Contestaţie la executare. Decizia nr. 1733/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1733/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-08-2013 în dosarul nr. 1733/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 August 2013
Președinte - Doinița T.
Judecător - M. M.
Judecător - A. M. Diuță T.
Grefier - D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1733/2013
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurent ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI și pe intimat C. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 31.07..2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi de 01.08.2013 când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, Tribunalul constată:
Prin sentința civilă nr. 168 din 11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Harlău s-a respins exceptia inadmisibilității acțiunii invocată de către intimata M.F.P. –A.N.A.F.-A.F.P.M. Iasi, s-a admis contestația la executare formulată de către contestatoarea C. M., s-au anulat somația de plată nr. 22/_ /_ din 02.12.2012 și titlul executoriu nr._ emise de intimată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că intimata MMFPS – ANPIS – Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială Iași a emis la data de 01.06.2012 pe numele contestatoarei decizia nr._ prin care s-a stabilit în sarcina petentei obligația de plată a sumei de 420 lei reprezentând alocația pentru susținerea familiei acordată necuvenit pentru perioada 01.02.2011 – 31.03.2012.
Ulterior și în baza acestei decizii, intimata a emis titlul executoriu nr._ și somația de plată nr. 22/_ /_ din 02.10.2012 (f. 5).
A retinut instanta de fond faptul că în mod nelegal intimata a procedat la emiterea actelor de executare menționate mai sus de vreme ce nu a fost emisă nicio decizie de plată pentru sumele pretinse, decizie care să fie comunicată conform dispozițiilor legale.
Apărarea intimatei, în sensul că a comunicat decizia nr._/01.06.2012 prin intermediul serviciilor poștale cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a fost înlăturată de instanța de fond pe motiv că nu există nicio dovadă în sensul realizării comunicării în conformitate cu disp. art. 44 din OUG nr. 92/2003, sarcina probei revenindu-i, potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., intimatei.
Se arată că din dovada de comunicare a adresei emise de MMFPS – ANPIS – Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială Iași prin care se aduce la cunoștința contestatoarei obligația de plată a sumei de 420 lei (f. 34), nu rezultă că, odată cu această adresă, s-ar fi comunicat și decizia nr._.
Or, conform art. 34 din Legea nr. 277/2010 privind alocația pentru sustinerea familiei, „(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de alocatie se recuperează de la titularul dreptului la alocatie in termenul de prescriptie, stabilit de lege pentru creantele bugetare; (2) Recuperarea sumelor platite necuvenit cu titlu de alocatie se face de catre agentia teritoriala, prin decizie a directorului, care se comunica debitorului in termen de 15 zile; (3) Decizia de recuperare constituie titlu executoriu de la data comunicarii”.
În acest context, prima instanța amintește că, potrivit art. 141 alin. 1 ind. 1 C. pr. fiscală, „cu excepția cazului în care prin lege se prevede cã un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanțã în baza cãruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii”.
Prin urmare, în acest caz, decizia de recuperare comunicată în mod legal constituie ea însăși titlu executoriu, neimpunându-se emiterea unui al doilea titlu executoriu de către intimată.
De asemenea, art. 45 din OG nr. 92/2003 prevede că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Or, având in vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, decizia recuperare nu a fost în mod legal comunicată contestatoarei, prima instanță reține ca executarea silită începută în temeiul deciziei nr._ emise către MMFPS – ANPIS – Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială Iași este nelegală, creanța nefiind exigibilă astfel cum impune art. 379 C.., producându-se o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor de executare.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța de fond a apreciat întemeiată contestația la executare, astfel încât a admis acțiunea și a anulat actele de executare constând în titlu executoriu nr._ și a somația de plată nr. 22/_ /_ din 02.10.2012 emise de intimată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Administrația Finanțelor P. a M. Iași.
Recurenta a arătat în motivele căii de atac faptul că a invocat în fața instanței de fond excepția necompetenței teritoriale a Judecatoriei Harlău. În sentința atacată Judecatoria a retinut că „ la termenul din 12.11.2012 instanța a respins excepția invocată ca nefondată”, însă încheierea despre care face vorbire instanța de fond nu a fost comunicată către Administrația Finanțelor P. a M. Iași, astfel încât aceasta nu a putut exercita calea de atac prevăzută de lege. Recurenta invocă încălcarea prevederilor art. 105 alin. 2 C.proc.civ.
Arată recurenta faptul că instanța competentă să judece contestația la executare este, conform art. 400 alin. 1 judecătoria în circumscripția cărei se va face executarea. Ori, organul fiscal teritorial competent este Administrația Finanțelor P. a M. Iași, ceea ce atrage competența teritorială a Judecătoriei Iași.
Recurenta critică și soluția primei instanțe de referitoare la respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, motivat de faptul că potrivit art. 172 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „contestația la executare poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță de judecată sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevazută de lege. Ori, împotriva actului administrativ fiscal – Decizia de nr._/01.06.2012 se putea proomova contestație la organul fiscal emitent, conform disp. art. 205 si urm. din Codul de procedură fiscală și ulterior, în cazul respingerii contestație, se putea promova o acțiune în contencios la Tribunalul Iași, conform disp. Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
A sustinut recurenta faptul că Decizia nr._/01.06.2012, nefiind contestată, a devenit titlu executoriu.
Recurenta învederează că a solicitat introducerea în cauză a Direcției de Sănătate Publică Iași, în calitate de agent constatator, însă instanța de fond a omis să se pronunțe pe această cerere.
Se mai arată că la dosarul cauzei a fost depusă copia dovezii de comunicare (confirmarea de primire) ce atestă faptul că în data de 8.06.012 sotul destinatarei a primit decizia nr._/01.06.2012.
A solicitat recurenta admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 168/11.02.2013 a Judecătoriei H., admiterea execepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei H., trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Iași. Pe fondul cauezi, recurenta solicită respingerea contestației la executare formulate de către C. M., menținerea actelor de executare emise de Administrația Finanțelor P. a M. Iași.
Legal citată, intimata C. M. nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate, cât și din oficiu conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul neîntemeiat.
I. Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei H. de soluționare a contestației la executare
Tribunalul reține faptul că în mod corect instanța de fond a respinsexcepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei H.. Contestația la executare se judecă potrivit art. 172 alin. 4 Cod procedură fiscală și art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă de către instanța de executare, care este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, conform art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă. Ori, este de necontestat faptul că domiciliul debitorei se afla în ., unde se află bunurile debitoarei și unde urmează a se efectua executarea silită, împrejurare ce atrage competența teritorială a Judecătoriei H..
Susținerea recurentei în sensul că Judecătoria Iași este competentă teritorial să judece contestația la executare întrucât executarea silită se face la sediul creditoarei, care se află în raza teritorială a acestei instanțe este neîntemeiată, din moment ce regulile privind competenta teritorială sunt cele înscrise la art. 400 rap. la art. 373 alin. 2 C.proc.civ., norme ce determină competența teritorială a Judecătoriei H., în circumscripția căreia se află bunurile debitoarei.
Nici pretinsa omisiune a instanței de fond de a comunica recurentei încheierea de ședință prin care a respins excepția ncompetenței teritoriale, cu consecința vătămării recurentei în condițiile art. 105 alin. 2 C.proc.civ., întrucât aceasta nu a putut exercita calea de atac prevăzută de lege, nu poate fi reținută.
Conform art. 158 (1) C.proc.civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictională competent. (2) Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulțumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.
Prin urmare, încheierea prin care instanța de fond se declară competentă să judece cauza nu se comunică părților, întrucât nu este susceptibilă de a fi atacată separat cu apel sau recurs, ci numai după pronunțarea hotărârii asupra fondului cauzei.
II. Cu privire la excepția de inadmisibilitate a contestației la executare
Soluția instanței de fond de respingere a excepției inadmisibilității este legală. Tribunalul reține în acest sens faptul că prezentul dosar are ca obiect „contestație la executare”, nu contestarea Deciziei nr._/01.06.2012, criticile contestatoarei vizând comunicarea nelegală a deciziei susmentionate, argumente ce pot fi invocate în cadrul contestației la executare, iar nu în procedura reglementată de art. 205 si urm. din Codul de procedură fiscală.
III. Cu privire la motivul de recurs privind omisiunea instanței de fond de a se pronunța pe cererea recurentei-intimate de a introduce în cauză Direcția de Sănătate Publică Iasi, în calitate de agent constatator
Tribunalul reține faptul că alegația recurentei este în mod vădit neîntemeiată.
Prima instanță a soluționat la termenul din 4 Februarie 2013 cererea formulată de către Administrația Finanțelor P. a M. Iași privind introducerea în cauză a Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Iași, prin respingerea ei. ( Prin întâmpinare s-a solicitat introducerea în cauză a Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Iași, iar nu a Direcției de Sănătate Publică Iasi, cum în mod eronat se susține în cererea de recurs).
Soluția instanței de fond este legală și temeinică. Într-adevăr, Administrația Finanțelor P. a M. Iași nu a indicat niciun temei de drept pentru atragerea în proces a terțului, cererea nu se încadrează în disp. art. 57-66 C.proc.civ., iar stabilirea cadrului procesual cu privire la părți este atributul reclamantului.
IV. Cu privire la soluția dată pe fondul contestației la executare
Tribunalul își însușește considerentele instanței de fond cu referire la necomunicarea titlului de creanta reprezentat de Decizia nr._/01.06.2012.
Dovada de comunicare depusă de recurenta-intimată (f.25,34,51 dosar fond), semnată de soțul destinatarei în data de 8.06.2012, atestă numai înștiințarea debitoarei cu privire la cuantumul sumei datorate și invitația pentru aceasta de a achita debitul în termen de 15 zile de la data primirii înștințării. Nu s-a facut însă dovada faptului că odată cu înștiințarea de plată s-ar fi comunicat debitoarei și titlul de creanță reprezentat de Decizia nr._/01.06.2012.
Instanța de recurs reține disp. art. 45 Cod procedură fiscală privind opozabilitatea actului administrativ fiscal, care dispun: (1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii, iar potrivit alin. (2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic.
Potrivit art. 141 (1) Cod procedură fiscală, Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Cum Decizia nr._/01.06.2012 nu i-a fost comunicată contestatoarei intimate, executarea silită începută în temeiul ei este nelegală, creanța nefiind exigibilă, conform art. 379 C.proc.civ.
În lumina considerentelor de mai sus, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul, cu menținerea sentinței civile de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de catre recurenta Administrația Finanțelor P. a M. Iași împotriva Sentinței civile nr. 168/11.02.2013 a Judecatoriei Harlău, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată in sedinta publică, astazi, 01.08.2013.
P.,Judecator, Judecator,
D.T.M.M.A.-M. D.-T.
D.B. 04 August 2013
Red./tehnored. D.-T. A.-M.
2ex, 19.08.2013
Jud. Fond O. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1762/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1715/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
