Contestaţie la executare. Decizia nr. 699/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 699/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 699/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Mai 2015
Președinte - M. A.
Judecător C. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 699/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant T. R. A. și pe intimat M. IAȘI -DIRECȚIA E. ȘI FINANȚE P. LOCALE, având ca obiect contestație la executare încetare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată apelul formulat și motivat în termen, semnat, scutit de la plata taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/2012 a Judecătoriei Iași s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul T. R. A., cu domiciliul procesual ales la cab. av. B. L. D.-C. din Iași, ., parter în contradictoriu cu intimatul M. Iași – DEFPL Iași.
S-a anulat actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. 93285A/13.03.2014 al intimatului, respectiv somație de executare nr._/13.03.2014 și titlul executoriu nr._/13.03.2014.
S-a respins cererea contestatorului privind încetarea executării silite.
S- a redus onorariul de avocat la 1/2 din suma de 500 de lei și obligă intimatul să plătească contestatorului suma de 298,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând c/v taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat (în sumă de 250 lei).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatorul T. R. A. a chemat în judecată intimatul M. Iași – DEFPL Iași solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare silită, respectiv a somației de executare și a titlului executoriu nr._/13.03.2014, întocmite în dosarul de executare silită nr. 93285A/13.03.2014 al intimatului, încetarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea contestației contestatorul a susținut că intimatul a demarat executarea silită, titlu executoriu fiind emis în baza procesului-verbal de contravenție . nr._/26.07.2013, act care nu i-a fost comunicat. În momentul în care a luat cunoștință de actul sancționator a formulat plângere contravențională, care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2013 și se află în curs de soluționare. Astfel apreciază că în mod nelegal au fost emise titlu executoriu și somația de executare atât timp cât plângerea sa contravențională nu a fost soluționată, ori atât timp cât nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu putea demara executarea silita a creanței fiscale.
În drept contestatorul a invocat OG 2/2001 și OG 92/2003.
Alăturat contestației contestatorul a depus înscrisuri în copie certificată.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, actele de executare fiind întocmite cu respectarea dispozițiilor legale.
Din oficiu, instanța de judecată a dispus atașarea copie dosarului e executare nr. 93285A/13.03.2014 al intimatului.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin cererea formulată contestatorul a solicitat anularea actelor de executare silită, respectiv a somației de executare și a titlului executoriu nr._/13.03.2014, întocmite în dosarul de executare silită nr. 93285A/13.03.2014 al intimatului și încetarea executării silite, motivat de faptul că în mod nelegal au fost emise titlu executoriu și somația de executare, în baza procesului-verbal de contravenție împotriva căruia a formulat plângere contravențională, atât timp cât aceasta nu a fost soluționată, ori atât timp cât nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu putea demara executarea silita a creanței fiscale.
In termenul legal de 15 zile, prev. de art. 169, alin 1din Codul de procedura fiscala, contestatorul a formulat prezenta contestație împotriva actelor de executare, respectiv a somației de executare și a titlului executoriu nr._/13.03.2014, criticându-le pentru nelegalitate.
Într-adevăr, titlul executoriu care a stat la baza emiterii somației și a titlului executoriu a fost procesul verbal de contravenție . nr._/26.07.2013, prin care contestatorul a fost amendat cu amenda contravențională in cuantum de 640 lei, desi impotriva acestuia contestatorul a formulat plangere contraventionala înregistrată la data de 09.08.2013 și formează obiectul dosarului civil nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași.
Potrivit art. 37 coroborat cu art. 39 alin. 1 si 2 din OG 2/2001 modificata, executarea sanctiunii contraventionale se face in baza titlului executoriu constând, in speța de față,in hotărârea judecătorească irevocabila, întrucât procesul-verbal de contravenție a fost contestat (formând obiectul dosarului civil nr._/245/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Iași), titlu executoriu ce urmează a fi comunicat din oficiu de către instanța de judecata.
Așadar, atât timp cat hotărârea judecătorească nu este definitivă, nu putea demara executarea silita a creanței fiscale.
Aceasta stare de fapt a fost confirmata chiar de către intimata prin întâmpinare, care însă a procedat contrar dispozițiilor legale sus menționate.
Avand in vedere ca plangerea contraventionala suspenda de drept executarea sanctiunii aplicate, conform art. 32 alin. 3 din OG 2/2001, ia procesul-verbal de contravenție nu constituie titlu de creanță, conform prevederilor art. 37 din OG 2/2001, instanța apreciază contestația întemeiata, urmează a o admite, si-n consecință va dispune anularea actelor de executare silită, respectiv a somației de executare și a titlului executoriu nr._/13.03.2014, întocmite în dosarul de executare silită nr. 93285A/13.03.2014 al intimatului.
Cu privire la cererea de încetare a executării silite – în condițiile în care plângerea contravențională va fi soluționată și va fi pronunțată hotărârea judecătorească definitivă în sensul respingerii plângerii, aceasta va constitui titlu executoriu astfel că se va putea relua executarea silită, în condițiile în care nu s-ar ivi alt impediment la executare, prin urmare, cererea de încetare a executării este neîntemeiată la momentul pronunțării prezentei sentințe față de soluția dată în contestația la executare și apare ca neîntemeiată pentru o eventuală reluare a executării silite, astfel că instanța de judecată va respinge acest capăt de cerere.
Cu privire la cheltuielile de judecată - cererea de acordare a acestora apare ca întemeiată, însă instanța a de judecată o va admite în parte față de prevederile disp. art. 452 alin. 2 C. proc. civ., astfel încât va reduce cuantumul onorariului de avocat la ½ din cel pretins de contestator. Pentru a stabili reducerea onorariului de avocat, instanța are în vedere criteriile prevăzute de art. 132 alin. 2, 3 din Statutul profesiei de avocat, și anume de dificultatea, amploarea sau durata cazului, timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client, natura, noutatea și dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat, situația financiară a clientului, constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat, în materia rambursării cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, că „ acestea urmează să fie recuperate de partea care a câștigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil ”, având în vedere rolul judecătorului în desfășurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și a muncii depuse de avocat ( cauza Nielsen si Johnsen contra Norvegiei, cauza S. și P. contra României, cauza Almeida, Garret și alții contra Portugaliei ).
Instanța reține că prin aplicarea art. 451 alin. 2 C. proc. civ.., nu intervine în contractul de asistență juridică, care își produce efectele între părți, ci doar apreciază în ce măsură, onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a căzut în pretenții.
Astfel, instanța în baza textului legal sus indicat va reduce onorariul avocat pentru contestator la suma de 250 lei.
Prin urmare având în vedere soluția dată în cererea contestatorului precum și reducerea onorariu de avocat, în baza art. 453 C. proc. civ. va obliga intimatul la plata sumei de 298,8 lei, reprezentând c/ taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat așa cum a fost redus.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul T. R. A. criticând-o pentru capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată, respectiv reducerea onorariului avocatului.
Motivând pe larg cererea arată apelantul în esență că în mod netemeinic instanța de fond a dispus reducerea onorariului de avocat făcând aplicarea dispozițiile art.453 alin.2 C. și al Statului profesiei de avocat.
Nu s-au administrat probe noi în apel .
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Prima instanță a făcut o analiză corectă și judicioasă a situației de fapt raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legală, expunând în mod detaliat considerentele ce o susțin și pe care instanța de control judiciar și le însușește.
Raportat strict la motivele de apel invocate, reține tribunalul următoarele:
Conform art.451 alin.1 C. prin cheltuieli de judecată de înțelege taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art.330 alin.3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces. Cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Potrivit art.451 alin.4 C., judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxele de procedură și impozitul proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
Judecătorii au însă dreptul, conform alin.2, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei.
Prin urmare, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli în temeiul art.453 C., decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Potrivit art.132 alin.1 din Statul profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesională, avocatul are drept la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său.
În ceea ce privește onorariile, în doctrina de specialitate se arată că acestea se stabilesc în raport de anumite elemente, precum: timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit, natura, noutatea și dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, notorietatea, titlurile, experiența, reputația și specializarea avocatului, conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natură, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului, avantajele și rezultate obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat, situația financiară a clientului.
Față de criteriile mai sus enunțate, instanța reține că obiectul cauzei de față nu poate justifica, prin complexitate, onorariul de avocat solicitat a fi achitat în prezent cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru stabilirea cheltuielilor judiciare constând în onorariul avocat, instanța are în vedere munca depusă de avocat în redactarea cererii de chemare în judecată, numărul de termene pe parcursul cărora s-a judecat cererea reclamantului, precum și prezentarea avocatului la termenele acordate de instanță, cât și măsura în care pretențiile reclamantului au fost admise de către instanță, apreciind că suma de 250 lei acoperă efortul depus de către avocatul contestatorului în cauza de față, cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 C. va respinge apelul formulat de contestatorul T. R. A., păstrând ca legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatorul T. R. A. împotriva sentinței civile nr._/07.10.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată azi 19.05.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M.A. A.C. B.I .
Red A.M./Tehnored. M.G.
4 ex/ 09.07.2015
Jud. fond. B. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 666/2015. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 678/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
