05.2014 și acesta a declarant apel în termenul legale de 30 de zile de la comunicare, respective la data de 06.06.2014.
Apelantul S. D. a formulat completări și precizari la motivele de apel pe care le-a depus la dosar la data de 21.10.2014.
Conform dispozițiilor art. 468 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, termenul general de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, iar potrivit diapozițiilor art. 471 completarea sau modificarea cererii de apel se face înăuntrul termenului de apel. În speță, completările și precizările apelantului sunt formulate cu mult peste termenul legal de apel de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Conform dispozițiilor art. 479 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel legal formulate stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Intimata Asociația de Proprietari - P.T.1 -M. Pacurari - N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de S. D. impotriva Sentintei civile nr.4684/28.03.2014 pronuntata de catre Judecatoria lasi ca neîntemeiat, avand in vedere următoarele:
1. Nu era nevoie ca instanța de fond să solicite documente (facturi, chitante, hotarari judecatoresti etc.) privitoare la relatiile economice cu furnizorii de utilitati și servicii.
Conform H.G. nr.1588/2007 - Norme metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007 - art 12 A .(Drepturi) lit.d se precizeaza ca proprietarii au dreptul „sa primeasca explicații cu privire la calculul cotei de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, eventual, sa o conteste la presedintele asociatiei de proprietari, in termen de 10 zile de la afisarea listei de plata.
Presedintele asociatiei de proprietari este obligat sa raspunda la contestatie in termen de 7 zile".
Proprietarul S. D., in ultimii 7 ani, nu a depus nici o contestatie prin care sa solicite explicatii privitoare la sumele stabilite ca obligatii cu titlul de cheltuieli de intretinere si nici nu si-a platit datoriile la intretinere cu toate ca acelasi act normativ, la art.12 B (Obligatii) lit.c se precizeaza ca proprietarii sunt obligati „sa contribuie la constituirea mijloacelor banesti si materiale ale asociatiei de proprietari si sa achite in termenul stabilit cota de contributie care le revine in cadrul cheltuielilor asociatiei de proprietari".
Intimata a făcut precizarea că asociatia are debite/datorii cu titlu de penalitati catre furnizorii de utilitati si servicii, in luna mai 2014 la furnizorul APAVITAL s-au acumulat penalitati in suma de 11.414,86 lei ca urmare a întarzierilor la plata datoriilor.
Conform sentintei civile nr.5061 din 04.04.2014 a Judecătoriei lasi asociatia este obligata sa plateasca, pentru ., unde este situat apartamentul apelantului S. D. suma de 6 566,05 lei ( 2007,96 lei restante, 4158,09 lei penalitati si 400 lei diferenta onorariu expertiza contabila).
2. Apelantul invoca faptul ca instanta de fond, la pronuntarea hotararii, „a luat in calcul/inclus sume care au facut obiectul dosarului nr._ ", total neadevarat.
Din documentele anexate la dosarul actual rezulta clar ca a cerut instantei ca paratul S. D. sa fie obligat sa plateasca asociatiei datoriile acumulate in perioada 01.11._13.
Intimata a anexat în copie următoarele: factura fiscala . nr._ din 05.06.2014 emisa de S.C. APAVITAL; sentinta civila nr.5061 din 04.04.2014 emisă de Judecatoria lasi.
Apelantul S. D. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că cele prezentate de către intimată sunt nereale din următoarele motive:
1. Sentința civila nr.5061 din 04.04.2014, depusa la dosar nu este irevocabila și definitivă, aceasta putand fi atacata cu recurs in 15 zile de la comunicare.
2. In ceea ce priveste agentul termic, a menționat că este debranșat de la instalația de termoficare din data de 15.10.2002 (de 12 ani), în acest sens anexând procesul verbal de debranșare.
Analizând apelul de față, tribunalul reține următoarele:
Instanța de apel va verifica motivele de apel invocate de apelantul S. D. în limitele cererii de apel legal formulate, conform dispozițiilor art. 479 din Noul Cod de Procedură Civilă:
Prin sentința civilă nr. 4684/28.03.2014 care face obiectul prezentului apel, instanța de fond a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari PT 1 M. P. N., obligându-l pe pârât la plata sumei de 1077,80 lei cheltuieli de întreținere și la plata sumei de 2444,48 lei penalități de întârziere aferente perioadei martie 2010-noiembrie 2012.
Prin motivele de apel invocate în termen legal, apelantul a criticat sentința sub două aspecte și anume: faptul că instanța de fond nu a solicitat reclamantei Asociația de Proprietari facturi, chitanțe, hotărâri judectorești din care să reiasă că a plătit penalități către furnizori și faptul că ar fi luat în calcul și sume care au făcut obiectul dosarului nr._ .
În mod corect, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, care nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.
Prin procesele verbale încheiate la datele de 16.02.2008, 08.05.2010, 02.04.2011, 26.05.2012 în Adunarea Generală a Asociației de P., reclamanta a făcut dovada că s-a discutat și s-a aprobat în cadrul Adunării sale Generale perceperea unor penalități în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere.
Legea impune doar aprobarea penalităților în cadrul adunărilor generale și pragul de maxim 2% pe zi de întârziere, nu și dovada plății de penalități furnizorilor de către asociație. Conform dispozițiilor art. 49 alin. 1 și 2 din Legea 230/2007, art. 25 din Hotărârea nr. 1588/2007 penalizările au fost aplicate după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, respectiv după trecerea unui termen de 50 de zile de la data afișării listei de plată, la suma neachitată aferentă lunii respective.
În ceea ce privește perioada pentru care s-au acordat sumele respective, din copiile listelor de plată depuse la dosar la filele 6-42, rezultă că aceasta vizează perioada solicitată prin cererea de chemare în judecată noiembrie 2009-noiembrie 2012, iar obiectul dosarului nr._ l-au reprezentat cheltuielile de întreținere restante și penalitățile aferente anului anterior: noiembrie 2008- noiembrie 2009, astfel încât prezenta cauză și cea înregistrată sub nr._ nu vizează aceleași perioade.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul formulat de pârâtul S. D. împotriva sentinței civile nr.4684/28.03.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâtul S. D. împotriva sentinței civile nr.4684/28.03.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2014.
Președinte Judecător Grefier
A.M. A.C. B.I.
Redactat: A.C.
4 ex/19.01.2015
Judecător de fond:V. V. C., Judecătoria Iași
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr.... | Pretenţii. Hotărâre din 28-10-2014, Tribunalul IAŞI → |
|---|
