Evacuare. Decizia nr. 99/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Ianuarie 2014
Președinte - M. S.
Judecător - C. D.
Judecător - C. A.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 99/2014
Pe rol pronunțarea recursului formulat de pârâții S.C.Terem I. SRL și C. M. împotriva sentinței civile nr. 796 din 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria H., în contradictoriu cu intimatul P. M., având ca obiect evacuare .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 06.01.2014 susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea ti, când instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13.01.2014, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20.01.2014 și mai apoi pentru azi, 27.01.2014, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
P. sentința civilă nr. 796/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria H.
s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca nefondată.
S-a respins excepția lipsei de interes a reclamantului, ca nefondată.
S-a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii, ca nefondată.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, ca nefondată.
S-a admis cererea formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâții . și C. M..
S-a dispus evacuarea pârâților din imobilul spațiu comercial situat în ., nr. cadastral 325, jud. Iași, proprietatea reclamantului conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5614/13.07.2012 de BNP C. și Asociații.
În baza art. 274 alin. 1 au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Instanța de fond a constatat prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.01.2013 sub nr._, reclamantul P. M. a chemat în judecată pe pârâții . și C. M. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună evacuarea acestora din imobilul spațiu comercial situat în . 325, proprietatea reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5614/13.07.2012 a achiziționat de la . imobilul descris mai sus. În anul 2009 pârâta a încheiat un contract de închiriere cu . a spațiului menționat mai sus pe o perioadă de 12 luni de zile însă, după expirarea contractului, a refuzat să elibereze imobilul, ocupându-l în mod abuziv. Mai arată reclamanta că această conduită culpabilă a pârâților îi creează prejudicii, încălcându-i grav prerogativele dreptului de proprietate.
În ședința publică din 17.04.2013 pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție pe care instanța a unit-o cu fondul cauzei conform art. 137 alin. 2 C. pr. civ.
De asemenea, la termenul din 22.05.2013 pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, a lipsei de interes și a lipsei de obiect a cererii, excepții respinse de instanță în ședința publică din 26.06.2013.
Analizând cu prioritate excepția de fond a lipsei calității procesuale pasive a pârâților, instanța a amintit că promovarea oricărei acțiuni în justiție presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe: formularea unei pretenții, existența unui interes, calitatea procesuală și, nu în ultimul rând, capacitatea procesuală.
În principiu, prin calitate procesuală pasivă se înțelege identitatea dintre persoana care figurează în proces în calitate de pârât și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.
În acest context, în ipoteza acțiunii în evacuare, calitatea procesuală pasivă nu poate reveni decât persoanelor fizice sau juridice care ocupă imobilul din care se solicită evacuarea. Or, de vreme ce pârâții nu au contestat niciun moment faptul că ocupă respectivul spațiu comercial, instanța a reținut că excepția invocată este nefondată și a respins-o în consecință.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5614/13.07.2012 de BNP C. și Asociații (f. 7-8), reclamantul P. M. a cumpărat de la vânzătoarea ., între altele, imobilul spațiu comercial situat în ., nr. cadastral 325, jud. Iași.
Pe de altă parte, la data de 31.08.2009 s-a încheiat între . și ., în calitate de chiriaș, contractul de închiriere nr. 1/31.08.2009 prin care locatorul asigura pârâtei folosința spațiului situat în ., jud. Iași pentru sediu firmă și activitate de comerț dar, acest contract a fost întocmit pe o durată determinată, respectiv 01.09.2009 – 31.09.2010, cu posibilitate de prelungire în urma unui acord scris al ambelor părți, acord ce nu a mai fost încheiat.
Într-adevăr, conform art. 1437 C. civ., în cazul în care locatarul rămâne în folosința lucrului după expirarea termenului contractual fără ca locatorul să îl împiedice, locațiunea se consideră reînnoită prin tacita relocațiune. Însă, potrivit art. 1441 C. civ., dacă locatorul vinde lucrul închiriat, cumpărătorul este dator să respecte locațiunea făcută înainte de vânzare dacă aceasta a fost încheiată prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată, dar cu dată certă.
Or, din examinarea contractului de închiriere depus la f. 5 dosar, instanța a reținut că acesta nu este încheiat nici în formă autentică și nici nu are dată certă dobândită în condițiile art. 1182 C. civ.
P. urmare, în cazul de față, vânzarea imobilului a reprezentat în sine o cauză de încetare a contractului de închiriere, chiar prelungit anterior sub forma tacitei relocațiuni.
Mai mult decât atât, apărările pârâților în sensul că ar fi devenit între timp chiar proprietarii spațiului comercial ce face obiectul prezentei cauze nu sunt susținute de niciun mijloc de probă, iar simpla declarație a martorei A. P. (f. 60) în sensul că a auzit de la C. M. faptul că ar fi fost dați banii și încheiat contractul de vânzare-cumpărare nu poate fi avută în vedre întrucât nu are la bază o constatare directă și personală.
P. urmare, constatând că pârâții ocupă și în prezent imobilul spațiu comercial proprietatea reclamantului (aspect confirmat atât de pârâtul C. M. în cadrul interogatoriului, f. 57, cât și de martorul S. F., f. 61), fără a avea vreun drept asupra acestuia, instanța a admis acțiunea formulată și a dispus evacuarea pârâților din imobilul spațiu comercial situat în ., nr. cadastral 325, jud. Iași.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții C. M. și S.C. Terem I. S.R.L.
Recurenții au arătat că instanța de fond nu era competentă să judece cauza deoarece închirierea și spațiul în litigiu sunt comerciale. Au susținut recurenții că litigiul are caracter comercial, respectiv este vorba despre o faptă de comerț accesorie și au invocat art. 4 și 56 Cod comercial
Consideră recurenții că nu sunt aplicabile prev. Codului civil.
Recurenții critică modul de soluționare a excepțiilor de către prima instanță. Se arată că pârâtul C. M. nu a avut niciodată folosința spațiului și nu are nici calitatea procesuală pasivă iar . nu poate fi pârâtă într-o acțiune ce nu este promovată de ..
Susțin recurenții că acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 563 Noul cod civil și este o acțiunea în revendicare pe care instanța a calificat-o nelegal ca acțiune în evacuare.
Consideră recurenții că prin admiterea acțiunii în evacuare se produc efectele juridice ale unei acțiuni în revendicare ce ar avea autoritate de lucru judecat în cazul în care ei ar formula o acțiune în revendicare.
Recurenții arată că sentința primei instanțe este nelegală deoarece nu li s-a dat posibilitatea, în raport de art. 563 alin. 3 Noul Cod Civil, să dovedească reaua credință a intimatului în dobândirea spațiului.
Recurenții arată și că prima instanță nu a analizat probele administrate, în speță declarația martorului A. P..
Au solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii.
Legal citat intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul neîntemeiat.
În privința excepției necompetenței materiale a primei instanțe în soluționarea cauzei, Tribunalul constată că este tardiv invocată.
Potrivit art. 1591 alin. 2 Cod procedură civilă necompetența materială poate fi invocată la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Recurenții au invocat excepția în recurs cu depășirea termenului prev. de textul legal menționat anterior.
Cu privire la natura juridică a litigiului, apreciem neîntemeiate susținerile recurenților. Acțiunea a fost promovată de o persoană fizică, în calitate de proprietar al unui imobil, în contradictoriu cu pârâții C. M. și S.C. Terem I. S.R.L., fără a exista raporturi comerciale între părți. Faptul că în litigiu este implicată o societate comercială nu îi conferă caracter comercial.
Relațiile comerciale dintre S.C. Eufloris și S.C. Terem I. au încetat odată cu expirarea locațiunii și ulterior cu . unei persoane fizice. Nu există în cauză fapte sau acte de comerț.
Prima instanță a soluționat corect excepțiile invocate și a constatat interesul justificat de reclamant în calitate de proprietar al imobilului conf. contractului autentic de vânzare cumpărare cât și existența obiectului acțiunii - protecția dreptului său de proprietate. S-a pretins de recurenți, incorect, că C. M. nu ar avea calitate procesual pasivă deoarece nu ocupă imobilul intimatului pârât C. M. a recunoscut la interogatoriu că ocupă spațiul dar nu a plătit chiria (f. 67).
Greșit, de asemeni, susțin reclamanții aplicabilitatea disp. art. 563 Noul C. Civil deoarece atât timp cât acțiunea are ca obiect evacuarea pârâților și nu revendicare.
În privința obiectului acțiunii se constată că a fost clar indicat de reclamant în acțiunea introductivă instanța nefiind ținută de calificarea în drept menționată pe cerere.
De altfel, în concluziile pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat evacuarea pârâților din imobil.
Pe fondul cauzei, recurenții susțin că prima instanță nu a analizat probatoriul și nici nu a valorizat corect declarația martorei A. P..
Tribunalul nu poate reține nici acest motiv de recurs deoarece instanța de fond a apreciat corect că declarația de martori nu poate face dovada cumpărării imobilului. Mai mult, declarația este indirectă deoarece martora se referă la o posibilă tranzacție, nefiind de față, despre care a auzit de la alte persoane.
Nici susținerile pârâților privind tacita relocațiune nu pot fi avute în vedere atât timp cât pârâtul C. M. recunoaște că a fost notificat în vederea evacuării iar S.C. Terem I. S.R.L. la fel
P. urmare, se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și disp. legale incidente și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ce va fi menținută ca urmare a respingerii recursului.
Conf. art. 274 Cod procedură civilă vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâții S.C. TEREM I. S.R.L. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 796 din 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2014.
Președinte, M. S. | Judecător, C. D. | Judecător, C. A. |
Grefier, N. E. |
Red. D.C.
Tehn. A.G.
2 ex./14.03.2014
Jud. fond: M. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 100/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Hotărâre din 28-04-2014, Tribunalul IAŞI → |
|---|
