Contestaţie la executare. Decizia nr. 11/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 11/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 11/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Ianuarie 2013
Președinte - E. C.
Judecător - A. M. C.
Judecător - E.-C. P.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatoarea D. G.-C. împotriva sentinței civile nr. 9006/04.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M.F.P. prin Agenția Națională de A. F. - A.F.P. Iași și S.C. A. CD S. S.R.L.Iași, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde recurenta și reprezentantul intimatei S.C.A. CD S. S.R.L. Iași, lipsă fiind reprezentantul intimatei Agenția Națională de A. F. - A.F.P. Iași.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, recurenta depune la dosar hotărârea pronunțată în dosarul nr._/99/2011 al Tribunalului Iași împreună cu dovada comunicării.
Interpelată, recurenta apreciază că nu se impune comunicarea acestei hotărâri către intimata Agenția Națională de A. F. - A.F.P. Iași întrucât a fost parte în cauză. Precizează că nu mai are alte probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul în recurs.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Judecătoria Iași iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea tuturor formelor de executare, anularea executării și întoarcerea executării cu privire la poprire, prin restituirea sumelor poprite și a veniturilor salariale, îndemnizații și alocații. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei S.C. A. CD S. S.R.L.Iași depune la dosar delegație de reprezentare și precizează că, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, în prezent contractul încheiat cu recurenta este suspendat. În ceea ce privește cererea de recurs arată că este de acord cu motivele de recurs și solicită admiterea cererii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
P. sentința civilă nr. 9506/04.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii și a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea D. G. C. în contradictoriu cu intimata Ministerul Finanțelor – Agenția Națională de A. a Finanțelor Publice și terțul poprit A. CD S. SRL.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
„Asupra excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată:
În acord cu prevederile art. 399 alin. 3 cod procedură civilă, în cazul în care procedura executării silite se face în temeiul unui titlu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în cadrul acestei contestații, apărări de fond împotriva titlului, dacă legea nu prevede în acest scop, o altă cale de atac. Desigur, dispozițiile articolului 399 trebuie coroborate cu prevederile art. 172 și următoarele din codul de procedură fiscală, precum și art. 205, care stabilesc calea de atac specială ce poate fi utilizată, împotriva titlului executoriu reprezentat de un titlu de creanță.
Art. 205 Cod pr. F. se referă la contestația împotriva titlului de creanță, spre deosebire de contestația împotriva executării silite demarate în temeiul titlului de creanță. Mai mult, articolul anterior menționat prevede expres faptul că neintroducerea contestației în contencios administrativ nu îngrădește dreptul persoanei de a promova o contestație la executare potrivit codului de procedură civilă.
Trebuie să fie realizată, ab initio distincția clară între contestarea titlului executoriu și a deciziei de impunere, care poate fi realizată într-adevăr doar pe calea contenciosului administrativ, potrivit procedurii descrise în codul fiscal, și contestarea formei titlului, a viciilor externe, care conduc implicit la vicierea procedurii executării silite, aspecte ce sunt susceptibile de a fi analizate pe calea unei contestații la executare.
În ceea ce privește sintagma „apărări de fond” utilizată de legiuitorul codului de procedură civilă, apărările ce pot fi invocate pe calea contestației la executare nu pot interfera cu autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate, pe de o parte, iar pe de altă parte ele nu pot constitui critici referitoare la titlul în sine ( care nu este reprezentat de o hotărâre), critici ce pot forma exclusiv obiectul căilor speciale de atac deschis în acest scop de către legiuitor. Pe cale de consecință, rezultă că apărările de fond apte de a fi analizate în cadrul unei contestații întemeiate pe art. 399 C.pr.civ., se pot raporta la cauze de stingere a obligației ce au survenit ulterior emiterii titlului executoriu.
Fundamentul oricărei contestații la executare întemeiate pe dispozițiile de procedură civilă trebuie să se raporteze la neregularități și ilegalități ale actelor de executare, textul fiind de strictă interpretare și neputând fi extins și la alte categorii de nereguli, pentru care legea asigură un alt mijloc de valorificare.
Instanța apreciază că, prin intermediul motivelor indicate în cuprinsul cererii introductive, contestatoarea a respectat limitele impuse de art. 399 Cod procedură civilă, contestația la executare promovată de aceasta fiind susceptibilă de analiză pe fond.
Mai mult, în cadrul concluziilor scrise depuse la ultimul termen de judecată, contestatoarea arată în mod expres că înțelege să formuleze contestație în temeiul art. 399 Cod pr. Civ, calea de atac administrativă fiind deja exploatată de aceasta, prin introducerea unei acțiuni distincte, în contencios administrativ, cu privire la decizia prin care s-a angajat răspunderea solidară.
Desigur, astfel cum s-a subliniat și în mod anterior, persoana interesată are dreptul de a alege între cele două tipuri de contestații, respectând însă limitele fiecăreia și diferențele fundamentale între acestea, aspecte ce urmează a fi analizate în cuprinsul paragrafelor ulterioare.
Pe cale de consecință, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de către intimată prin întâmpinare și să procedeze, în continuare la analiza motivelor indicate.
Înainte de a proceda la o atare analiză, instanța va nota cu prioritate faptul că, deși au fost efectuate unele discuții în raport de calitatea procesuală a intimatei în prezenta cauză, nu a fost invocată de nici una dintre părți și nici nu a fost pusă în discuție din oficiu, calitatea procesuală a intimatei MINISTERUL FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. A FINANȚELOR PUBLICE, față de prevederile exprese ale art. 17 alin. 3 Cod procedură fiscală potrivit cărora, în raporturile de drept fiscal, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică.
Fată de soluționarea prioritară a excepției invocate, precum și prefigurarea soluției în cazul acesteia - de respingere ca neîntemeiată, analizând actele și lucrările dosarului, precum și materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța va proceda la analiza fondului contestației promovate:
În acord cu prevederile art. 399 Cod procedură civilă „ împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Legiuitorul prevede de asemenea, în alineatul 2 al aceluiași articol faptul că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau efectuarea unui act atrage sancțiunea anulării.
În cazul în care executarea este îndreptată împotriva unui act de executare ce nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede o altă cale de atac.
Cu privire la termenul de introducere a contestației, instanța reține incidența termenului de 15 zile de la (….)” momentul la care a fost recepționată somația” ( art. 401 cod procedură civilă).
Verificând condițiile generale de promovare a contestației, se observa că aceasta a fost promovată de către numita D. G. C., în termen legal ( raportat la momentul efectiv de recepționare somație și titlu executoriu, astfel cum rezultă din ștampila poștei).
Contestatoarea este în măsură să justifice un interes personal în prezenta cauză, fiind persoana ce figurează în calitate de debitor în somația de plată și titlul executoriu întocmite de către intimata la data de 2.02.2012.
Cu privire la apărările formulate de petentă, se poate observa că acestea fac referire pe de o parte, la necomunicarea actelor prevăzute de lege, în contextul demarării procedurii de executare silită, iar pe de altă parte la fundamentul răspunderii solidare a contestatoarei cu societatea comercială pe care aceasta a înființat-o în cursul anului 2000 și pe care pretinde că ar fi părăsit-o în același an.
O primă concluzie ce se impune este cea potrivit căreia, deși acțiunea întemeiată pe prevederile art. 399 Cod pr,civ. nu poate fi considerată inadmisibilă, criticile referitoare la retragerea din societate a contestatoarei, neefectuarea unor operațiuni economice, încetarea calității de administrator, îndeplinirea tuturor obligațiilor legale de către aceasta și exonerarea sa față de datoriile eventuale ale societății constituie elemente ce țin de legalitatea și realitatea deciziei de impunere, precum și de fondul titlului executoriu, fiind astfel susceptibile de a fi analizate exclusiv în cadrul procedurii contenciosului administrativ.
Cu privire la noțiunea de inadmisibilitate, instanța consideră necesar să noteze faptul că această categorie este aptă de a se traduce prin inexistența unei căi legale deschisă petenților, sub anumite aspecte ce pot fi analizate prin intermediul acțiunilor în justiție. Or, nu acesta este cazul în prezenta acțiune, astfel cum s-a expus pe larg, în cadrul secțiunii destinate tratării excepției de inadmisibilitate.
Cu privire la criticile ce pot fi analizate în cadrul prezentei contestații, instanța reține că procedura popririi constituie o procedură distinctă în cuprinsul unei executări silite, ce trebuie să urmărească în principal respectarea dreptului de apărare al debitorului și dreptului la recuperarea creanței în mod concret și cu celeritate de către creditor. Desigur, o atare formă de executare trebuie să urmărească asigurarea unui echilibru între interesele creditorului și cele ale debitorului.
D. fiind faptul că, ceea ce se critică este necomunicarea titlului executoriu ( act de creanță fiscală) anterior adresei de înființare a popririi, instanța va avea în vedere normele juridice cuprinse în Codul de procedură fiscală art. 149-150, secțiunea a 2a.
Astfel, se poate observa că nu există nici o dispoziție legală care să prevadă necesitatea comunicării titlului executoriu. Potrivit art. 149 alin. 5 C.pr.fiscală, poprirea se înființează prin comunicarea unei adrese de înființarea către terțul poprit și către debitor, comunicare realizată în acord cu prevederile art. 44 din același cod, în principal prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Adresa va avea conținutul prevăzut de art. 144.3 din normele metodologice. Ca particularitate, poprirea nu este supusă validării și se consideră înființată de la momentul comunicării adresei.
Studiind actele din dosarul de executare se poate observa că adresa de înființare poprire a fost comunicată în mod corespunzător, astfel încât necomunicarea titlului executoriu nu poate atrage desființarea actelor de executare silită.
Or, în absența oricărei dispoziții legale în sensul obligației legale de comunicare a titlului executoriu, apreciind că în cazul unei nulități virtuale, în acord cu prevederile art. 105 alin. 2 C.pr.civ, ce se aplică și în procedura contestației la executare ( art. 402 alin. 1 teza finală), vătămarea nu se prezumă ci trebuie să fie dovedită de către contestator, apreciind deopotrivă că numita D. G. C. nu a demonstrat existența nici unei vătămări a cărei unică modalitate de înlăturare ar fi fost anularea actului în sine, constatând deopotrivă că acesta constituie unicul motiv ce poate face obiectul prezentei contestații la executare, urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de contestatoare, în contradictoriu cu intimata și, pe cale de consecință cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea D. G. C. considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând pe fond cauza, admiterea acțiunii formulată de aceasta.
În motivarea recursului, contestatoarea-recurentă arată că intimata a dispus măsura popririi asiguratorii în mod greșit, deoarece în decembrie 2000 ea s-a retras din societate – renunțând la calitatea de administrator – iar în perioada scurtă care a funcționat în calitate de asociat al unei persoane juridice ea nu a întreprins nici o activitate, nu a adus venituri, nu a facturat sau încasat numerar, depunând actele financiar contabile la persoana responsabilă.
Recurenta susține că nu a contestat titlul de creanță ci titlul executoriu din dosarul de executare deoarece pe baza acestuia s-au înființat popririle, ea mai arătând că instanța i-a respins acțiunea motivând că nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări a cărei unică modalitate de înlăturare ar fi fost anularea actului în sine.
Mai susține recurenta că singura sursă de venit provine din alocații și indemnizații, fiind o persoană singură, lipsită de alt sprijin financiar, iar banca a înțeles să facă popriri – conform titlului executoriu emis de intimata Administrația Finanțelor Publice Iași – a sumelor provenite din alocațiile copiilor.
În drept, se invocă dispozițiile art. 299-316 Cod civil.
Intimații Ministerul Finanțelor – Agenția Națională de A. a Finanțelor Publice și terțul poprit A. CD S. SRL nu au depus întâmpinare și nu și-au precizat poziția procesuală față de recursul declarat de contestatoare.
În recurs s-au mai depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, probatoriu administrat și dispozițiile legale incidente în cauză, dar și din oficiu în baza dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Contestatoarea-recurentă a investit instanța de fond cu o contestație la executare formulată împotriva executării silite prin poprire începută de intimatul Ministerul Finanțelor Publice – Administrația Finanțelor Publice Iași, solicitând anularea formelor de executare silită asupra conturilor deschise la BancPost și la Banca Transilvania.
În cererea de recurs contestatoarea-recurentă critică sentința primei instanțe sub aspectul soluției pronunțate, invocând nelegalitatea măsurilor asiguratorii – sub forma popririi luate de intimată asupra conturilor acesteia deschise la băncile BancPost și Transilvania.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 129 alin. 2 din O.G.nr. 92/2003, măsurile asiguratorii sub forma popririi asiguratorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea debitorului și a veniturilor acestuia se dispun când există pericolul ca acesta să se sustragă și să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând colectarea; iar conform anexei I punctul 2.1 din Ordinul nr. 2605/2010 al M.F.P. – A.N.A.F. pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prevăzute de O.G. nr. 92/2003, „Organul de control prevăzut la pct. 1.1 lit. a) poate dispune măsuri asiguratorii ori de câte ori sunt indicii sau există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situații:
a) în urma constatării unor acte și fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune sau fraudă fiscală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative fiscale de impunere, potrivit O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările și completările ulterioare;
b) în situația în care au fost stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere;
c) în situația în care urmează să fie stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impune;
d) dacă sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare după emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare;
e) în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
În speță, instanța de control constată că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă și intimata nu a făcut dovada că există pericolul ca contestatoarea să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat, în cuprinsul deciziei nr. 20/01.06.2011 neprecizându-se care au fost indiciile ce au condus la luarea acestei măsuri.
Pe de altă parte, contestatoarea-recurentă a depus în recurs sentința civilă nr. 2126/02.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, din care rezultă că aceasta a formulat contestație împotriva deciziilor nr. 20/01.06.2011 și nr. 61/21.10.2011 – ambele emise de intimată – cerere care a fost admisă, dispunându-se anularea celor două decizii prin care s-a stabilit angrenarea răspunderii solidare a ei alături de ceilalți administratori ai S.C. Tridom Company SRL.
Față de soluția pronunțată prin hotărârea tribunalului mai sus amintită, care prin anularea celor două decizii a anulat și titlul executoriu și celelalte acte de executare emise de intimată în baza deciziei nr. 20/2011, instanța de control judiciar urmează să admită recursul declarat de contestatoare.
În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va admite cererea de recurs formulată de recurentă, va modifica în parte sentința atacată și pe fond va admite contestația la executare formulată de contestatoare, va anula titlul executoriu și formele de executare efectuate în baza acestuia, dispunând și întoarcerea executării prin obligarea intimatei la restituirea către contestatoare a sumelor încasate în procedura de executare silită.
În ce privește cererea contestatoarei vizând acordarea cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi respinsă, va nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea D. G.-C. împotriva sentinței civile nr. 9006/04.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatoarea D. G.-C. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iași - D.G.F.P. a Jud. Iași-A.NA.F și terțul poprit S.C.A. CD S. S.R.L. și, în consecință:
Anulează titlul executoriu nr._ din 16.12.2011 emis de intimată și formele de executare efectuate în baza acestui titlu în dosarul de executare silită nr._/2011.
Dispune întoarcerea executării prin obligarea intimatei Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iași-D.G.F.P. a Jud. Iași-A.NA.F. la restituirea către contestatoare a sumelor încasate în procedura de executare silită sus-menționată.
Respinge cererea contestatoarei privind cheltuielile de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate ce nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. C. A. M. C. E. – C. P.
Grefier,
N. E.
Red. E.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./07.08.2013
Judecător fond I. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 731/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2795/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
