Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 600/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 600/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Noiembrie 2013
Președinte - Doinița T.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 600/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant A. M. și pe intimat A. H., intimat C.. M.. I.. E., având ca obiect constatare nulitate act juridic absolută contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru legala compunere a completului a amânat pronunțarea pentru 04.11.2013, când, pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru 11.11.2013 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul_, precizată și completată ulterior, reclamanta A. M. a chemat în judecată pe pârâții A. H. și Cabinetul Medical Individual „E.”, solicitând a se constata nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 01/15.12.2010, încheiat între cei doi pârâți, cu consecința anulării contractului respectiv, evacuarea cabinetului medical pârât din spațiul situat în Iași, ., .. A, . și obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 20.000 euro, sumă precizată ulterior ca fiind de 23.000 lei, reprezentând cheltuieli pentru lipsa de folosință a spațiului închiriat.
Instanța a admis cererea reclamantei de acordare de ajutor public judiciar, prin reducerea taxelor de timbru aferente acțiunii.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta este coproprietară a spațiului ce a făcut obiectul contractului de închiriere, încheiat între cei doi pârâți, iar contractul respectiv a fost încheiat fără consimțământul său expres, fiind vorba de o eroare-obstacol cu privire la calitatea de unic proprietar al locatorului, respectiv, a pârâtului persoană fizică, cabinetul medical pârât ocupând fără drept proprietatea ei indiviză, împiedicându-i liberul acces și nestingherita posesie și folosință a bunului său.
Prin sentința civilă nr. 3056 din 21.02.2013 Judecătoria Iași a Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond admite în parte acțiunea civilă formulată, precizată și completată ulterior de reclamanta A. M., împotriva pârâților A. H. și Cabinetul Medical Individual „E.” și în consecință:
Respinge capetele de cerere ale acțiunii privind constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 01/15.12.2010, încheiat între cei doi pârâți și evacuarea pârâtului Cabinetul Medical Individual „E.”, din spațiul situat în Iași, ., .. A, ., jud. Iași.
Obligă pe pârâți să plătească, în solidar, reclamantei, suma de 900 lei, pentru lipsa de folosință a spațiului menționat mai sus și suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008 republicată suma de 1.592,50 lei, pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar reclamanta, va rămâne în sarcina statului.
Obligă pârâții să plătească statului câte o sumă de 42,25 lei, fiecare, reprezentând contravaloare taxe de timbru pentru suma de 900 lei pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, pentru care a fost admisă cererea reclamantei.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că la data de 15.12.2010, când s-a încheiat contractul de închiriere din litigiu, hotărârea de divorț a soților A. nu era irevocabilă, fiind declarat apel la sentința civilă de divorț pronunțată la data de 27.01.2011, deci aveau calitatea de membri ai aceleași familii, iar pârâtul persoană fizică avea posibilitatea să încheie contractul de închiriere singur, în numele întregii familii, ca mandatar legal al celorlalți membri ai familiei, fără a mai fi necesar consimțământul expres al acestora.
Prin actul adițional nr. 01 din 19.12.2011, la contractul de închiriere, aflat la fila 132 dosar, cei doi pârâți au convenit, de comun acord, încetarea contractului de închiriere a spațiului, astfel că cererea reclamantei de constatare a nulității absolute a unui contract care deja a fost reziliat nu mai are nici o susținere.
În prezent, cabinetul medical își desfășoară activitatea în spațiu, cu acordul celuilalt pârât, coproprietar al spațiului, având calitatea de tolerat, iar reclamanta nu a făcut dovada vătămării vreunui drept al său, în condițiile în care, conform registrului-jurnal de încasări și plăți de la filele 123-130 dosar, de la data de 01.02.2012 și-a deschis cabinet particular într-o altă locație.
Potrivit precizărilor de la filele 115-116 dosar, reclamanta solicită suma de 23.000 lei pentru lipsa de folosință a spațiului în perioada 31.01.2011 – 22.11.2012, respectiv cota de 1/2 din chiria lunară de 2000 lei, pentru respectiva perioadă.
Martora C. M. a declarat că în anul 2010, în vară, când a vrut să-și facă programare la cabinetul medical pârât, i s-a spus că reclamanta nu mai lucrează acolo.
Martora A. M. a declarat, dimpotrivă, că reclamanta a avut programate permanent consultații la cabinetul medical pârât după data de 01.08.2010 și nu a mai venit la cabinet dor după data de 29.02.2012.
Potrivit registrului de consultații și celorlalte înscrisuri de la filele 133-144 dosar, reclamanta a avut programate consultații la cabinetul medical pârât până la data de 18.02.2011.
Având în vedere că a încetat contractul de închiriere la data de 19.12.2011, instanța constată că pretențiile reclamantei cu privire la lipsa de folosință a spațiului este întemeiată doar pentru perioada 19.02.2011 – 19.12.2011, adică pentru 9 luni, rezultând că, având în vedere cuantumul chiriei lunare de 2000 lei, s-a achitat în ceastă perioadă o chirie de 18.000 lei de către cabinetul medical pârât celuilalt pârât persoană fizică.
Din suma respectivă, o cotă de 1/2 se cuvine reclamantei, în calitate de coproprietară a spațiului respectiv, respectiv suma de 900 lei.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 948, 998 și 999 Cod civil, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și va admite în parte acțiunea, cu respingerea cererilor de constatare a nulității absolute a contractului de închiriere și de evacuare a cabinetului medical pârât, dar cu obligarea pârâților la plata în solidar, către reclamantă, a sumei de 900 lei, pentru lipsa de folosință a spațiului.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, în ce privește cheltuielile de judecată, precum și a prevederilor O.U.G. nr. 51/2008 republicată pentru suma de bani pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, prin reducerea taxelor de timbru aferente acțiunii de față.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs(recalificat apel in condițiile art. 2821 Cod pr.civilă ) reclamanta A. M. respectiv apel pârâții A. H. și Cabinet Medical Individual „E. „ .
Reclamanta A. M. a criticat sentința pentru următoarele motive:
Suma acordată cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință este neargumentată și lipsită de temei in ceea ce privește reducerea cuantumului lor. Deși instanța de fond reține îndreptățirea sa la jumătate din suma de 18.000 lei, in final stabilește in favoarea sa doar suma de 900 lei. Taxa de timbru acordată este corelativă acestei sume. Greșit s-a reținut de instanță ca bază de calcul doar suma de 18.000 lei și nu pe cea de 23.000 lei reținând că au fost făcute programări de consultații pacienți pe numele reclamantei, instanța de fond nu explică de ce nu reține perioada de calcul 1.01._12. A probat încetarea contractului de muncă cu C.I.M: E. la data de 1.08.2010, aspect confirmat și de înregistrarea contractului de locațiune a cărui anulare a solicitat-o și de care instanța in mod superficial nu a ținut cont in pronunțarea soluției. Și martorul pârâtului recunoaște că din februarie 2012 reclamanta nu mai vine la cabinet. Instanța nu a reținut că doar la 10.01.2013 intimații au arătat că au desființat contractul a cărui anulare a solicitat-o iar imposibilitatea reclamantei de a-și exercita dreptul de coproprietar după rezilierea contractului 01/15.10.2010 nu a fost răsturnată prin niciun mijloc de probă de către intimați. Instanța nu a acordat cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat și nici taxa de timbru in sumă de 1674,50 lei și 2,5 lei reprezentând jumătate din valoarea totală a taxelor judiciare calculate la valoarea solicitată, recunoașterea nevalabilității contractelor a fost făcută in faza dezbaterilor.
Pârâții A. H. și Cabinet Medical Individual „E. „ au declarat apel criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, respectiv:
Greșit a reținut instanța de fond că reclamanta este îndreptățită la jumătate din suma de 18.000 lei încasată cu titlu de chirie pentru perioada 19.02._11, pentru că această sumă se diminuează cu impozitul pentru venituri din cedarea folosinței bunurilor, achitat la Administrația Finanțelor Publice Iași de către parat. Sumele încasate din chirie de către pârât au fost investite în întreținerea bunurilor deținute in comun de către părți, cca 5350 lei.
Apelurile au fost legal timbrate.
Au fost depuse la dosar înscrisuri.
Apelurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Motivul de apel formulat de către reclamanta A. M. privind greșita determinare a perioadei in care a fost lipsită de folosința spațiului proprietatea sa este nefondat. Apelanta nu prezintă argumente rezonabile care să explice notarea in registrul de consultații al Cabinetului E. a unor proceduri medicale instrumentate de către reclamantă in perioada anterioară lunii februarie 2011. Depozițiile martorilor audiați sunt nerelevante față de forța probatorie a acestor înscrisuri. De altfel înscrisul aflat la fila 144 dosar fond denotă desfășurarea activității medicale in cadrul aceleiași unități sanitare la data de 27 și 31.08.2011 chiar, adică in intervalul perioadei pentru care instanța de fond a reținut ca reclamanta a fost lipsită de folosința spațiului acestui cabinet. Tribunalul va păstra insă soluția judecătoriei, contrar însemnând a înrăutăți situația apelantei in propria sa cale de atac. Corect a reținut instanța de fond că dovada prestării activității medicale cu actele depuse obligă la înlăturarea cererii de despăgubire a reclamantei. Nu interesează data la care contractul de muncă al reclamantei cu paratul Cabinet Medical Individual „E. „ a încetat. In stabilirea îndreptățirii sale la lipsa de folosință interesează stabilirea împrejurării dacă reclamanta a avut ori nu acces la folosința acestui spațiu potrivit destinației sale, fapt demonstrat cu înscrisurile depuse la filele 133-144, nu și a legalității activității desfășurate de aceasta in spațiul proprietatea indiviză a părților, ori stabilirea cadrului juridic in care această activitate s-a desfășurat.
In privința cuantumului despăgubirilor, Tribunalul constată că instanța de fond a stabilit îndreptățirea reclamantei la plata sumei de 900 lei ca reprezentând jumătate din suma de 18.000 lei. Stabilirea sumei de 900 lei este rezultatul unei vădite erori materiale săvârșite in scrierea sumei rezultate din calculul 18.000:2, corecția acestei erori se poate realiza pe calea procedurii reglementate de disp. art. 281 Cod pr.civilă și nu impune reformarea sentinței câtă vreme raționamentul juridic adoptat de instanță este corect argumentat in fapt și in drept.
In privința cheltuielilor de judecată Tribunalul stabilește că instanța de fond a obligat pârâții să plătească reclamantei 1000 lei cheltuieli de judecată din totalul sumelor de 3000 lei onorariu avocat ( chitanța din 13.02.013 aflată la fila 153 dosar fond) și 1674,50 lei taxă judiciară de timbru. Suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată reprezintă peste ¼ din cheltuielile de judecată suportate de către reclamantă deși suma de 9000 lei acordată ( așa cum rezultă din considerentele sentinței ) cu titlu de despăgubiri reprezintă cca 10% din echivalentul in lei al pretențiilor inițiale ale reclamantei ( 20.000 euro). Măsura in care instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată respectă o proporție rezonabilă cu limita in care au fost admise pretențiile reclamantei, in acord cu disp. art. 276 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de către reclamantă.
Apelul declarat de către pârâți este nefondat și va fi respins.
Critica potrivit căreia instanța de fond nu a dedus impozitul achitat pentru chiria încasată in perioada 19.02._11 nu va fi primită pentru că acest impozit nu a fost probat strict pentru această perioadă și nu a fost invocat in fața instanței de fond.
In ceea ce privește investițiile aduse imobilului proprietate comună cu sumele obținute din închiriere Tribunalul stabilește că nici acest aspect nu a fost invocat in fața instanței de fond și, oricum, acesta nu privește cauza judecății de față. Cercetarea lui excede limitelor învestirii instanței, pentru că ține de stabilirea raporturilor patrimoniale dintre părți, întemeiate pe comunitatea de bunuri și nu de consecințele contractului de închiriere dintre pârâți.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 296 Cod pr. civilă și apelul pârâților va fi respins ca nefondat, sentința va fi păstrată ca legală și temeinică. Respingerea ambelor cereri de apel determină și respingerea cererilor de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de către apelanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către reclamanta A. M., respectiv apelul declarat de către pârâții A. H. și Cabinet Medical Individual „E. „ împotriva sentinței civile nr. 3056 din 21.02. 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o păstrează.
Respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de către apelanți.
Definitivă.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 18.11.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, M. S. | |
Grefier, A. M. |
RED. ȘI TEHN./T.D./5.03.2014/ 5 EX
JUDECATORIA IAȘI: O. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2401/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2495/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
