Acţiune în constatare. Decizia nr. 1414/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1414/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 1414/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Iunie 2013
Președinte - M. C.
Judecător O. L.
Judecător M. A.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 1414/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de reclamantul T. C. D. împotriva sentinței civile nr.1364 din 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria H. în contradictoriu cu pe intimații B. GH. D., U. A. T., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată faptul că prin serviciul de registratură recurentul a înaintat la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 86 lei și timbru judiciar în cuantum de 3 lei.
De asemenea se constată faptul că tot prin serviciul de registratură intimatul Butnarriu Gh. D. a depus la dosarul cauzei un înscris.
Instanța, în temeiul art. 159 ind. 1 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recurs formulat și motivat în termen, legal timbrat.
Instanța acordă cuvântul la probe.
Având cuvântul, recurentul precizează că nu mai are alte cererii de formulat.
Verificând înscrisurile existente la dosar, instanța constată faptul că intimații nu au depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cererii de formulat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Având cuvântul, recurentul solicită admiterea cererii de recurs așa cum a fost formulată cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1304/2012 a Judecătoriei H., s-a respins acțiunea formulată de reclamantul T. C. D., domiciliat în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta U. Administrativă a . în Cotnari, jud. Iași, astfel cum a fost modificată, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 28.12.2011, sub nr._, reclamantul T. C. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. Ghe. D. și U. A. T. a comunei Cotnari, constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,50 ha. teren situat în intravilan Zbereni, ., cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că în luna iunie 2000 a preluat de la numitul B. Gh. D. o suprafață de 5000 mp. teren situat în intravilan Zbereni, . de 5.000.000 lei ROL și, de la acea dată și până în prezent, a avut asupra respectivului teren o posesie continuă, pașnică, publică și sub nume de proprietar.
În drept, au invocat disp. art. 1846 și urm., art. 1890 și urm. C. civ., art. 111 C. pr. civ.
La termenul din 30.01.2012 reclamantul, prin apărător, a precizat cererea de chemare în judecată în sensul de a se avea în vedere uzucapiunea de scurtă durată. De asemenea, a mai arătat că înțelege să se judece doar cu pârâta UAT Cotnari.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare, însă a depus adresa nr. 724/09.02.2012 (f. 17) prin care a învederat că numitul B. Gh. D. a avut posesia și folosința terenului până la apariția legilor fondului funciar, fiindu-i recunoscut dreptul prin titlul de proprietate nr._. Mai arată pârâta că suprafața de teren rezultată în urma măsurătorilor este de 0,3662 ha, iar nu de 0,50 ha.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar, precum și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul B. C., pentru reclamant.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că acțiunea este nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamantul T. C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată reclamantul în motivarea cererii că probatoriul administrat în cauză confirmă susținerile din acțiunea introductivă.
Totodată, raportat la acest probatoriu, apreciază că acțiunea se circumscrie condițiilor de admisibilitate cerute de dispozițiile art. 1890 ș.u. cod civil în materie.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea adresată instanței de judecată, reclamantul T. C. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta U. A. -T. Cotnari să se constate ca efect al uzucapiunii că este proprietarul suprafeței de 5000 mp teren situat în intravilanul comunei Cotnari pe care l-a cumpărat în anul 2000 de la numitul B. D. cu suma de 5.000.000 lei ROL.
Reține instanța că raportat la dispozițiile art. 1890 Cod civil și art. 1895 Cod civil, „cel ce câștigă cu bună-credință și printr-o justă cauză un nemișcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția tribunalului județean unde se află nemișcătorul” iar, potrivit art. 1897 alin. 1 C. civ., „justa cauză este orice titlu translativ de proprietate precum vinderea, schimbul etc.” și „trebuie să fie totdeauna probată de cel ce invocă prescripția de 10 până la 20 ani” (potrivit art. 1899 alin. 1 C. civ.).
Or, reclamantul - recurent invocă drept just titlu un înscris intitulat „declarație” și autentificat de BNP E. Berzentu sub nr. 1323/28.06.2000 (f. 5) dar care nu are natura juridică a unui titlu translativ de proprietate, ci este un simplu act unilateral care atestă faptul că numitul B. Ghe. D. a primit de la reclamant o sumă de bani reprezentând contravaloare teren. Însă, acest înscris nu poate avea natura juridică a unui contract de vânzare-cumpărare, ca act bilateral, fiind semnat de către o singură parte ci, cel mult, poate valora ca o promisiune de vânzare (dar care nu are un caracter translativ de proprietate și nu poate servi drept just titlu).
De asemenea, după cum în mod corect a arătat Judecătoria H., nici declarația martorului B. C., care arată că reclamantul a primit suprafața de 0,50 ha. de la numitul B. D. nu poate ține loc de just titlu.
Din adresa depusă la dosar de către pârâtă, rezultă că nici suprafața de teren indicată în acțiune de 0,50 ha. nu corespunde realității din teren, arătând că reclamantul - recurent a avut din anul 2000 posesia numai a 0.3662 ha.
Față de aceste considerente tribunalul, raportat la dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de reclamantul T. C. D., menținând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei H..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T. C. D. împotriva sentinței civile nr.1364 din 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,03.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. O. L. M. A.
Grefier,
E. D. B.
Red. M.A.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./16.10.2013
Judecător fond O. M.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 3556/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1619/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
