Anulare act. Decizia nr. 1633/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1633/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 1633/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Iunie 2013
Președinte - M. C.
Judecător E. C. F.
Judecător C. R.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1633/2013
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenții M. T. și C. V. împotriva sentinței civile nr. 1625/23.05.2012, intimați fiind H. L. și H. L. L. C. – moștenitori ai defunctei H. T., C. Z. și F. G., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 12.06.2013, 19.06.2013, 26.06.2013 și apoi pentru astăzi, 27.06.2013, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1625din 23.05.2012 pronunțată de Judecătoria P. s-au dispus următoarele:
„Respinge cererea reclamanților M. T. și C. V. în contradictoriu cu pârâtele C. Z., domiciliată în P., ., jud.Iași și F. G., domiciliată în com.Ruginoasa, . ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă .
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții M. T., domiciliată în P., ., jud.Iași și C. V., domiciliat în P., ., jud.Iași în contradictoriu cu pârâta H. T., domiciliată în Iași, ., ., . .
Obligă reclamanții să plătească pârâtei H. T. suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.”
Pentru a pronunța aceasta soluție prima instanța a reținut următoarele:
„Prin cererea adresata Judecatoriei P. și înregistrată sub nr._ reclamanții M. T. și C. V. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții H. T.,C. Z. și F. G. să se dispună anularea testamentului încheiat de autorul nostru, C. N.,autentificat sub nr.2659/14.12.2010 la B.N.P. C. E.-C..
În motivarea cererii arată reclamanții că la data de 14.12.2010 autorul lor a încheiat testamentul autentificat sub nr.2659 în favoarea pârâtei H. T., aflând de existența acestui testament de la notar în cadrul procedurii de dezbatere a succesiunii în urma decesului testatorului la data de 11.08.2011.
Mai arată reclamanții că în realitate, cunosc împrejurările în care a fost încheiat testamentul deoarece au bănuit că s-ar fi înstrăinat averea acestuia,dar nu aveau date precise șide asenmenea, cunosc condițiile vitrege de violență verbală și fizică pe care a fost nevoit să le îndure tatăl lor în ultimii ani de viață. Față de acesta, soția și fiica beneficiară a testamentului au exercitat o presiune marcată de acte de violență greu de imaginat din partea a doi membri ai familiei.
Arată deasemenea reclamanții că mergeau deseori la tatăl lor și îl găseau bătut, înfometat, neîngrijit și chiar acesta, în timpul vieții, a încercat să anuleze un contract de vânzare-cumpărare pe care îl încheiase în anul 2010, în favoarea aceleiași fiice și a soțului acesteia.
Deasemenea, s-a arătat că testatorul avea nevoie de spitalizare, medicamente, hrană consistentă, trebuia îngrijit de soția sa și beneficiara actelor, dar în final singurii impresionați de soarta acestuia și care au făcut tot ce era posibil pentru a-1 scoate din acel mediu, au fost reclamanții.
Reclamanții au precizat că în aceste condiții apreciază că a fost viciat consimțământul testatorului prin violența exercitată de însăși beneficiara testamentului și chiar de către soția acestuia, motiv pentru care solicită anularea acestui testament.
În drept: art.l038 Cod civil, art.274 Cod procedură civilă.
La cerere s-au atașat înscrisuri.
Pârâtele au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii formulate de reclamanți precizând că susținerile acestora în motivarea cererii sunt nereale.
Deasemenea, pârâtele C. Z. și F. G. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție ce a fost admisă la termenul de judecată din data de 21.03.2012.
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și a probei testimoniale, fiind audiați la cererea lor, martorii P. A. și P. M..
În contradovadă, pârâta H. T. a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și a probei testimoniale, fiind audiați la cererea lor, martorii A. T. și B. O..
La solicitarea instanței, B.N.P. C. E.-C. a înaintat, cu adresă, documentația ce a stat la baza încheierii testamentului autentificat sub nr.2659/14.12.2010.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
La data de 14.12.2010 a fost autentificat testamentul nr.2659 la B.N.P. C. E.-C., prin care defunctul C. N., decedat la data de 11.08.2011 a testat în favoarea pârâtei H. T. întreaga sa avere mobilă și imobilă ce s-a găsit în ființă la data decesului său, instituind-o pe pârâtă legatara universală asupra averii sale. Din cuprinsul testamentului, reține instanța că acesta a fost semnat de defunct.
Potrivit dispozițiilor art.1038 cod civil – « testamentul este valabil numai dacă testatorul a avut discernământ și consimțământul său nu a fost viciat ».
Reclamanții au invocat faptul că consimțământul testatorului C. N., decedat la data de 11.08.2011 a fost viciat prin violență de către pârâta H. T. și chiar de către soția defunctului.
Reține instanța, din probele administrate în cauză, că nu rezultă faptul că defunctul C. N. a încheiat testamentul autentificat sub nr.2659 /14.12.2010 la B.N.P. C. E.-C. în urma violențelor exercitate de beneficiara testamentului sau de soția defunctului așa cum au susținut reclamanții.
Martorul P. A. relatează despre un conflict ce a avut loc în toamna anului 2011 între defunct pe de o parte și soția defunctului și un nepot de al defunctului pe de altă parte, conflict ce a avut loc după încheierea testamentului neavând nicio legătură cu acest act, în timp ce martorul P. M. a arătat că i-ar fi spus defunctul că ar fi fost amenințat cu acte de violență de pârâta H. T. pentru a semna testamentul, declarație care însă nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, de la data încheierii testamentului și până la data decesului defunctului fiind o perioadă de 8 luni în care defunctul nu și-a manifestat intenția de a revoca testamentul în urma prezumtivelor amenințări.
Ca urmare, față de cele reținute având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada faptului că defunctul C. N. ar fi încheiat testamentul sub imperiul violenței exercitate de pârâta H. T. sau de către altă persoană, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea acestora.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă ;
***
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții M. T. și C. V., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Se arată în motivele de recurs s-a formulat acțiunea având ca obiect anularea testamentului autentificat la sub nr. 2659/14.12.2010 la BNP C. E. C., testament al cărui autor este tatăl reclamanților C. N..Motivul formulării acțiunii, așa cum este reținut și în sentința atacată, este vicierea consimțământuiui testatorului prin violență. S-a arătat că tatăl reclamanților C. N. se afla în relații foarte bune cu reclamanții, care se îngrijeau de acesta. În schimb, sora reclamanților, Hogoșoaia T. și familia acesteia au manifestat întotdeauna un comportament inadecvat față de acesta. În consecință, ar fi fost imposibil ca tatăl lor în baza voinței sale libere să întocmească un testament prin care să o desemneze pe pârâtă legatară universală asupra patrimoniului său. Însă, în soluționarea cauzei instanța de judecată a ignorat probatoriul administrat în cauză și nu a ținut cont de situația de fapt probată prin actele, depuse și martorii audiați. În concret s-a arătat că pârâta și familia acesteia au avut un comportament foarte violent față de tatăl lor, violențele exercitate în repetate rânduri asupra acestuia determinând de fapt redactarea testamentului atacat. Ori față de dispozițiile legale consimțământul serios, liber exprimat și cu intenția de a produce efecte juridice este o condiție esențială și de fond pentru orice act juridic. În lipsa consimțământului liber exprimat nu se poate menține valabilitatea actului încheiat, acesta fiind lovit de nulitate absolută. În situația de față, în ultimii ani de viață pârâta a profitat de starea de sănătate precară a tatălui și a făcut presiuni asupra sa pentru a-i lăsa întreaga avere prin testament. În concret pârâta și familia acesteia au exercitat în repetate rânduri acte de violență asupra tatălui lor și l-au ținut în condiții de viață inumane, fapt ce a determinat agravarea stării sale de sănătate. Vicierea consimțământului a fost probată în instanță prin declarațiile martorilor, declarații pe care instanța le-a ignorat fără just temei, considerând în mod nejustificat că nu fi coroborate cu alte probe. Ori declarațiile martorilor sunt susținute și de înscrisurile depuse la dosar, precum și de împrejurarea că reclamanții erau în relații bune cu tatăl lor, ceea ce nu se poate spune și despre pârâtă. Mai mult decât atât, cele arătate sunt susținute și de înscrisurile depuse, respectiv plângerea făcută de tatăl lor către Inspectoratul de Poliție Iași, precum și către notar la data de 27.06.2011, plângeri în care acesta povestește amănunțit modul brutal în care a fost tratat de către pârâtă dar și de soțul acesteia. Aceste plângeri arată în mod clar tratamentele degradante la care a fost supus în ultima perioadă a vieții sale, precum și faptul că s-au exercitat numeroase violențe fizice asupra sa.
De asemenea, prin înscrisurile depuse la dosar se arată faptul că reclamanții au avut grijă de tatăl lor în timpul vieții prin supravegherea stării sale de sănătate, prin ajutorul dat casă și prin faptul că s-au preocupat de ameliorarea stării sale de sănătate. Prin adeverința depusă la dosar eliberată la data de 13.02.2012 de P. Giștești s-a dovedit tot ei au fost cei ce au suportat și cheltuielile legate de înmormântare.Ori, toate aceste înscrisuri pot fi coroborate cu declarațiile martorilor și duc la cocluzia că în momentul în carc a testat în favoarea pârâtei din prezenta cauză tatăl lor nu și-a exprimat în mod liber voința, aceasta fiind viciată prin violență și manopere dolosive, motiv pentru care testamentul autentificat la sub nr. 2659/14.12.2010 la BNP C. E. C. este lovit dc nulitate și nu poate produuce efecte juridice.
Reține instanța în sentința pronunțată faptul că testamentul a fost încheiat cu opt luni înaintea decesului, perioadă în care acesta ar fi putut fi revocat. Or, aceste aspecte nu sunt relevante întrucât spre sfârșitul vieții starea de sănătate a tatălui lor s-a agravat, acesta neputându-se deplasa. Mai mult decât atât s-a arătat că a fost împiedicat să revoce testamentul tocmai de pârâtă și de soția sa care l-au ținut închis în casă și s-au comportat foarte violent față de el, producându-i o stare de teamă și punându-l în imposibilitatea obiectivă de a face acte de revocare autentice. Cât despre o eventuală revocare olografă, aceasta ar fi putut foarte ușor fi distrusă de pârâtă și de soția testatorului, din moment ce acesta nu putea să părăsească domiciliul. S-a arătat că decesul s-a produs la o vârstă foarte înaintată, respectiv 81 de ani, pe fondul unei stări de sănătate precare ce nu-i permitea deplasarea, iar perioada de 8 luni nu este una îndelungată raportat la condițiile în care a trăit în ultima perioadă. Mai mult decât atât, în timpul vieții defunctul și-a manifestat dorința ca gospodăria să rămână celui ce îi poartă numele, respectiv reclamantului C. V.. Înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor care relatează existența unor conflicte precum și faptul că defunctul C. Nicul s-ar fi plâns de tratamentele la care a fost supus pot fi coroborate și duc la concluzia vicierii consimțământului la momentul intocmirii testamentului atacat.
Față de aceste motive s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, și casarea sentinței recurate.
În drept au fost invocate prevederile art.304 ind.1 C.pr.civ.
Intimatele Hogașoaia T., C. Z. și F. G. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentintei instantei de ca fiind legala si temeinica.
În motivare s-a arătat că, recursul este nemotivat, intrucat in cererea de recurs nu este indicat nici un articol din Codul Civil referitor la recurs si nici o situatie din cele prevăzute de Art.304 ind.1, Cod Procedura Civila ca fiind incălcat către instanta de fond.In practica judiciara se retine faptul ca simpla insiruire a unei situatii sau chiar indicarea unui anume articol fara a arata concret care din situatiile prevăzute de lege au fost încălcate de către instanta de fond, nu poate fi retinut ca o motivare a recursului.
Pe fond s-a arătat că testamentul atacat in prezenta acțiune este corect si legal incheiat in fata notarului, ca o condiție obligatorie a legalitatii lui. Defunctul C. N., si-a exprimat fara echivoc si fara nici o presiune asupra lui, semnând si scriind textual pe testament „sunt de acord si semnez” aceasta fiind ultima lui dorința.Instanta de fond a coroborat probele aflate la dosar: declarație martori reclamanti-parati, înscrisuri, interogatorii, rezultând că pârâta, ca beneficiar al testamentului l-a ingijit conform ultimei sale dorințe pe defunct, atat in spital cat si la domiciliu.La data încheierii testamentului, 14.10.2010, asa cum rezulta din adeverințele medicale depuse la dosar, fila 11 si 98, testatorul nu suferea de nici o boala mentala sau fizica, prin urmare era in deplinătatea facultatilor mentale. Prin urmare, a testat dupa voința sa, discernământul si consimtamantul sau nefiindu-i viciate, astfel ca nu s-a incalcat art.1038 Cod Civil, aspect retinut corect si de către instanta de fond. Testatorul a avut la dispoziție 8 luni de zile pentru a-si revoca testamentul in urma prezumtivelor violente despre care vorbesc reclamanții. Insa, nefacand acest lucru se intelege ca voința lui a fost de a testa in favoarea pârâtei.
Intimata C. Z. a arătat că ea și soțul său, testatorul, le-au construit reclamanților case noi, le-au dat terenuri intravilane si extravilane, tocmai ca ei sa nu mai aiba pretentii la ultimele bunuri ramase si care au fost testate în favoarea fiicei H. T., nefiind real că asupra testatorului s-au exercitat volențe, fapt ce rezultă și din rezoluția de neîncepere a urmăării penale în dosar 2614/P/2011.
Intimata F. G., sora beneficiarei testamentului H. T., a arătat că la data incheierii testamentului, tatal său, C. N., era perfect sănătos fizic si mental, informând toți copii despre intentia sa de a incheia testamentul si nu au fost exercitate acte de violenta asupra lui. Conflictul are la baza datorarea unor sume de bani de către reclamanți părinților, sume destinate inmormântării și însușite de reclamanți.
În consecință, s-a solicitat respingerea recursului.
La solicitarea instanței de recurs, recurenții au precizat și evaluat masa succesorala testată la suma de 11.000 lei.
La data de 24.01.2013 a intervenit decesul pârâtei intimate H. T., fiind introduși în cauza, în calliate de succesori H. L. și H. L.-C., care au depus note de ședință prin care au solicitat respingerea recursului.
Prin încheierae de ședință din 12.03.2013 s-a admis în parte cererea de acordare ajutorului public judiciar formulata de recurenți și s-a redus cuantumul taxei de timbru datorate, calculate conform evaluării bunurilor la fondul cauzei, la suma de 2366,42 lei, eșalonându-se plata acesteia în 10 rate lunare.
Prin încheierea din 07.05.2013 s-a admis cererea de reexaminare și s-a eșalonat plata taxei d etimbru în 15 rate lunare.
Prin încheierea de ședință din 08.05.2013, instanța a respins proba cu interogatoriul propusă de recurenți fața de prevederile art.305 C.pr.civ și arespins proba cu înscrisuri și transcrierea emisiunii TV ca neconcludenta.
Părțile au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Intimata F. G. a depus la dosar o declarație autentificata sub nr.207/14.05.2013 prin care a atestat că autorul lor a fost pus să semneze atât contractul de vanzare-cumpărare, cât și testamentul, fiind ulterior violentat de către H. T. și H. C.. A arătat intimata că a fost amenințată și șantajata de sora sa, H. T., fiind obligata să întrerupă relațiile cu ceilalți frați șio să semneze toate reclamanțiile, fără a le cunoaște conținutul.
* * *
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate, probatoriul administrat la instanța de fond și dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Critica esențiala, dedusa din motivarea recursului, se refera la faptul ca instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauza, calea de atac exercitata vizând temeinicia soluție, în considerarea caracterului devolutiv al recursului exercitat potrivit art.304 C.pr.civ.
Or, chiar dacă soluția pronunțată este lapidar motivata, aceasta este în concordanța cu întregul material probator, căruia i s-a acordat relevanța judiciara necesară în raport de dispozițiile normative ce guvernează testamentul, a cărui valabilitate este contestată în prezenta cauza. relevanța
Deși act juridic mortis causa, valabilitatea testamentului se apreciază în raport legea în vigoare la data edictării acestuia, fiind în acest sens lipsite de relevanța dispozițiile Noului Cod Civil la care face referire prima instanța în motivarea soluției, eroare ce rămâne însă fără efecte reale pe fondul cauzei, în condițiile în care dispozițiile art. 953 Cod civil din 1864 prevedeau similar: " consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol". De asemenea, art. 955 alin. 2 Cod civil prevede:” este violenta totdeauna când, spre a face pe o persoana a contracta, i s-a insuflat temerea, rationabila dupã dânsa, ca va fi expusã persoana sau averea sa unui rau considerabil și prezent.”
În cauza s-a solicitat anularea testamentului autentificat la sub nr. 2659/14.12.2010 la BNP C. E. C., testament prin care decujus C. N. a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă în favoarea succesoarei H. T., invocandu-se vicierea consimțământului testatorului prin exercitarea de violențe fizice împotriva sa.
Or, probele administrate în cauza nu sunt de natură a susține temeiurile cererii formulate de reclamanții recurenți. Astfel, era în sarcina acestora, conform art.1169 C.civ din 1864, să dovedească că voința testatorului la data încheierii actului autentic 14.12.2010 a fost viciata ca urmare a existenței unei temeri reale și serioase cauzate printr-o fapta unică sau continuă de violența, însă anterioară actului, care să-i fi creat o temere, ce a reprezentant unica cauza interna volitivă a realizării actului de dispoziție în favoarea succesibilului H. T..
Instanța reține că, dincolo de multiplele acuze aduse reciproc de părți, pe fondul unei stări conflictuale familiale de lungă durata, obiectul cauzei este limitat la statuarea asupra existenței unei fapte de violență de natura a insufla autorului o temere reală și serioasă. Or, fața de aceste limitele, probatoriile administrate rămân nepertinente și neconcludente.
Astfel, reclamanții recurenți au susținut constant că au probat violențele existente prin înscrisurile depuse, inclusiv plangerile făcute de autorul lor și prin martorii audiați. În ceea ce privește înscrisurile, instanța de recurs reține că acestea se referă la incidente violente din perioada iunie-august 2011, mult după redactarea testamentului în decembrie 2010, astfel încât rămân lipsite de relevanța sub aspectul analizării valabilității consimțământului exprimat la data autentificării testamentului. De altfel, pretinsele acte de violență au fost constate ca fiind inexistente prin rezoluția 2614/P/2011 din 24.02.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria P.. În ceea ce privește înscrisurile provenind de la autorul însuși, instanța reține că două dinte acestea vizeaza o alta cauza, avand ca obiect nulitatea contractului de vanzare cumpărare încheiat cu pârâta Hogăoaia T., fiind neutile în raport cu obiectul prezentei cauze. În ceea ce privește înscrisul tehnoredactat, dresat către notar, acesta, pe de o parte, poartă o semnătură ilizibila iar pe de alta parte se referă la fapte din martie 2011, respectiv din iunie 2011, ulterioare actului cercetat în cauza.
În ceea ce privește testimoniile date, instanța de recurs reține că doar martorul P. M. a susținut că știe de la C. N. că ”pârta H. T. l-a amenințat cu acte de violență solicitându-i să încheie un testament în favoarea dânsei”. Or, aspectele atestate tind spre avansarea tezei existenței unei forme de violența morala împotriva autorului, teza ce însă excede cererii însăși ce s-a axat pe existența unei cauze de anulabilitate derivând din violența fizica exercitata împotriva autorului. Oricum, atestarea rămâne așa cum a reținut și instanța de fond singulară în ansamblul probelor administrate și, prin generalitatea sa, insuficientă judiciar pentru a aprecia că întocmirea testamentului s-a realizat exclusiv ca urmare a unei stări de temere în care se găsea autorul. De altfel, restul declarațiilor testimoniale atât ale martorului P. M., cat și a lui Potirnac A. se axează pe evenimentele din perioada prealabila decesului, fiind irelevante fața de obiectul cauzei. Aceeași calificare judiciara trebuie acordată și susținerilor recurenților referitoare la avansarea cheltuielilor de înmormântare, îngrijirea autorului sau relațiile existente la momentul decesului.
Avand în vedere ca soluțiile procesuale se întemeiază exclusiv pe probatorii și că instanța judiciara este chemata exclusiv sa aplice dispoziția normativa la situația factuala dedusă judecății, în raport de limitele învestirii sale și limitele probațiunii, în condițiile nedovedirii vreunui element din cele impuse de art.955 C.civ din 1864, soluția pronunțată de prima instanța apare ca legala și temeinică, motiv pentru care recursul exercitat va fi respins ca nefondat.
Se va constata achitata de catre recurenti prima rata de 157,76 lei aferenta lunii mai 2013 datorata cu titlu de taxa judiciara de timbru.
Se vor obliga recurentii sa plateasca catre stat incepand cu luna iunie 2013 taxa judiciara de timbru datorata in 14 rate lunare consecutive de cate 157,76 lei, conform incheierii din 07.05.2013 a Tribunalului Iasi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantii M. T. si C. V. impotriva sent. civ. nr. 1625/23.05.2012 pronuntata de Judecatoria P. pe care o mentine.
Constata achitata de catre recurenti prima rata de 157,76 lei aferenta lunii mai 2013 datorata cu titlu de taxa judiciara de timbru. Obliga recurentii sa plateasca catre stat incepand cu luna iunie 2013 taxa judiciara de timbru datorata in 14 rate lunare consecutive de cate 157,76 lei, conform incheierii din 07.05.2013 a Tribunalului Iasi.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi 27.06.2013.
Președinte, M. C. | Judecător, E. C. F. | Judecător, C. R. |
Grefier, D. M. B. |
RED. CEF
2 EX/07.10.2013
Jud fond C. C.
| ← Abţinere. Decizia nr. 1666/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2610/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
