Contestaţie la executare. Decizia nr. 455/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 455/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Februarie 2013
Președinte - M. A.
Judecător S. M.
Judecător M. M.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 455/2013
Pe rol judecarea recursul formulat intimata CNAS Casa de Asigurări de Sănătate Iași și continuat de A. Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr.6125/20.03.2012 pronunțata de Judecătoria Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, lipsă fiind recurenta.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care; instanța acordă cuvântul la probe.
Intimata precizează că nu are alte probe de solicitat, invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, atât timp cât ni ți-a însușit acest recurs, în mod expres, consideră că recurenta nu are calitate procesuală activă.
Pe fond solicită respingerea recursului, menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă nr. 6125/2012 a Judecătoriei Iași s-a admis cererea de suspendare a executării silite.
S-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea H. R. A., domiciliată în Iași, ..56, ., etaj 3, ., formulată în contradictoriu cu intimata C.N.A.S. Iași.
S-a dispus anularea formelor de executare din dosarul de executare_, și anume somația de executare nr._/27.12.2011 și titlul executoriu nr._/27.12.2011.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 26.01.2012, sub nr. mai sus menționat (în antet), contestatoarea H. R. A. a contestat executarea silită pornită de către intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate Iași, în dosarul de executare nr._/27.12.2011, care are la bază titlul executoriu nr._ din 27.12.2011 emis de intimată și toate actele de executare din acest dosar. Totodată, a solicitat suspendarea executării silite și restituirea taxei de timbru achitate.
În motivare, contestatorul a arătat următoarele:
Prin somația nr._/27.12.2011 emisă de intimată și comunicată prin poștă la 10.01.2012, aceasta o obligă să procedeze la achitarea contribuției datorate asigurărilor de sănătate (2434 lei) și penalități (431 lei).
S-au încălcat dispozițiile OG 92/2003, potrivit cărora executarea silită începe la 15 zile de la înștiințare, având în vedere că nu i s-a comunicat o înștiințare, împotriva căreia să poată exercita căile de atac prevăzute de art.205 și 207 C.pr.fiscală.
Această înștiințare trebuia trimisă în conformitate cu prevederile art.44 C.pr.fiscală.
Dincolo de aceasta, în primul rând, între contestatoarea și intimată nu s-a încheiat un contract de asigurare, astfel încât nu poate avea calitatea de asigurat, conform art.211 alin.1 din legea 95/2006.
În al doilea rând, este nelegală calcularea penalităților de întârziere, de vreme ce nu au fost respectate dispozițiile art.222 ale legii 95/2006, care obligă CNAS la informarea cel puțin anuală a asiguratului asupra nivelului contribuției de plată.
În drept, a invocat art.172 C.pr.fisc., OG 92/2003, legea 94/2006, art.105 C.pr.civ..
În dovedirea celor afirmate, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și atașarea dosarului de executare, anexând ea însăși somația de executare și titlul executoriu contestate.
La data din 06.12.2011, intimata a depus întâmpinare (f.16), prin care a cerut respingerea contestației petentei și a cererii de suspendare a executării, în raport de care a considerat că acesta nu a justificat un interes serios și legitim sau urgența suspendării.
În motivare, a arătat următoarele:
Potrivit legii 95/2006, persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de FNUASS.
În urma verificărilor întreprinse în baza de date a A., conform protocolului semnat cu aceasta, au fost identificate unele persoane care aveau declarate venituri din cesiunea folosinței bunurilor, dar care nu au comunicat acest aspect și CAS Iași.
Trebuie avute în vedere dispozițiile art.257 alin.2, alin.5 și art.261 din legea 95/2006, precum și Decizia Curții Constituționale nr.243/17.02.2011, potrivit cu care toate persoanele sunt obligate să depună declarații, casele de asigurări pot aplica ele însele măsurile de executare silită, iar obligativitatea contribuției pentru asigurările de sănătate se bazează pe principiul solidarității.
CAS Iași nu a avut dovadă de veniturile contestatorului, până la momentul comunicării bazei de date a A. în format electronic, fiind în imposibilitate obiectivă de a face vreo comunicare în temeiul art.222 C.pr.fiscală.
Prin nedepunerea la timp a declarațiilor, contestatorul a încălcat prevederile art.81 C.pr.fiscală și a art.215 din legea 95/2006 (art.8 din OUG 150/2002). Dacă ar considera că există un alt cuantum al creanței, contestatorul ar trebui să se prezinte la sediul CNAS.
Contestatorul avea obligația legală de a depune declarații și de a efectua plăți la FNUASS în mai multe momente ale anului, astfel încât nu-și poate invoca propria turpitudine.
Decizia de impunere a fost comunicată prin intermediul serviciilor poștale cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Suma datorată este o creanță bugetară, la care se calculează toate accesoriile legale, potrivit art.88 lit.c, art.119, art.120 alin.7 și art.120 din OG 92/2003.
În drept, a invocat prevederile art.115 C.pr.civ..
A atașat copiile filelor din dosarul de executare, adăugând practic la actele depuse de contestatoare și decizia de impunere nr.6132/23.09.2011.
Cererea a fost legal timbrată.
La ultimul termen, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind vorba despre cele la care s-a făcut deja referire.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța reține următoarele:
Conform art.403 alin.1 C.pr.civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Contestatoarea a depus cauțiunea în cuantumul fixat de instanță (625,50 lei) la termenul din 31.01.2012 (f.11).
Ținând cont de acest aspect și de prejudiciul prezumat mai mare pe care l-ar suferi contestatoarea dacă s-ar continua executarea, mai ales ținând cont de viziunea acestei instanțe asupra fondului contestației, în raport de prejudiciul pe care l-ar suferi intimata în caz de suspendare a executării, va fi admisă cererea de suspendare a executării, până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații.
Analizând lucrările dosarului și legislația incidentă, instanța constată următoarele:
La data de 10.01.2012, intimata a comunicat contestatoarei titlul executoriu nr._ din 27.12.2011 și somația de executare nr._/27.12.2011, prin care a fost înștiințată să procedeze la achitarea contribuției datorate asigurărilor de sănătate (2434 lei) și penalități (431 lei).
Anterior, s-a dovedit că intimata emisese pe numele contestatoarei decizia de impunere nr.6132/23.09.2011.
Deși a afirmat că decizia de impunere a fost comunicată prin intermediul serviciilor poștale cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, intimata nu a dovedit acest aspect, în cuprinsul dosarului de executare înaintat neregăsindu-se și dovada de comunicare respectivă.
În aceste condiții, instanța constată ca fiind întemeiată contestația la executare și o va admite, pentru considerentele de mai jos.
În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Din coroborarea dispozițiilor art. 21 cu cele ale art. 168 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Prin art. 137 alin. 2 din Codul de procedură fiscală se prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu ope legis la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de textele legale anterior redate, rezultă că decizia de impunere enumerate anterior, emise la 23.09.2011, reprezintă titluri de creanță. Contestația împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale poate forma exclusiv obiectul controlului administrativ jurisdicțional, în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale fiind reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executare propriu-zisă, prin care se contestă titlul de executare. În consecință, legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contestatoarei nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu zisă, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite.
Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În consecință, executarea silită a creanțelor fiscale poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii.
Analizând modul în care intimata a comunicat contestatoarei decizia de impunere în baza căruia a emis actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța observă că acesta nu respectă prevederile legale incidente.
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Conform alin. 4 a art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Potrivit art. 92 din Codul de procedură civilă, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Analizând și coroborând dispozițiile legale care reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, instanța reține că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, totuși, trimiterea expresă la dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, impun în mod logic ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar; acest fapt poate fi realizat în oricare dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c.”
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs CNAS – CAS Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată recurenta în motivarea cererii, soluția instanței de fond este greșită, deoarece a respectat întocmai dispozițiile legale de comunicare a deciziei de impunere prin intermediul serviciilor poștale, cu confirmare de primire.
Pe fondul cauzei, arată că, contestatoarea H. R. A. avea obligația să depună declarația de venituri și să-și achite obligațiile fiscale aferente activității desfășurate.
Legal citată, intimata H. R. A. s-a prezentat în instanță invocând excepția lipsei calității procesual active a A. – Administrația Finanțelor P. Iași.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Atât la instanța de fond, cât și în motivarea cererii de recurs, CNAS IAȘI - (A.) a invocat împrejurarea că a comunicat contestatoarei H. R. A. decizia de impunere, fără a depune la dosar dovada de comunicare a acesteia cu confirmare de primire.
Analizând, însă, modul în care aceasta a efectuat comunicarea, reține tribunalul că în cauză nu s-a făcut dovada respectării disp. art. 44 din Codul de procedură fiscală.
Curtea Constituțională a României a reținut, în decizia nr.536/28.04.2011, că prevederile art.44 alin.3 C.pr.fisc., care consacră posibilitatea comunicării titlului prin publicitate, consacră o ultimă și subsidiară modalitate de comunicare, folosită doar în cazul ineficienței celorlalte metode, confirmând practic interpretarea de mai sus.
A aprecia că actul administrativ fiscal poate fi comunicat legal direct și exclusiv prin publicitate, fără ca, în prealabil, să se încerce comunicarea acestuia într-una dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c din Codul de procedură fiscală, echivalează cu admite că legea a reglementat un mod de comunicare care, fără să ofere garanții minime cu privire la opozabilitatea actului față de destinatar, dă naștere cu ușurință abuzului.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, nu rezultă că intimata - recurentă a procedat la comunicarea deciziei de impunere ce constituie titlul de creanță fiscală în baza căruia au fost emise somația și titlul executoriu arătate, în vreuna dintre modalitățile principale, ceea ce înseamnă că trebuie să fi fost comunicat prin publicitate sau deloc.
Față de cele expuse anterior, instanța de fond a apreciat în mod corect că modul de comunicare a titlului de creanță fiscală s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 din Codul de procedură fiscală, motiv pentru care a admis contestația și a anulat somația de plată și titlul executoriu indicate, emise de intimată în sarcina contestatoarei.
Analizând cauza sub acest aspect (necomunicarea corectă a deciziei de impunere), tribunalul nu va mai analiza celelalte susțineri ale recurentei referitoare la fondul cauzei și care puteau face obiectul unei contestații la decizia de impunere emisă.
Excepția lipsei calității procesuale active urmează a fi respinsă având în vedere OUG 125/2011 prin care s-a modificat și completat Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. V din acest act normativ, respectiv alin. 9 și 10 care vizează transmiterea calității procesuale de la CAS către A..
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de A. Iași, menținând ca legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimată.
Respinge recursul formulat de intimata CNAS Casa de Asigurări de Sănătate Iași și continuat de A. Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr.6125/20.03.2012 pronunțata de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. A. M. S. M. M.
Grefier,
I. B.
Red. M.A.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./12.06.2013
Judecător fond Z. L. F. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2156/2012. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 525/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
