Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 13-01-2014, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 13/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Ianuarie 2014
Președinte - M. S.
Judecător - C. D.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 13/2014
Pe rol pronunțarea apelului formulat de reclamanta S. L. împotriva sentinței civile nr. 4164 din 18.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații Z. „B. Z. Iași” și P. S. - redactor la Z. „B. Z. Iași”, având ca obiect acțiune în răspundere delictuala despăgubiri.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 06.01.2014, concluziile apărătorului apelantei fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare cauzei pentru azi, 13.01.2014, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă 4164/18.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă cererea formulată de către reclamanta S. L., in contradictoriu cu paratii Z. „Buna Z. Iasi” si S. P..
Instanța a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25.09.2012, sub nr._, reclamanta S. L. a chemat in judecata paratii Z. „Buna Z. Iasi” si S. P., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa oblige paratii la plata in solidar a sumei de 100 000 Euro, reprezentand despagubiri-repararrea prejudiciului moral cauzat pentru fapte care au adus atingere respectului datorat unei persoane decedate si memoriei acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat că, in cursul lunii august 2012 desi a refuzat categoric sa-si dea acordul pentru realizarea unor reportaje scrise si difuzarea unor imagini din interiorul cavoului parintilor sai situat in mun. Iasi, cimitirul „Sfanta Treime”, la data de 24.08.2012, in ziarul „Buna Z. Iasi” a aparut un articol intitulat „Mumie descoperita . Iasi”, articol semnat de parati.
Aceasta a mai precizat ca imaginile difuzate au fost realizate prin spargerea geamului lateral al locului de veci, iar in urma difuzarii acestui reportaj au avut loc mai multe actiuni sicanatoare si cu caracter de profanare, inclusiv practici neortodoxe, cu puternic impact public, familia sa fiind supusa unor situatii penibile si jenante, gasind lipite desene cu denumiri precum „ strigoi” sau „momaie”, mucuri de tigara aruncate in interiorul cavoului, pasari moarte .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 74, 78, 79, 253 alin. 4 si urm., art. 1357 Noul cod civil .
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 24.08.2012, in ziarul detinut de parata „Buna Z. Iasi” a fost publicat un articol intitulat „Mumie descoperita . Iasi”, articol semnat de paratul S. P., articol ce furnizeaza informatii de interes general, descriind un loc de veci situat in cimitirul „Sfanta Treime”, din mun. Iasi .
In fapt, instanta a reținut ca arată că paratul S. P. este de profesie jurnalist de investigații, iar ziarul „Buna Z. Iasi” este un cotidian ce tratează diverse subiecte de larg interes, teme de interes general pentru societatea românească, în vederea asigurării libertății de exprimare și a accesului neîngrădit la orice informație de interes public, de altfel principii statuate constituțional.
Articolul, ce face obiectul prezentei cauze a fost realizat în cadrul unei anchete jurnalistice, prin prezentarea unor judecăți de valoare, în scop eminamente jurnalistic.
In drept, instanta a reținut ca reclamanta si-a intemeiat cererea de chemare in judecata pe temeiul raspunderii civile delictuale.
Raspunderea civila delictuala, ca sanctiune specifica dreptului civil aplicabila pentru săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii este angajata numai prin intrunirea cumulativa a patru conditii deduse de art. 1357-1359 Noul Cod civil (legea aplicabila in cauza raportat la data publicarii articolului, respectiv 24.08.2012).
Instanta a apreciat ca in cauza nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale anterior mentionate, dupa cum urmeaza:
Astfel, s-a retinut de catre instanta ca prejudiciul invocat de reclamanta nu poate fi recunoscut, în contextul libertății de exprimare.
Dispozitiilor art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, statornicesc că libertatea de exprimare, așadar, libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei „comportă îndatoriri sau responsabilități”.
Libertatea de exprimare presupune protejarea intrinseca a libertatii de opinie si de expresie, a modului de exprimare, a libertatii de a primi si de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor si fara a tine seama de frontiere.
Totodata aceasta libertate contine si un drept de acces la informatii, dar si o obligatie pozitiva de a asigura exercitiul sau . care sa permita realizarea pluralismului de opinii si idei .
Cu toate aceste art. 10 nu consacra un drept de acces la informatii in cazul in care persoana care le detine nu doreste sa le comunice, altfel spus nu conscara o obligatie a altora de a comunica informatii (Stephan Eccleston c. Marea Britanie), iar dreptul de a primi informatii presupune nu numai dorinta de a comunica informatii, ci si dorinta de a primi informatii, statul neputandu-se interpune in procesul de comunicare. Pe de alta parte, instanta retine ca reclamanta, in virtutea dispot. art. 1169 C.civ., nu a facut dovada faptului ca paratii nu au avut acordul sau in difuzarea materialului pe care l-au realizat atat in presa scrisa, cat si in presa televizata, astfel cum dealtfel sustine in petitul cererii.
In ceea ce priveste metodele jurnalistice ce permit realizarea de reportaje obiective și echilibrate pot să varieze considerabil, în funcție mai ales de mijlocul de comunicare folosit în cauza respectivă. Astfel, s-a statuat, in mod constant, in jurisprudenta Curtii Europene, că nu revine nici Curții, și nici instanțelor naționale de altminteri, să se substituie presei pentru a decide ce tehnică jurnalistică trebuie adoptată de către ziarist.
Astfel, in cauza Dichand si altii c. Austria, Curtea Europeana a aratat ca dreptul la libertatea de exprimare proteajeaza si informatii sau idei care ofenseaza sau socheaza ori deranjeaza, iar presa nu numai ca are datoria sa transmita asemenea informatii si idei, dar si publicul are dreptul sa le primeasca in caz contrar nu ar putea sa isi joace rolul virtual de „caine de paza al unei societati democratice” .
Analizand continutul articolului ce face obiectul prezentei cauze, fără îndoială acestea conțin exagerări cel puțin de stil dacă nu chiar de conținut, exagerări care respectă însă limita permisă de libertatea jurnalistică de exprimare așa cum este ea configurată de jurisprudența instanțelor naționale și europene, cu unicul scop de a nu limita libertatea de exprimare și dreptul public la informare.
Dealtfel, art. 10 CEDO apără dreptul ziariștilor de a decide asupra formei de manifestare a demersului lor jurnalistic, astfel cum instanta a aratat mai sus..
Prin urmare, instanta a apreciat ca in cauza nu li se poate imputa paratilor vreo forma de vinovatie, in modul de prezentare al informatiilor ce au facut obiectul articolului publicat .
F. de aceste imprejurari, avand in vedere ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale raspunderii civile delictuale, instanta a apreciat ca cererea formulata de catre reclamanta este neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declara apel reclamanta S. L..
Apelanta a susținut că articolul din ziar a fost publicat fără acordul său iar publicarea imaginilor din interior i-au cauzat un prejudiciu nepatrimonial. Consideră apelanta că din declarațiile martorilor rezultă că a fost pusă într-o situație jenantă în fața oamenilor și a familiei sale fiindu-i afectată imaginea și producându-i un disconfort psihic. A susținut că articolul din ziar nu este de interes public și îi aduce atingere imaginii și demnității.
Apelanta apreciază că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și invocă disp.art.30 alin.6 din Constituție, art.10 din CEDO și solicită admiterea apelului.
Legal citați intimații nu s-au prezentat în instanță.
În apel nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și potrivit art.476 și urm.NCPC, tribunalul apreciază apelul neîntemeiat.
Instanța de fond a reținut corect faptul că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev.de art.1357-1359 N.C.Civil.
Publicarea articolului respectiv în ziar, nu se poate aprecia ca o faptă săvârșită de jurnalist cu vinovăție, nefiind vorba despre publicarea unor informații confidențiale care să necesite obligatoriu acordul persoanei interesate. Dreptul la libertatea de exprimare include și posibilitatea difuzării unor informații care pot fi apreciate defavorabil de anumite persoane, folosirea unui limbaj sau a unui stil exagerat, toate în interesul dreptului public la informare. Tonul articolului nu se poate aprecia ca defăimător sau insultător.
Martorii audiați au declarat că apelanta reclamantă a fost supărată că articolul a fost publicat dar nu s-a dovedit atingerea adusă demnității, imaginii sale în colectivitate. Nu s-a dovedit nici faptul că spargerea geamurilor, inscripțiile de pe pereții monumentului au apărut ca urmare a publicării articolului. De altfel chiar reclamanta apelantă a susținut în acțiunea introductivă că imaginile din interior au fost captate ca urmare a distrugerii geamului lateral. S-a afirmat în cuprinsul aceleiași acțiuni că ziariștii ar fi distrus acest geam, afirmație lipsită de suport probator. Chiar reclamanta precizează că a găsit geamul spart de mai multe ori nemenționând dacă anterior sau ulterior apariției articolului în ziar. Martora C. Cleuta declară că a simțit compătimire pentru reclamantă iar din probele dosarului nu rezultă aprobiul public față de reclamantă și familia sa.
În raport de aceste considerente, apreciem că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ce va fi păstrată urmare a respingerii apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta S. L. împotriva sentinței civile nr. 4164 din 18.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2014.
Președinte, M. S. | Judecător, C. D. | |
Grefier, N. E. |
Red.DC
Tehnored. MA/5 ex/08.09.2014
Judecător fond:M. C. G.
| ← Evacuare. Sentința nr. 1/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2688/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
