Anulare act. Decizia nr. 726/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 726/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-12-2012 în dosarul nr. 726/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Decembrie 2012
Președinte - C. D.
Judecător O. L.
Grefier D. C.
DECIZIA Nr. 726/2012
Pe rol se află judecarea apelului privind pe apelant M. I. și pe intimat ASOCIAȚIA DE LOCATARI P. G. P. PREȘEDINTE C. V., intimat C. E. AL ASOCIAȚIEI DE L. P. G. P. PREȘEDINTE C. V., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că din componența completului de judecată A3 la acest termen de judecată face parte doamna judecător L. O. care, conform procesului verbal nr. 945/29.11.2012 întocmit de Judecătorul delegat cu soluționarea incidentelor procedurale, a fost numită să o înlocuiască pe doamna judecător S. C. C. aflată în concediu de odihnă .
Se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței cerere de renunțare la judecarea apelului partea apelantului.
Instanța se declară competentă general,material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, potrivit disp. art. 159 ind.1 alin.4 C. pr. civ.
Apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen, este motivat și nu este timbrat deși apelantul a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 19,3 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Instanța constată că în cauză primează achitarea taxei de timbru, obligație de care apelantul nu s-a achitat, invocă excepția nelegalei timbrări a cererii de apel și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
P. sentința civilă nr. 8849/24.04.2012 Judecătoria Iași, a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, în ceea ce privește capătul al treilea de cerere și respinge acest capăt de cerere, privind anularea contractului de muncă al administratorului, ca fiind introdus fără respectarea coparticipării procesuale obligatorii.
A respins ca neîntemeiate cererile formulate de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâții Asociația de proprietari PT1 Gară și C. E. al Asociației de Proprietari PT1 Gară, privind anularea hotărârii Adunării Generale din 14 mai 2011, respectiv obligarea conducerii pârâtelor la transformarea Asociației de locatari într-o Asociație de Proprietari.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul instanței în data de 27.06.2011, sub nr. mai sus menționat, în antet, reclamantul M. I. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu pârâții C. V., președinte al asociației de locatari, și C. E. ilegal ales, prin care:
1. să anuleze hotărârea Adunării Generale a Asociației de L. din 14 mai 2011;
2. să oblige conducerea Asociației de Proprietari care va fi aleasă să transforme Asociația de Locatari în Asociație de Proprietari, conform legii 230/2007;
3. să anuleze contractul de muncă al administratorului, întrucât nu are pregătirea profesională necesară și a fost acceptat ca președinte contrar prevederilor legale.
Cu privire la primul capăt de cerere, a arătat că hotărârea Adunării Generale reprogramate din 14.09.2011 este nelegală, deoarece nu s-au respectat prevederile normelor metodologice de aplicare a legii 230/2007 și că trebuie făcută dovada convocării legale a Adunării Generale, prin prezentarea tabelului nominal convocator, cu semnăturile tuturor proprietarilor, lucru pe care conducerea l-a refuzat, la cerere acestora.
În ceea ce privește a doua chestiune, a arătat că de 4 ani de zile asociația funcționează nelegal.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea doar pe prevederile deja arătate.
Analizând lucrările dosarului și legislația incidentă, instanța a constatat următoarea situație de fapt:
Din adresa_/25.08.2011 a Municipiului Iași către M. I. (f.18-19), în care se face istoricul convocărilor pentru ședința din 14.05.2011, reiese că proprietarii au fost convocați pe bază de anunț și tabel convocator pentru fiecare . de proprietari trecuți pe convocator, din care 81 de proprietari au fost găsiți la domiciliu și au semnat de luare la cunoștință). Există un convocator și la dosar (f.17). Aceste aspecte reies și din adresa_/31.05.2011 a Municipiului Iași către M. I. (f.37), care atestă peste 80 de semnatari.
Reprezentanții asociației nu au făcut însa dovada existenței acestui tabel, ei afirmând inițial că există, după care au afirmat că nu-l pot prezenta.
Deși reclamantul a indicat inițial o hotărâre a Adunării Generale din 14.09.2011, aceasta a fost o eroare materială (referirea fiind tot de fapt la 14.05.2011), faptul rezultând din împrejurarea că o astfel de hotărâre nu pare să existe, de vreme ce nici reclamantul nu a mai revenit asupra ei, iar pârâții au negat că există.
Analiza excepției
Reclamantul a solicitat inițial anularea contractului de muncă între asociație și administrator, după care a arătat că dorește obligarea conducerii asociației la rezilierea acestuia.
Instanța consideră că această cerere este o solicitare implicită de reziliere a contractului respectiv.
Or, din acest punct de vedere, instanța consideră că este obligatorie chemarea în judecată și a celeilalte părți la contract, și anume a administratorului în discuție, nefiind complet cadrul procesual doar cu Asociația de proprietari și cu C. E. al acesteia, deoarece doar în această manieră acesta se poate apăra cu privire la aspectele invocate.
Cu toate acestea, deși a făcut precizări în mai multe rânduri, inclusiv la ultimul termen, reclamantul nu l-a chemat și pe acesta, astfel încât excepția invocată este întemeiată.
P. urmare, instanța va admite excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, în ceea ce privește capătul al treilea de cerere și respinge acest capăt de cerere, privind rezilierea contractului de muncă al administratorului, ca fiind introdus fără respectarea coparticipării procesuale obligatorii.
Analiza fondului
În ceea ce privește primul capăt de cerere, instanța observă că „proprietarii trebuie anunțați, prin afișare la loc vizibil sau pe bază de tabel nominal convocator, asupra oricărei adunări generale a asociației de proprietari, cu cel puțin 7 zile înainte de data stabilită, inclusiv cu privire la ordinea de zi a adunării generale. Ordinea de zi anunțată se poate completa prin hotărâre a adunării generale”, conform art.23 alin.5 din legea 230/2007.
Art.14 alin.4 și 5 din HG 1588/2007 prevăd că „proprietarii trebuie anunțați, prin afișare la loc vizibil sau pe bază de tabel nominal convocator, asupra datei adunării generale a asociației de proprietari cu cel puțin 7 zile înainte ca aceasta să aibă loc, inclusiv cu privire la ordinea de zi a adunării generale”, respectiv că „la adunarea generală reconvocată, dacă există dovada că toți membrii asociației de proprietari au fost convocați, hotărârile pot fi adoptate, indiferent de numărul membrilor prezenți, prin votul majorității acestora” și că „dovezi ale convocării și reconvocării constituie afișul de la avizier și tabelul nominal convocator cu semnături”.
În mod evident, ambele acte normative stabilesc modalități alternative de convocare a unei adunări generale, de vreme ce ambele folosesc conjuncția „sau” în text. Singurul element care pare să indice necesitatea unei cumulări între modalități este ultima teză, care stabilește care sunt modalitățile de probare a convocării sau reconvocării.
Or, sub acest aspect, instanța nu poate reține că simpla folosire în acest context a conjuncției „și” influențează modul cum ar trebui interpretate primele texte, ea fiind ținută de obligația de a interpreta actele normative în ansamblu. Totodată, acest din urmă text nu prevede cu claritate faptul că toate actele respective sunt necesare pentru a dovedi convocarea, el putând (și trebuind, în lumina textelor anterioare) să fie interpretat în sensul că fiecare dintre documentele respective (convocatorul afișat și tabelul nominal) este suficient pentru a dovedi convocarea.
În consecință, instanța reține că a fost făcută corespunzător dovada convocării pentru Adunarea Generală din 14.05.2011, astfel încât va respinge capătul de cerere prin care se cere anularea acesteia.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, este adevărat că art.3 din HG 1588/2007 prevede că proprietarii din asociațiile de locatari din clădirile ale căror apartamente au fost dobândite în proprietate în condițiile legii și care nu s-au organizat în asociații de proprietari vor lua măsurile prevăzute de prezentele norme metodologice pentru constituirea în asociații de proprietari, potrivit prevederilor Legii nr. 230/2007.
Cu toate acestea, textul în cauză nu prevede un termen în care această transformare trebuie făcută (fiind irelevante actele normative anterioare, având în vedere că temeiul invocat a fost legea 230/2007) și nici vreo sancțiune aplicabilă. Totodată, nu există vreun temei în baza căruia este posibilă obligarea conducerii asociației să facă această transformare. Practic, singura consecință observabilă a acestei pasivități este prevazută în art.4 alin.2 din 230/2007, potrivit căreia „consecințele neluării măsurilor de organizare și funcționare cu privire la administrarea și gestiunea proprietății comune sunt în răspunderea juridică a tuturor proprietarilor sau a reprezentanților acestora, după caz”.
P. urmare, asociația nu poate fi obligată să facă transformarea decât printr-o normă juridică mai completă, care să prevadă un termen, o sancțiune, o modalitate de obligare a proprietarilor să se organizeze într-o asociația de proprietari etc..
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul M. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pentru primul termen de judecată din data de 3.12.2012, în baza dispozițiilor art. 114 ind. 1 alin. 5 Cod procedură civilă, s-a dispus citarea apelantului cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 19,3 lei și timbru judiciar de 0,15 lei în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Având în vedere că apelantul nu s-a conformat obligației legale ce-i incumbă, tribunalul face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În aceste condiții constatând apelul netimbrat și având în vedere dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă tribunalul va anula ca netimbrat apelul formulat și va păstra ca legală și temeinică sentința civilă pronunțată de Judecătoria Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul formulat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr.8849 din 24.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași,sentință pe care o păstrează.
Definitivă..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D.C. L.O. GREFIER,
C.D.
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.5/26.02.2013
Judecător fond: Z.-L. F. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 156/2012. Tribunalul IAŞI | Reziliere contract. Hotărâre din 05-12-2012, Tribunalul IAŞI → |
|---|
