Anulare act. Decizia nr. 423/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 423/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 423/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Martie 2015
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 423/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de C. J.. De A. De S. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul U. V. O., având ca obiect anulare act daune compensatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 05 martie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 12 martie 2015 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 19 martie 2015 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată și precizată sub nr._ la Judecătoria Iași, reclamantul U. V. O. in calitate de moștenitor al defunctei C. C. a solicitat in contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. IAȘI, anularea deciziei nr.2274 din 23.02.2011 prin care CAS Iași a dispus încetarea contractului încheiat între CAS Iași și C. dr. C. C., obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești aferente lunilor ianuarie și februarie 2011, obligarea la daune compensatorii, cu cheltuieli de judecată.
In motivare a precizat, în esență, că la data de 28 noiembrie 2010 mama reclamantului dr. C. C. a decedat, aceasta fiind reprezentanta legală a C. dr C. C. cu sediul în Motca și punct de lucru secundar în Hălăucești .
Arată acesta, faptul că ulterior la data de 29 noiembrie 2010, reclamantul a anunțat C. de asigurări de S. despre decesul dr. C. C. și de faptul că exista un înlocuitor în persoana dr. E. N..
Precizează reclamantul că în conformitate cu dispozițiile Legii 95/2006 și a prevederilor Ordinului Ministrului Sănătății 1322/2006 acesta în calitate de unic moștenitor a anunțat Colegiul Medicilor la data de 03.12.2010 despre intenția de a înstrăinare a praxisului de medicina de familie afișând la sediul acestora cât și publicând în presa locală această intenție. La data de 25.01.2011 reclamantul a angajat conform art. 17 litera b din Ordinul 1322/2006 medic specialist de medicina de familie, în vederea continuării activității acestui cabinet medical. De asemenea la data de 25. 01.2011, reclamantul a depus la registratura Casei de A. de S. adresa prin care i se aducea la cunoștința acesteia încheierea contractului de muncă cu medicul specialist în medicina de familie.
Ulterior la data de 26.01.2011, arata reclamantul, a solicitat din nou CAS Iași, înscrierea urgentă a medicului angajat în baza de date a CAS – Iași, iar la data de 03.02.2011 a revenit și a depus din nou la registratura acestei instituții solicitarea de înregistrare a noului contract de muncă a medicului specialist în medicina de familie.
Astfel, susține reclamantul că, de la data de 25 ianuarie 2011, medicul angajat nu a putut prescrie rețete și nici bilete de trimitere deoarece nu a fost introdus în evidențele casei de asigurări de sănătate.
Deoarece nu au fost decontate serviciile medicale efectuate pentru luna ianuarie, la data de 15.02.2011 reclamantul a solicitat relații de la C. de A. de S., care i-a comunicat faptul că aceste servicii nu au fost decontate urmare a încetării valabilității a contractului civil de furnizare de servicii medicale.
Prin sentința civilă nr._ din 9.10.2014 Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul U. V. O. domiciliat în P., ..30, ., . în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. Iași cu sediul în Iași, ..18-20, jud. Iași.
A constatat valabilitatea contractului de furnizare servicii medicale în asistență medicală primară nr. 1101/01.05.2010 până la data de 28.11.2011.
A obligat pârâta să achite reclamantului suma de_ lei cu titlu de contravaloare servicii de medicină primară aferentă lunilor ianuarie și februarie 2011.
A obligat pârâta să achite reclamantei suma de_ euro echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune interese compensatorii.
A obligat pârâta la plata către stat a sumei de 7278 lei reprezentând ajutor public acordat reclamantului.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Intre CAS Iași și C. dr. C. C. s-a încheiat la data de 1.05.2010, contractul de furnizare de servicii medicale in asistență medicală primară nr. 1011 (copie filele 21-36 dosar). În conformitate cu dispozițiile art. 14 lit.f din convenție, contractul de furnizare de servicii medicale încetează „ dacă a survenit decesul titularului cabinetului medical individual iar cabinetul nu poate continua activitatea în condițiile legii” .
Instanța reține că potrivit Ordinului nr. 1322/2006, praxisul medical poate fi transmis, în caz de deces, moștenitorilor legali, în condițiile art. 17, sau moștenitorilor testamentari, așa cum rezultă din art. 5 lit. c din același ordin, făcute în condițiile Codului civil ( și următoarele). În cazul existenței moștenitorilor legali, se pot distinge două cazuri: cel în care moștenitorii (sau cel puțin unul dintre aceștia), îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 6 al aceluiași ordin (este medic specialist de medicină de familie) și cel în care moștenitorii legali nu îndeplinesc această condiție.
În speța de față moștenitorul legal nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a prelua praxisul defunctului, acesta putând opta pentru preluarea praxisului de către un medic de familie ce îndeplinește condițiile cerute de lege sau poat decide angajarea unui medic înlocuitor pentra o perioada determinată. Fie că optează pentru angajarea temporară a unui medic de familie, fie că optează pentru transmiterea praxisului către un alt medic, Ordinul nr. 1322/2006 impune ca definitivarea preluării activității cabinetului să se faca în termen de un an de la decesul medicului titular. Dacă moștenitorul nu respectă acest termen, același text de lege menționează faptul că autoritățile locale, în colaborare cu autoritățile de sănătate publică la care este înregistrat cabinetul, vor întreprinde demersurile pentru înființarea unui nou cabinet de medicină de familie, de către un nou titular.
Sancțiunea fiind, decăderea moștenitorui din dreptul de a valorifica patrimonial praxisul defunctului medic titular, sancțiune impusă de necesitatea asigurării continuității serviciului medical către populație. In cazul în care intervine această sancțiune, se va face diferențierea între diferitele bunuri ce fac parte din praxisul medicului, după cum acestea vor fi sau nu afectate de intervenția sancțiunii. Astfel, clientela propriu-zisă va înceta să mai existe, însa diferitele drepturi și obligații (care nu au un caracter intutuitu personae și care nu presupun exercitarea profesiei de medic de familie) din patrimoniul de afectațiune profesională (mobilier, aparatura etc), precum și infrastructura cabinetului, se mențin.
Preluarea praxisului se realizează în condițiile specifice, prevăzute de nornele legale speciale mai sus menționate, în speță această preluare realizăndu-se în două etape, respectiv prin angajarea temporară a unui medic de familie, iar ulterior prin vânzarea activității praxisului.
Moștenitorul va dobândi astfel, pe cale succesorală, dreptul asupra praxisului, fie pur și simplu prin continuarea activității de către o persoană ce îndeplinește condițiile legale, fie sub condiția suspensivă de a definitiva transmiterea praxisului către o persoană ce poate continua activitatea, în decurs de un an.
Instanța va înlătura apărarea pârâtei cu privire la faptul că reclamantul nu a făcut dovada calității de mostenitor în condițiile în care dreptul comun în materie de succesiune consacră transmiterea mortis causa a patrimoniului unei persoane fizice, succesiunea deschizăndu-se prin moartea acesteia, iar “legea confera vocatie la mostenire rudelor defunctului inclusiv rudenia rezultata din adoptie, sotului supravietuitor al defunctului si statului.
Potrivit legii, rudenia este legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana (rudenia in linie dreapta) sau pe faptul ca maimulte persoane au un ascendent comun (rudenie in linie colaterala). Rudeniain linie dreapta poate fi ascendenta sau descendenta.
Prin urmare, rudele in linie dreapta, descendenta (fiu, nepot, stranepot,etc.) si ascendenta ( parintii, bunicii, strabunicii, etc.), au vocatie succesorala in mod nelimitat in grad. Calitatea de rudă în linie dreaptă fiind dovedită prin acte de stare civilă.
Având în vedere că reclamantul a depus în data de 28 noiembrie 2010 certificatul de deces al mamei sale și a anunțat despre intenția sa de continuare a activității medicale, activitate ce a fost preluată de către dr. N. E., instanța apreciază că acesta a făcut acte de acceptare a moștenirii în termenul prevăzut de disp art. 665 din CC.
De asemenea, conform art. 3 din anexa 2 a Ordinului nr. 265/01.04.2010 pentru perioade de absență mai mici de 30 de zile lucrătoare, înlocuirea medicului absent se poate face și pe bază de reciprocitate intre medici, medicul inlocuit depunând anterior perioadei de absență, la casa de asigurări de sănătate, un exemplar al convenției de reciprocitate.
CAS Iași avea cunoștință de existența acestei convenții care fusese depusă la sediul său, după cum arată și in întâmpinare fiind înregistrată sub nr._/03.12.2010, iar actul normativ menționat nu impune obligativitatea aprobării acestei convenții de reciprocitate de către CAS.
Tot prin aceeași adresă reclamantul a solicitat în mod expres să i se comunice dacă mai sunt necesare alte înscrisuri în vederea prelungirii contractului cadru.
În privința praxisului (în întregul său), certificatul de moștenitor nu produce efecte însă, după îndeplinirea condiției, actul se consolidează retroactiv, drepturile și obligațiile moștenitorilor fiind considerate ca existente din chiar momentul deschiderii succesiunii, iar drepturile consimțite între timp de dobânditorii sub condiție suspensivă (moștenitorii), în favoarea unor terți (cumpărătorul praxisului), se consolidează. În cazul în care moștenitorul nu asigură preluarea praxisului în termen de un an, drepturile care sunt legate de exercitarea profesiei se consideră că nu au existat niciodată în patrimoniul acestora, transmițându-se însă în mod valabil,, bunurile care sunt susceptibile de a fi transmise.
Așadar, se constată că, față de motivele anterior prezentate, în speță, intenția legiuitorului de a stabili un termen de definitivare a situației preluării unui praxis duce automat la prelungirea valabilității contractului cadru cu atât mai mult cu cât reclamantul nu și-a exprimat niciodată vreun refuz de continuare a activității de servicii medicale și nu a stat în pasivitate .
Astfel instanța va admite capătul de cerere având ca obiect acțiune în constatarea valabilității contractului nr. 1101/2010, acțiune formulată de către reclamantul U. V. în contradictoriu cu C. de A. de S. Iași și va constatat valabilitatea contractului până la data de 28.11.2011 .
In ceea ce privește refuzul de decontare a sumelor aferente raportării lunii ianuarie și februarie 2011, instanța reține că luarea acesteia este neîntemeiată și de rea credință în condițiile în care reclamantul nu a stat în pasivitate, activitatea cabinetului nefiind întreruptă.
Instanța reține că principiul obligativității contractelor este consacrat în cuprinsul art. 969 C. civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea trebuind a fi executate cu bună credință. Pentru a putea vorbi despre o răspundere contractuală, trebuie, mai întâi, ca între cel chemat să răspundă și cel față de care se răspunde să existe un contract, o legătură contractuală, aceasta fiind premisa angajării răspunderii iar în ceea ce privește condițiile care fac să nască răspunderea civilă contractuală, acestea sunt existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei clauze contractuale, aducându-se atingere dreptului subiectiv patrimonial al creditorului, existența unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența vinovăției celui care săvârșește fapta ilicită.
Instanța reține că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, revine debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art. 1169 C.civ., conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantului își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate iar pârâta nu a făcut dovada executării obligației, sarcina probei incumbând acesteia, aceasta obligându-se potrivit dispozițiilor art. 6 lit. b din convenție, să deconteze furnizorilor de servicii medicale, la termenele prevăzute în contract, pe baza facturii însoțite de documentele justificative, contravaloarea serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate și validate.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de_ lei cu titlu de contravaloare servicii de medicină primară.
Daunele-interese (despagubirile, dezdaunarile) sunt consecinta executarii prin echivalent a unei obligatii care, din varii motive, nu poate fi executata in natura ei.
Sediul materiei executãrii prin echivalent îl constituie art.1075 C.civ. conform cäruia obligatiile de a face sau de a nu face se transformã în dezdãunãri dacã nu pot fi executate în naturã.
Indemnizarea creditorului pentru. paguba ce i-a fost provocatã se exprimã în bani si poartã denumirea de despägubiri sau dezdãunãri. Astfel în patrimoniul creditorului se introduce o valoare egalã cu valoarea care a micsorat activul sau a mãrit pasivul patrimoniului respectiv.
Daunele-interese pot fi acordate fie în forma unei sume de bani globalã, fie în forma unor prestatii succesive periodice ca în cazul rãspunderii delictuale.
În speța de față daunele compensatorii reprezintă echivalentul bãnesc pe care debitorul îl datoreazä creditorului pentru. neexecutarea obligației „ de a face” . Pentru repararea prejudiciului (eventus domni) instanta va avea în vedere atat de pierderea efectivä (damnum emergens) cat si de beneficiul nerealizat (lucrum cesans) – art.1084 C.civ. Astfel în stabilirea întinderii prejudiciului instanța a avut în vedere consecința directă și necesară provocată de neexecutarea obligației precum și previzibilitatea acestora.
Așa cum reiese din art. 1 al Ordinului 1322/2006 praxisul de medicină de familie, denumit în continuare praxis, reunește patrimoniul de afectațiune profesională, infrastructura cabinetului și clientela reprezentată de pacienți și alți beneficiari ai serviciilor oferite de cabinet sau, conform art. 60 lit. i din Legea nr. 95/2006 praxisul de medicină de familie - reunește patrimoniul de afectațiune profesională, infrastructura cabinetului, aflată în proprietatea sau în folosința medicului, și clientela.
Patrimoniul de afectațiune profesională, așa cum reiese din prevederile art. 31, alin. 3 cod civil corelat cu art. 60 lit. h) din Legea nr. 95/2006 reprezintă totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor medicului, afectate scopului exercitării profesiei sale, constituite ca o fracțiune distinctă a patrimoniului medicului, separată de gajul general al creditorilor acestuia. Acesta poate cuprinde, așadar, bunuri (fie ele mobile, imobile, corporale sau necorporale), drepturi și obligații, constituite ca o diviziune a patrimoniului persoanei.
Infrastructura cabinetului medical, așa cum este definită de art. 2 din Ordinul nr. 1322/2006, este reprezentată de spațiile/imobilele în care se desfășoară activitatea cabinetului/cabinetelor și a punctului/punctelor de lucru, cu anexele și terenul aferent.
Clientela este definită în mod succint de art. 1 al Ordinului nr. 1322/2006 ca fiind reprezentată de pacienți și alți beneficiari ai serviciilor oferite de cabinet. Astfel instanța a avut în vedere clientela deja existentă și evaluată la momentul anului 2011 așa cum reiese din concluziile raportului de expertiză realizat în cauză de către expert contabil S. C. în valoare de_ euro.
Instanța va respinge solicitarea reclamantului de a acorda despăgubiri compensatorii în ceea ce privesc sumele avute în vedere de către expertul contabil cu privire la: suma necesară funcționării C. pentru lunile ianuarie și februarie 2011 în cuantum de_,58 lei, sumele datorate către Primăria Hălăucești și Motca în valoare de 9157,29 lei, suma achitată pentru activitatea medicală cu personalul cabinetului medical în perioada ianuarie-februarie în cuantum de 7485 lei. suma reprezentând bunurile din patrimonial C. în valoare de_,64 lei având în vedere următoarele considerente:
Pentru sumele reprezentând buna funcționare a C. pentru lunile ianuarie și februarie 2011 în cuantum de_,58 lei, sumele datorate către Primăria Hălăucești și Motca în valoare de 9157,29 lei, suma achitată pentru activitatea medicală cu personalul cabinetului medical în perioada ianuarie-februarie în cuantum de 7485 lei, instanța apreciază că aceste sume nu se încadrează în serviciile medicale supuse decontării.
În ceea ce privește suma reprezentând bunurile din patrimoniul C. în valoare de_,64 lei, instanța constată că aceste bunuri fac parte din patrimonial medicului defunct făcând obiectul transmiterii pe cale succesorală.
Potrivit dispozițiilor art 18 și 19 din OUG nr. 51/2008 ( referitoare la partea care suportă cheltuielile de judecată) instanța având în vedere că pârâta este partea căzută în pretenții va obliga pârâta la achitarea către stat a sumei de 7278 lei reprezentând ajutor public acordat reclamantului (taxă de timbru și onorariu expert).
În temeiul disp. art.274 cod proc civilă a obligat pârâta la achitarea către reclamant a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și având în vedere admiterea în parte acțiunii.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs ( recalificat apel in ședința publică din 5.02.2015 ) pârâta C. de A. de S. Iași, cu următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât nu a făcut distincție între situația juridică a contractului și situația juridică a praxisului. Instanța nu putea extinde forțat valabilitatea contractului după încetarea de drept a termenului pentru care a fost încheiat. Contractul de furnizare servicii medicale în asistență medicală primară nr. 1102 din 1.05.2010 a fost încheiat în baza contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 aprobat prin HG nr. 262/2010 și a normelor metodologice de aplicare a acestuia. Contractul a fost încheiat între CJAS Iași și C. dr. C. C., reprezentat legal de dr. C. C.. Perioada lui de valabilitate era de până la 31.12.2010. Una dintre clauzele de încetare a contractului prev. la art. 14 lit.f se referă la decesul titularului cabinetului individual in condițiile in care activitatea nu poate continua potrivit legii. Instanța de fond a apreciat contractul doar din punctul de vedere al clauzelor generale de valabilitate a unui contract civil, neținând cont de faptul că există condiții speciale prevăzute de legislația in domeniul sănătății. Concret, pentru a fi in contract cu C. de A. de S. Iași, orice furnizor de servicii de medicină primară trebuie să fie autorizat, evaluat și să prezinte o . documente: dovada asigurării de răspundere civilă in domeniul medical pentru medicul titular, certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România, declarație pe proprie răspundere privind corectitudinea listei. Aceste documente specifice sunt emise in considerarea medicului titular al cabinetului de medicină primară. Odată cu decesul medicului titular își încetează valabilitatea și aceste acte specifice. Urmare a informării privind decesul medicului titular al cabinetului cu adresa nr._/3.12.2010 apelanta a aprobat continuarea activității prin încheierea unei convenții de reciprocitate doar până la data de 31.12.2010. Ulterior acestei date prelungirea efectelor contractului era imposibilă, datorită inexistenței medicului titular al cabinetului precum și datorită încetării oricărui efect juridic al actelor care au stat la baza autorizării și evaluării cabinetului.
După data de 1.01.2011 pentru desfășurarea relațiilor contractuale pentru cele două cabinete din .. Hălăucești trebuiau încheiate noi contracte de furnizare de servicii medicale în asistență primară în baza unor documente valabile privind titularul acestor cabinete. Dacă moștenitorul d-nei C. C. nu a înțeles să efectueze niciun act de preluare a praxisului și de continuare a activității cabinetului in timp util nu poate fi extinsă culpa asupra apelantei. Toți medicii de familie au avut aceeași perioadă de valabilitate a contractului, respectiv până la data de 31.12.2010. Prin urmare greșit a dispus instanța de fond decontarea serviciilor medicale pentru perioada ianuarie și februarie 2011. Pentru a fi decontate serviciile medicale furnizorul trebuie să fie in contract cu o casă de asigurări de sănătate. Susține apelanta că nu poate fi obligată la plata unor daune interese care ar decurge din lipsirea reclamantului de un eventual drept de folosință al acestuia, pentru că apelanta nu este parte in vreun raport juridic privind preluarea unui praxis sau modul de administrare și folosire a acestuia. Continuarea activității medicale in cadrul unui praxis nu implică niciun acord sau aviz de implicare din partea caselor de asigurări de sănătate ci ține doar de actul de voință al celui ce deține praxisul. Dreptul moștenitorului asupra praxisului nu presupune emiterea vreunui act din partea apelantei, prin urmare nici expirarea contractului nu este in legătură cu un eventual drept al moștenitorului de a prelua sau nu praxisul. Apelanta este terț față de orice act privind praxisul, prin urmare nu este in culpă pentru existența unui prejudiciu, pentru că nu i se poate imputa neîndeplinirea vreunei obligații contractuale. Valabilitatea unui praxis sau libertatea de a dispune de acesta nu este condiționată de existența unui contract de furnizare de servicii cu vreo casă de asigurări de sănătate din România, prin urmare sunt eronate concluziile instanței referitoare la faptul că intenția legiuitorului de a stabili un termen de definitivare a situației preluării unui praxis duce automat la prelungirea valabilității contractului cadru. Potrivit Ordinului 1322/2006 care reglementează cauzele de încetare a activității unui medic care practică independent . apelanta că desfășurarea activității unui medic in mod independent nu este in legătură directă cu deținerea unui contract cu CAS și nu încetează la momentul expirării unui astfel de contract. Evaluarea clientelei prin expertiză contabilă nu era utilă decât in ipoteza intenției de vânzare a acestui praxis.
Obligarea sa la plata c-valorii praxisului este nelegală. Solicită și respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
A solicitat apelanta judecata in lipsă.
Apelul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinare intimatul U. V. O. a solicitat respingerea apelului, păstrarea sentinței. Corect s-a reținut de către instanță intenția legiuitorului de a stabili un termen de definitivare a situației preluării unui praxis duce automat la prelungirea valabilității contractului cadru câtă vreme reclamantul nu si-a exprimat refuzul continuării activității de servicii medicale. Reclamantul a întreprins toate demersurile pentru prelungirea contractului încheiat cu CAS privind furnizarea de servicii medicale conform Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1322/2006, corect reține instanța că refuzul de decontare a sumelor aferente lunilor ianuarie și februarie 2011 este neîntemeiat si de rea-credință in raport de principiul forței obligatorii a contractelor consacrat de art. 969 Cod civil. Sunt nefondate susținerile apelantei privitoare la situația juridică a praxisului, precum și cele relative la plata daunelor interese. In stabilirea acestora instanța a avut corect in vedere disp. art. 1075 și 1084 Cod Civil, suma acordata de instanță cu titlu de daune interese compensatorii este datorată câtă vreme serviciile medicale pot fi prestate doar in temeiul unui contract de furnizare de servicii medicale primară încheiat cu o casă de sănătate. Potrivit art. 17 lit.b. din Ordinul Ministrului Sănătății nr.1322/2006 termenul maxim pentru definitivarea preluării unui praxis de către un alt medic este de 12 luni de la data decesului fostului titular. Pârâta a fost anunțată despre decesul reprezentantului legal al cabinetului medical și a luat act de înlocuirea acestuia in lunile ianuarie și februarie 2012, când și-au desfășurat activitatea in cabinetul medicul dr. L. D. și 2 asistente medicale. De la data de 28.11.2010 activitatea dr. C. C. a încetat iar activitatea medicală a fost preluată de dr. N. E.. Susține că cererea principală a fost redactată dintr-o eroare ca anulare a deciziei nr. 2274 din 23.02.2011, in realitate a intenționat să solicite prin aceasta constatarea valabilității contractului de furnizare de servicii medicale nr.1102/2010 încheiat intre CAS Iași și C. dr. C. C. până la data de 28.11.2011, daunele interese solicitate au rolul de a repune pe reclamant in situația patrimonială in care s-ar fi aflat dacă obligația debitorului ar fi fost executată întocmai. Solicită respingerea apelului.
A invocat intimatul și excepția de tardivitate a apelului, excepție nefondată. Cererea de apel poartă data poștei 28.11.2014, iar sentința a fost comunicată apelantei la data de 14.11.2014. Apelul este declarat in interiorul termenului de 15 zile prev. de art. 284 alin 1 Cod pr.civilă.
Excepția de tardivitate urmează a fi respinsă.
Apelul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente.
Motivul de apel privind nelegalitatea soluției de constatare a valabilității contractului de furnizare servicii medicale în asistență primară medicală primară nr. 1101 din 1.05.2010 până la data de 28.11.2011 este fondat.
Reclamantul își întemeiază pretențiile formulate în genere pe împrejurarea că, urmare a decesului mamei sale, titular al Cabinetului Medical Dr. C. C., parata a refuzat decontare serviciilor medicale prestate in cadrul acestui cabinet a cărui activitate medicală a continuat, deși reclamantul i- a adus la cunoștința intenția de a continua activitatea acestuia, sens in care a angajat medic specialist de medicină de familie.
Instanța de fond, reținând această situație de fapt, a constatat prelungirea efectelor contractului nr.1102 din 1.05.2010, ca efect „ automat” al stabilirii de către legiuitor a termenului de definitivare a situației preluării unui praxis prin art. 17 alin 1 lit. b din Ordinul nr. 1322 din 2.11.2006.
Concluzia instanței de fond este nelegală.
Procedura de preluare a activității unui praxis existent nu influențează validitatea ori durata contractului de furnizare de servicii medicale în asistență primară. Acesta din urmă este supus principiului forței obligatorii a convențiilor legal încheiate ( art. 969 Cod civil), însă doar in limitele clauzelor convenite de părți.
Procedura de preluare a activității unui praxis existent este reglementată de Ordinul nr. 1322 din 2.11.2006.
Reclamantul, moștenitor al numitei C. C.(fost titular al C. Dr. C. C.), dând eficiență procedurii înscrise in art. 17 alin 1 lit. b teza a doua, a procedat, urmare a decesului mamei sale, la angajarea unui medic de familie înlocuitor, a comunicat acest fapt paratei. Ca urmare și in temeiul contractului nr. 1102 din 1.05.2010 parata a decontat serviciile medicale prestate pana la data de 31.12.2010, dată până la care s-a recunoscut valabilitatea acestui contract. Parata a refuzat decontarea costului serviciilor medicale ulterioare datei de 31.12.2010, pe motiv că nu există contract de furnizare a serviciilor medicale în asistență medicală primară.
Refuzul paratei este legal. Contractul nr. 1102 din 1.05.2010 înscrie ca durata perioada 1.05._10( art.4 din contract). Potrivit art. 5 din contract prelungirea duratei contractului se putea realiza prin acordul părților. Nu a existat un atare acord. Corespondența purtată de reclamant cu privire la prelungirea activității cabinetului medical nu produce efecte in acest sens. Reclamantul nu are calitatea de reprezentant la cabinetului medical pentru că nu întrunește condițiile art. 6 din Ordinul 1322 din 2006( medic confirmat in specialitatea medicină de familie). Durata contractului a expirat la data de 31.12.2010, dată ulterior căreia decontarea serviciilor medicale era lipsită de bază legală ori contractuală.
Durata de 1 an prevăzută de art. 17 alin 1 lit. b din Ordinul Ministrului Sănătății Publice prevăzută pentru preluarea activității unui praxis existent nu are relevanță in privința decontării serviciilor medicale, care nu operează in temeiul Ordinului 1322 din 2006, ci doar in temeiul contractului încheiat intre prestatorul de servicii medicale și casa de asigurări potrivit contractului cadru la nivel național.
Procedura de preluare a activității praxisului existent, respectiv procedura de decontarea a serviciilor medicale in asistență medicală primară sunt distincte, ele nu interferează și nu se influențează in sensul reținut de instanța de fond. Procedura de preluare a praxisului existent, in modalitatea reglementată de art. 17 alin 1 litera b din Ordinul MSP 1322 din 2006, are rolul de a asigura continuarea activității cabinetului medical de către una dintre persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute in art. 6 din același ordin. În oricare dintre variantele prev. de acest articol, preluarea activității se poate realiza de către o persoană fizică – medic specialist de familie, ori o unitate sanitară cu profil medicină de familie, in care cel puțin un medic este confirmat in specialitatea medicină de familie. Odată preluată activitatea praxisului existent de către o persoană care întrunește condițiile art. 6 din Ordinul nr. 1322 din 2006, aceasta poate reprezenta cabinetul medical in relație cu C. de asigurări in vederea încheierii unui nou contract de furnizare servicii medicale in asistență medicală primară. D. in temeiul unui atare nou contract pot fi decontate serviciile medicale prestate in cadrul cabinetului, câtă vreme contractul anterior a încetat prin ajungerea la termen. Parata a recunoscut efectele procedurii prev. de art. 17 alin 1 pct. b din Ordinul 1322 don 2006, însă numai pe durata de valabilitate a contractului 1102 din 2010, adică până la 31.12.2010. Ulterior acestei date refuzul paratei de decontare este legal.
Pentru aceste motive, critica adusă de apelantă privind dispoziția instanței de fond de constatare a valabilității contractului nr. 1101 din 1.05.2010 pana la data de 28.11.2011 este fondată. Efectele contractului sunt determinate in timp de clauzele contractului, art. 4, acestea au încetat la data de 31.12.2010. Termenul stabilit prin Ordinul 1322 din 2006 ( art. 17 alin 1 lit.b) nu operează in materia furnizării serviciilor medicale ci in materia predării praxisului existent, prin urmare nu putea avea incidență in privința raporturilor contractuale stabilite prin contractul 1102 din 2010 in baza contractului cadru aprobat prin HG nr. 262 din 31.03.2010.
In consecință, in temeiul art. 296 Cod pr.civilă de la 1865 tribunalul va admite apelul, va schimba in tot sentința. Va respinge acțiunea in totalitate. Reținând încetarea efectelor contractului 1102 din 2010 la data de 31.12.2010 ca și caracterul accesoriu al cererii de obligare a paratei la plata sumei de_ lei cu titlu de c-valoare servicii de medicină primară pentru lunile ianuarie, februarie 2011, Tribunalul va respinge si această cerere. Nefondată este și cererea de acordarea daunelor interese compensatorii, care nu pot fi stabilite in sarcina paratei in absența culpei acesteia. Reținând că parata a acționat legal, refuzând plata serviciilor medicale prestate de către cabinetul medical C. C. C. după data de 31.12.2010 pentru lipsa raporturilor contractuale, de esența realizării acestor plăți, Tribunalul stabilește lipsa oricărei culpe a paratei in privința prejudiciului invocat de către reclamant, motiv pentru care obligarea la plata de daune interese nu poate fi dispusă. Intre conduita paratei și situația patrimonială invocată de catre reclamant nu există nicio relație de cauzalitate. Pe cale de consecință parata nu datorează nici cheltuieli de judecată și nici restituirea către stat a sumei acordate cu titlu de ajutor public judiciar reclamantului, sumă care va rămâne in sarcina statului.
Ca urmare, Tribunalul va reforma in tot sentința apelată, admițând apelul, va respinge cererea de chemare in judecată in totalitate.
Apelanta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității apelului, excepție invocată de intimat.
Admite apelul declarat de pârâta C. de A. de S. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 9.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în tot în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul U. V. O. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. Iași.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2015.
Președinte, I. D. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, G. I. |
Red. și tehn./T.D./21.05.2015/4 ex
Judecătoria Iași: V. V. C.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 678/2015. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 454/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
