Contestaţie la executare. Decizia nr. 629/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 629/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 629/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Martie 2013
Președinte - G. C.
Judecător E. C.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 629/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent A.N.A.F - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. H. - P. DGFPJ IAȘI, recurent DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. A J.. IAȘI și pe intimat C. L. D. -P. AV. R. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 25.02.2013, când pentru legala constituire a completului s-a amânat pentru 04.03.2013 și pentru deliberare pentru 11.03.2013 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 589/10.05.2012 pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge excepția lipsei capacitǎții procesuale de folosințǎ a intimatei, ca neîntemeiatǎ.
Admite în parte acțiunea contestatorului C. L. al Comunei D.,cu sediul în ., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a orașului H.,cu sediul în orașul H., .,nr.92, jud. Iași.
Dispune anularea în parte a formelor de executare începute împotriva contestatorului, respectiv titlul executoriu nr._/01.10.2010 și somația nr._/01.10.2010, contestatorul urmând sǎ fie obligat doar la plata sumei de_,80 lei.
Dispune restituirea cauțiunii achitate cǎtre contestator în cuantum total de 4000 lei.
În baza art. 274 C.proc.civ., obligǎ pe intimatǎ la plata cǎtre contestator a sumei de_,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecatǎ.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, contestatorul C. L. al Comunei D.,cu sediul în ., a chemat în judecată pe intimata Administrația Finanțelor P. a orașului H.,cu sediul în orașul H.,., nr.92, jud.Iași solicitând instanței pe calea contestației la executare să dispună anularea titlul executoriu, a executǎrii silite însǎși și a tuturor actelor de executare subsecvente, suspendarea executǎrii silite pânǎ la soluționarea definitivǎ și irevocabilǎ a contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a descris situația de fapt, arǎtând cǎ la data de 06.08.2003 s-a încheiat între C. L. D. și .. Iași un contract de achiziție publicǎ.
A arătat că în mod eronat s-a emis acest titlu executoriu în dosarul de executare fiscalǎ deoarece acesta este nelegal și netemeinic.
A susținut contestatorul cǎ APDRP a realizat o aplicare greșitǎ a dispozițiilor legale interne și comunitare cu privire la protecția intereselor financiare ale Comunitǎții Europene.
A arǎtat cǎ intimata nu a fǎcut distincția care se impunea între neregulǎ și fraudǎ în aceastǎ materie.
A susținut cǎ este inadmisibil sǎ existe o rǎspundere juridicǎ a Consiliului L. D. pentru presupusele fapte penale ale fostului primar, Furtunǎ G..
A arǎtat cǎ în mod nelegal APDRP a stabilit cuantumul obligației de platǎ la colosala sumǎ de_,88 lei, fiind vorba despre o îmbogǎțire fǎrǎ justǎ cauzǎ.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 79/2003, H.G. nr. 1306/2007, Legea nr. 78/2000, H.G. nr. 793/2005, O.G. nr. 45/2005, C.proc.pen., art. 403 alin. 1 C.proc.civ.
În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată și a fost solicitată judecata în lipsă.
În termen legal, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către contestator, ca neîntemeiată și nefondatǎ.
În motivare, intimata a arătat că au fost respectate toate dispozițiile legale referitoare la procedura de executare silită în cadrul dosarului de executare din cauză.
A arătat intimata și faptul că suma de bani a fost stabilitǎ prin procesul verbal de constatare nr._/25.06.2010 și decizia nr._/12.08.2010 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului verbal de constatare nr._/25.06.2010, începându-se astfel în mod legal executarea silită a acestei sume de bani prin emiterea somației aferente titlului executoriu, potrivit prevederilor O.G. nr. 79/2003.
În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 92/2003.
P. precizǎri, intimata a invocat excepția lipsei capacitǎții procesuale de folosințǎ a sa, arǎtând cǎ nu are personalitate juridicǎ.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei, în copie, dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, titlul executoriu și somația corespunzǎtoare, procesul verbal de constatare, nota de control, decizie, tabele privind calculul creanței, contract cadru, precum și decizia nr. 6113/15.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; precum și proba cu interogatoriul intimatei, rǎspunsurile acesteia fiind atașate, de asemenea, la prezentul dosar.
P. încheierea din data de 18.11.2010 a Judecǎtoriei Hârlǎu, instanța, având în vedere achitarea cauțiunii în cuantum de 4000 lei, a suspendat executarea silitǎ în dosar pânǎ la soluționarea definitivǎ și irevocabilǎ a prezentei contestații la executare. P. decizia nr. 1097/2011 a Tribunalului Iași, instanța a respins recursul declarat împotriva încheierii Judecǎtoriei Hârlǎu din data de 18.11.2010.
P. încheierea din data de 30.06.2011 a Judecǎtoriei Hârlǎu, instanța a suspendat judecarea cauzei pânǎ la soluționarea definitivǎ a dosarului penal nr._ a Judecǎtoriei Iași. P. decizia nr. 164/2012 a Tribunalului Iași, instanța a admis recursul declarat împotriva încheierii Judecǎtoriei Hârlǎu din data de 30.06.2011 și a trimis cauza spre continuarea judecǎții.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv toate înscrisurile, sentințele și copiile din dosarul de executare, toate atașate la dosarul prezentei cauze, instanța reține în fapt și în drept urmǎtoarele:
În temeiul art. 137 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției invocate de intimatǎ, respectiv excepția lipsei capacitǎții procesuale de folosințǎ a intimatei.
Instanța reține cǎ în calitate de intimatǎ a figurat pe tot parcursul procesului civila de fațǎ A.N.A.F. Administrația Finanțelor P. Hârlǎu, persoanǎ care are capacitate procesualǎ de folosințǎ.
Totodatǎ, instanța observǎ cǎ toate apǎrǎrile și toate înscrisurile din prezentul dosar din partea intimatei au fost asumate de cǎtre A.N.A.F. – D.G.F.P. Iași, persoanǎ care are, de asemenea, capacitate procesualǎ de folosințǎ.
Pentru toate aceste motive, observând cǎ intimata are capacitate procesualǎ de folosințǎ, instanța va respinge excepția lipsei capacitǎții procesuale de folosințǎ a intimatei, ca neîntemeiatǎ.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând întreg probatoriul administrat în cauzǎ, instanța urmeazǎ sǎ admitǎ în parte prezenta contestație la executare, având în vedere următoarele considerente:
În primul rând, instanța constată că, prin procesul verbal de constatare nr._/25.06.2010 și decizia nr._/12.08.2010 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului verbal de constatare nr._/25.06.2010, a fost stabilitǎ în sarcina contestatorului obligația de platǎ a creanței principale, respectiv suma de_ lei. Instanța observǎ cǎ la aceastǎ creanțǎ principalǎ s-a adǎugat și creanța accesorie reprezentând majorǎri în cuantum de_ lei, de unde a rezultat un total de_ lei.
În al doilea rând instanța stabilește cǎ, în baza procesului verbal de constatare nr._/25.06.2010 și a deciziei nr._/12.08.2010 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului verbal de constatare nr._/25.06.2010, a fost emis titlul executoriu atacat în prezenta cauzǎ, respectiv titlul executoriu nr._/01.10.2010 și somația nr._/01.10.2010, începându-se executarea în cadrului dosarului fiscal de executare nr. 1132/2009.
În al treilea rând, instanța reține și faptul cǎ procesul verbal de constatare nr._/25.06.2010 și decizia nr._/12.08.2010 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului verbal de constatare nr._/25.06.2010 au format obiectul unor acțiuni de competența instanțelor de contencios administrativ. Astfel, instanța observǎ cǎ, prin sentința nr. 68/14.02.2011 a Curții de Apel Iași – Secția de C. Administrativ și Fiscal, instanța a respins, ca nefondatǎ, acțiunea privind anularea procesului verbal de constatare nr._/25.06.2010 și a deciziei nr._/12.08.2010 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului verbal de constatare nr._/25.06.2010.
Dar, în al patrulea rând, instanța observǎ cǎ împotriva acestei soluții contestatorul din prezenta cauzǎ a formulat recurs, recurs care a fost admis prin decizia nr. 6113/15.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie irevocabilǎ. Astfel, a fost casatǎ sentința recuratǎ, a fost admisǎ în parte acțiunea reclamantului și au fost anulate în parte atât procesul verbal de constatare nr._/25.06.2010 cât și decizia nr._/12.08.2010 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului verbal de constatare nr._/25.06.2010, în sensul exonerǎrii reclamantului, contestatorul din prezenta cauzǎ, de la plata sumei de_,20 lei.
În acest sens, instanța stabilește cǎ titlul executoriu nr._/01.10.2010 și somația aferentǎ acestui titlu executoriu nr._/01.10.2010 au fost emise în baza unor acte anulate în parte în mod irevocabil, respectiv procesul verbal de constatare nr._/25.06.2010 cât și decizia nr._/12.08.2010 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului verbal de constatare nr._/25.06.2010, conform conținutului deciziei irevocabile nr. 6113/15.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În aceastǎ ordine de idei, instanța urmeazǎ sǎ scadǎ din cuantumul total al creanței (_ lei) atât suma pentru care contestatorul a fost exonerat prin decizie (_,20 lei) cât și suma reprezentând majorǎrile (_ lei), întrucât acestea au fost calculate la suma totalǎ pentru care contestatorul a fost exonerat în mod irevocabil, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus. Astfel, cǎ, în final, contestatorul va avea de plǎtit doar diferența ce rezultǎ, respectiv_,80 lei, conform calculului_ lei –_,20 lei –_ lei =_,80 lei total final.
P. urmare, având în vedere toate considerentele de mai sus, pentru a fi respectate dispozițiile legale privind executarea silită, instanța urmează să admită în parte prezenta contestație la executare, așa cum a fost ea formulată de contestator, și sǎ dispunǎ anularea în parte a formelor de executare începute împotriva sa, respectiv titlul executoriu nr._/01.10.2010 și somația nr._/01.10.2010, potrivit tuturor celor mai sus arǎtate și dezvoltate.
Având în vedere dispozițiile legale aplicabile în materia restituirii cauțiunii, instanța va dispune restituirea cauțiunii achitate cǎtre contestator în cuantum total de 4000 lei.
Având în vedere soluția de admitere în parte pronunțatǎ în prezenta cauzǎ, în baza art. 274 C.proc.civ., observând facturile fiscale și extrasele de cont care fac dovada efectivǎ a plǎților prin încasare interbancarǎ, precum și chitanțele atașate la dosarul cauzei, instanța va obliga pe intimatǎ la plata cǎtre contestator a sumei de_,40 lei, din care suma de 194 lei reprezintǎ taxa de timbru aferentǎ acestei acțiuni iar suma de_,40 lei reprezintǎ onorariul apǎrǎtorului ales. Plata totalǎ a onorariului apǎrǎtorului ales a fost de_ lei, dar instanța, având în vedere soluția de admitere în parte a contestației, a acordat doar plata sumei de_,40 lei, proporțional cu suma de care a fost exonerat de la platǎ în final contestatorul.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal C. L. al Comunei D. și A.N.A.F.-Administrația Finanțelor P. a orașului H..
C. L. al Comunei D. a solicitat admiterea recursului motivat de faptul că nu poate fi antrenată răspunderea pentru presupusele fapte penale ale fostului primar, iar în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași A.P.D.R.P. s-a constituit parte civilă cu suma de 205.343,80 lei, acțiunea civilă fiind respinsă.
A.N.A.F.-Administrația Finanțelor P. a orașului H. solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței primei instanțe în sensul reducerii sau respingerii cheltuielilor de judecată motivat de faptul că nu se poate reține existența unei culpe în sarcina sa în condițiile în care la data emiterii actelor de executare nu se putea cunoaște finalitatea unui proces la care nu a fost parte, respectiv dosarul nr._ .
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de recurs și dispozițiile legale incidente, tribunalul reține că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a fost investită de contestatorul C. L. al Comunei D. cu o cerere de chemare în judecată a intimatei Administrația Finanțelor P. a orașului H., solicitând instanței pe calea contestației la executare să dispună anularea titlul executoriu, a executǎrii silite însǎși și a tuturor actelor de executare subsecvente, suspendarea executǎrii silite pânǎ la soluționarea definitivǎ și irevocabilǎ a contestației la executare, cu cheltuieli de judecată
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciază că în mod corect, prima instanță a dispus admiterea în parte cererii de chemare în judecată, în condiții în care din probatoriul administrat în cauză rezultă că titlul executoriu nr._/01.10.2010 și somația aferentǎ acestui titlu executoriu nr._/01.10.2010 au fost emise în baza unor acte anulate în parte în mod irevocabil, respectiv procesul verbal de constatare nr._/25.06.2010 cât și decizia nr._/12.08.2010 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului verbal de constatare nr._/25.06.2010, conform conținutului deciziei irevocabile nr. 6113/15.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu privire la criticile aduce hotărârii primei instanțe, Tribunalul constată că sunt nefondate, având în vedere că aspectele invocate de recurentul C. L. al Comunei D. reprezintă apărări de fond care puteau fi invocate în cale de atac prevăzută și exercitată de acesta împotriva titlului executoriu, litigiul fiind soluționat irevocabil prin decizia nr. 6113/15.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus exonerarea de la plata sumei de 3.102.340,20 lei. P. urmare, aspectele care tind să repună în discuție obligațiile instituite în sarcina recurentului prin actele de executare, aduc atingere autorității de lucru judecat a deciziei prin care s-a stabilit întinderea obligației de plată în sarcina sa.
Referitor la criticile recurentei A.N.A.F. - Administrația Finanțelor P. a orașului H., Tribunalul constată că sunt nepertinente, având în vedere dispozițiile art. art. 141 cod procedură fiscală, potrivit cărora “executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadență prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
Textul de lege reglementează legătura indisolubilă între noțiunea de titlu de creanță și titlu executoriu. Practic, titlul executoriu nu poate avea o existență independentă față de titlul de creanță, reprezentând de fapt acest înscris ulterior ajungerii sale la scadență. Acest text de lege se coroborează și cu dispozițiilor art. 205 și următoarele cod procedură fiscală, dispoziții care reglementează materia dreptului la contestație pe cale administrativă împotriva actelor administrativ fiscale. Astfel, conform acestor dispoziții împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii.
A da incidență susținerilor recurentei s-ar putea concluziona că părții care contestă titlul de creanță potrivit dispozițiilor art. 205 și următoarele cod procedură fiscală, titlu în baza căruia au fost emise actele de executare, nu i s-ar putea acorda cheltuieli de judecată, cu toate că lege îi acordă dreptul de a contesta atât titlul de creanță cât și actele de executare emise în baza acestuia. Tribunalul apreciază că răspunderea în acest caz nu poate reveni decât organului de executare care are obligația de a verifica situația juridică a titlului de creanță în baza căruia demarează procedura executării silite.
Conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă partea care a căzut în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Textul de lege menționat dă dreptul părții care a câștigat să solicite plata cheltuielilor de judecată. Aceasta constituie, de altfel, regula pe care instanțele o aplică, în acest sens fiind relevantă jurisprudența invocată de recurentă.
De la regula potrivit căreia partea care a câștigat procesul urmează a-și recupera integral cheltuielile de judecată efectuate, alineatul al treilea al art. 274 Cod procedură civilă prevede o excepție, în sensul că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv. Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Aceste dispoziții legale au fost supuse și controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr. 401/2005 că ele nu contravin niciunui text din legea fundamentală, că ele consacră o prerogativă necesară a instanței de judecată și, totodată, sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care relevat sub aspectul principiului pe care îl degajă și anume, acela că cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.
Cu privire la acest aspect, Tribunalul reține că suma stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată fundamentează pe munca prestată de avocat, fiind acordată proporțional cu suma de care a fost exonerat de plată contestatorul.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții C. L. al Comunei D. și A.N.A.F.-Administrația Finanțelor P. a orașului H. împotriva sentinței civile nr. 589/10.05.2012 pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate recurenții A.N.A.F. și C. L. D. împotriva sentinței civile nr. 589 din 10.05.2012 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.03.2013.
Președinte, G. C. | Judecător, E. C. | Judecător, M. S. |
Grefier, A. M. |
Red. G.C.
Tehnored. G.C./M.M.D.
2 ex./17.04.2013
Judecător fond C. M. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 525/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 648/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
