Contestaţie la executare. Decizia nr. 2156/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2156/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-10-2012 în dosarul nr. 2156/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Octombrie 2012
Președinte - M. A.
Judecător O. L.
Judecător C. C. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2156/2012
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul M. P., P. P. și pe intimata A. L. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat U. O. T. pentru intimată, lipsă fiind recurenta.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constată că cererea de recurs formulată, poartă semnătura șefului de serviciu cu ștampila primăriei și semnătura acestuia.
Avocat U. pentru intimat, învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Apărătorul intimatei, având cuvântul solicită respingerea recursului promovat de recurent, menținerea sentinței civile 207/2012 ca fiind legală și temeinică și a se da eficiență art. 113 Cod procedură fiscală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
P. sentința civilă nr.207 din 24.01.2012 pronunțată de Judecătoria P. s-au dispus următoarele:
„Respinge excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimat.
Respinge cererea de repunere în termen formulată de contestatoarea A. L. C..
Admite, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea A. L. C., cu domiciliul în mun. P., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul M. P., prin P..
Dispune încetarea, în parte, a executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 449/04.05.2011, și anume doar cu privire la suma de 456,20 lei, reprezentând impozit mijloc transport, impozit clădiri și taxă parcare.
Dispune anularea, în parte, a formelor de executare din dosarului de executare nr. 449/04.05.2011, și anume doar cu privire la contestatoarea A. L. C. pentru suma de_ lei, reprezentând amenzi.
Obligă intimatul la plata către contestatoare a sumei de 599,50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată”.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
„Conform art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Privitor la excepția tardivității și cererii contestatoarei de repunere în termen, instanța reține că prin cererea înregistrată la data de 09.06.2011, contestatoarea a solicitat anularea titlului executoriu nr._/04.05.2011.
Fața de acest aspect, instanța observă că, in temeiul art.401 alin.1 Cod procedură civilă, contestația se poate face in termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat la cunoștință de actul de executare pe care-l contestă(…); b)cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi (…); c)debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat la cunoștință de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Conform înscrisului depus de către intimată, aflat la fila 76 dosar, reiese că titlul executoriu și somația nu au fost comunicate contestatoarei, ci numai soțului acesteia, astfel că va respinge excepția tardivității formulării contestației invocată de intimat și, în consecință, cererea de repunere în termen de contestatoarei, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele pentru repunerea în termen, contestatoarei necomunicându-i-se titlul, astfel că termenul de 15 zile nu a început să curgă împotriva sa decât de la data de 01.06.2011, când a luat la cunoștință de existența titlului executoriu, contestatoarea formulând contestația în termenul legal.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin somația nr._/04.05.2011 i s-a pus în vedere contestatoarei și soțului acesteia că, în baza titlului executoriu nr._/04.05.2011, au obligația fiscală de plată a sumei totale de_,20 lei, reprezentând impozit mijloc transport, impozit clădiri, taxă parcare și amenzi.
Articolul 372 Cod procedură civilă prevede că: „Executarea silită se va efectua numai in temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu” iar potrivit art. 399 alin 1 teza I-a și alin 2 Cod procedură civilă:” (1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui acte de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare….(2) Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.”
Potrivit art. 141 alin 1 și 2 din OG nr. 92/2003 republicată privind Codul de Procedură Fiscală „(1) Executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent in a cărui raza teritoriala își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.(2) Titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege.”
Privitor la suma de 456,20 lei, reprezentând impozit mijloc transport, impozit clădiri și taxă parcare, din titlul executoriu, instanța constată că contestatoarea a achitat această sumă prin chitanța nr._/01.06.2011 și, în consecință, va dispune încetarea, în parte, a executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 449/04.05.201, și anume cu privire la această sumă.
Privitor la suma de_ lei, reprezentând amenzi, din titlul executoriu, instanța constată că această sumă reprezintă amenzi contravenționale aplicate soțului contestatoarei.
Potrivit dispozițiilor art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termen, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Potrivit art. 39 din OG nr. 2/2001, executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Potrivit dispozițiilor art. 141 din Codul de procedură fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, iar potrivit alin. 5 pentru debitorii obligați în solidar la plata creanțelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
Instanța constată că titlurile de creanță sunt reprezentate de procesele-verbale contravenționale anexate la dosarul cauzei (filele 34-62), care însă privesc pe soțul contestatoarei. Or, executarea silită, cu privire la suma de_ lei reprezentând amenzi, s-a început împotriva contestatoarei și soțului acesteia, titlul executoriu fiind emis pe numele amândurora, însă, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 1039 si 1042 cod civil referitoare la materia solidarității, debitor fiind numai soțul contestatoarei. Datoriile soților sunt comune numai dacă legea le califică astfel. În consecință, orice alte datorii sau cheltuieli ale fiecăruia dintre soți vor fi considerate datorii personale ale acestuia. Potrivit dispozițiilor art. 493 Cod proc. civ., creditorii personali ai unui debitor codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.
Având în vedere aceste considerente, instanța va dispune anularea, în parte, a formelor de executare din dosarului de executare nr. 449/04.05.2011, și anume doar cu privire la contestatoarea A. L. C. pentru suma de_ lei, reprezentând amenzi.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 Codul de procedura civila, precum și în virtutea principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează principalul), instanța urmează să admită, n parte, și acest capăt de cerere și să oblige intimatul, căzut în pretenții în parte, la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare, și anume parte taxe judiciare de timbru și onorariu apărător”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Serviciul de Taxe și Impozite Locale din cadrul Primăriei Mun. P..
A susținut recurentul că prima instanță a aplicat cu precădere normele de drept civil, deși în cauză sunt incidente prevederile Codului Fiscal și ale Codului de procedură fiscală.
Alăturat cererii de recurs au fost atașate o . înscrisuri.
Intimata A. L. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 08.08.2012, instanța de recurs a invocat excepția nulității cererii de recurs raportat la dispozițiile art.133 Cod procedură civilă acordând în acest sens un nou termen de judecată pentru a se complini lipsa semnăturii Primarului Municipiului P. de pe cererea de recurs.
Cum la următorul termen de judecată, deși a fost citat cu această mențiune, lipsa semnăturii nu a fost acoperită, instanța a rămas în pronunțare pe nulitatea cererii de recurs.
Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, tribunalul constată că acesta este întemeiată pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiilor art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Or, în speță, cererea de chemare în judecată nu a fost semnată de către recurent deși a fost citat cu mențiunea de a se prezenta în instanță și a semna acțiunea sub sancțiunea prevăzută expres de legiuitor în cadrul dispozițiilor art. 302 1 lit. d și 133 C.pr.civ.
În speța de față cererea de recurs a fost formulată de către Serviciul de Taxe și Impozite Locale din cadrul Primăriei P.,semnată de către șeful acestui serviciu, deși la fond în calitate de intimat a figurat M. P., reprezentat fiind de către P..
Serviciul de Taxe și Impozite Locale este o parte componentă a Primăriei Mun. P., conform art.77 din Legea nr.215/2001 reprezintă o structură funcțională cu activitate permanentă, constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Ori, ca parte a acestei structuri, compartimentul cu atribuții în colectarea și administrarea veniturilor bugetului local nu reprezintă o persoană juridică de drept public care poate avea calitatea de parte într-un proces civil. În conformitate cu prevederile art.21 alin1 din Legea nr.215/2001 unitățile administrativ teritoriale sunt persoane de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, iar conform alin.2, în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz de primar sau de președintele consiliului județean.
Raportat la cele expuse mai sus, tribunalul reține că cererea de recurs trebuia să fie semnată de către primarul Mun. P., singurul care are calitatea de a reprezenta în justiție unitatea administrativ-teritorială. Dispozițiile art. 133 al.2 C.pr.civ. referitoare la judecata în primă instanță sunt aplicabile și judecății în apel conform art. 287 al. 2 C.pr.civ.
În sensul art. 316 C.pr.civ. aceste dispoziții sunt, de asemenea, aplicabile judecății în recurs, nefiind potrivnice prevederilor legale referitoare la această fază a judecății.
Art. 302 ind.1 C.pr.civ. nu face decât să prevadă sancțiunea aplicabilă în cazul lipsei semnăturii, respectiv nulitatea.
Modul în care instanța dispune sau nu această sancțiune reprezintă un aspect al judecății căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 133 al.2 prin coroborarea art. 316 cu art. 298 și 287 al.2 C.pr.civ. deoarece rațiunea instituirii acestei sancțiuni procedurale este aceeași în toate fazele procesului, ca și interesul ocrotit de normele ce prevăd sancțiunea nulității atât în primă instanță cât și în căile de atac.
Urmează ca în temeiul disp. art. 306 Cod procedură civilă să se constate nulitatea recursului formulat de Serviciul de Taxe și Impozite Locale din cadrul Primăriei Mun. P. în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă și se va menține sentința Judecătoriei Iași ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de Serviciul Taxe și Impozite Locale împotriva sentinței civile nr. 207 din 24. 01.2012 pronunțată de Judecătoria P..
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
A.M. L.O. S.C.C. B.I.
Red.+tehn.L.O.
Judecător fond: C. O. A.
5.11.2012/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2155/2012. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 455/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
