Contestaţie la executare. Decizia nr. 240/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 240/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Februarie 2015
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – M. D.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 240/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către M. C. împotriva sentinței civile nr. 7482 din 26.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul M. Finanțelor P. - A. - Direcția G. Regională A Finanțelor P. Iași – Direcția Regională Vamală, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 05 februarie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise de către apărătorul ales al recurentei, s-a amânat pronunțarea pentru 12 februarie 2015, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30 iunie 2013 sub numărul de dosar_, contestatoarea M. C. a formulat, în contradictoriu cu intimataM. FINANȚELOR P. - A. - DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR P. IAȘI – DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ, contestație la executare împotriva executării silite, solicitând: anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. 4172 întocmit de intimată, inclusiv anularea somației nr._/SJ/PT/04.06.2013 .
În motivarea cererii, s-a precizat că:
- de la emiterea actului constatator nr. 237/08.05.2004 nu s-a făcut nici un act de executare si nu i s-a comunicat nici un alt titlu de creanță la adresa din actul constatator, dar nici la dresa pe care o deține din 29.06.2005, respectiv din momentul schimbării domiciliului ei;
- cele patru decizii accesorii emise in 27.03.2012 nu i-au fost comunicate;
- a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu, pe motiv că, de la data de 08.05.2004 pâna la data de 06.06.2013 au trecut mai mult de 5 ani de zile;
- a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a sumelor solicitate cu titlu de drept accesoriu după 8 ani de la data emiterii actului constatator in condițiile in care in aceasta perioada nu s-a efectuat nici un act de executare;
- deciziile accesorii întocmite si necomunicate emise sub nr 237/2004/31.12.2013, respectiv cu nr._/27.03.2012 nu pot sta in spatele executării si nu pot fi puse in executare întrucât comunicarea actelor administrative se face in conformitate cu prev art 44 din Codul de proc fiscală;
- actele emise in anul 2012 in afara termenului de prescripție, nefiind comunicate, nu sunt titluri de creanță si nu pot fi puse in executare;
- emiterea unor decizii după 01.01.2010 este nula de drept si nu pot fi puse in executare peste termenul de prescripție astfel încât nu poate fi ceruta executarea silita după 01.01.2010.
În drept, au fost invocate prevederile art. 44, ale art. 45, ale art. 131 și ale art. 172 din Codul de procedură fiscală.
Legal citată, intimataDIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR P. IAȘIa formulat precizări in cadrul cărora a invocat excepția autorității de lucru judecat având in vedere ca, anterior, contestatoarea a mai formulat o contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate in cadrul dosarului de executare nr. 4172/2007, cauza fiind soluționata irevocabil prin sentința civilă nr._ din 11.07.2012 .
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare in cadrul căreia a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat, reiterând motivele din cadrul contestației la executare, precizând si ca ar interveni si perimarea executării silite.
Prin sentința civilă nr. 7482/16.10.2014 Judecătoria Iași a respins excepțiile prescripției dreptului de a cere executarea silita, a stabili accesorii, inclusiv a perimării, invocate de contestatoare. A admise excepția autorității de lucru judecat invocata de intimata si respinge ca atare contestația ce vizează actele de executare efectuate in ds. de executare 4172/2007 ce au fost analizate in cadrul ds nr._/245/2012. A respins ca neîntemeiata contestația la executare.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a avut în vedere următoarele argumente:
,,Instanța va menționa in cele ce urmează o parte din considerentele expuse in cadrul sentinței civile nr_/11 iulie 2012 pronunțate de Judecătoria Iași, irevocabilă, in cadrul ds_/245/2012:
„ În fapt, prin actul constatator nr. 237 din 8 mai 2004 întocmit de către DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, a fost stabilită în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de_ ROL, cu titlu de taxe vamale.
Actul constatator a fost comunicat debitoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în 29 mai 2004 (fila 52).
La data de 17 decembrie 2007 DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI emite pe numele contestatoarei decizia nr. 8490 privind calculul majorărilor de întârziere la obligațiile de plată stabilite prin actul constatator nr. 237 din 8 mai 2004.
În 17 ianuarie 2008, în dosarul de executare nr. 4172/2007, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI emite pe numele contestatoarei debitoare somația nr. 1059, prin care debitoarea este încunoștințată de începerea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de actul constatator nr. 237 din 8 mai 2004. Deși se încearcă comunicarea somației către contestatoare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceasta s-a făcut la un domiciliu eronat, la care contestatoarea nu mail locuia de câțiva ani: Șoseaua N., în loc de ..
La data de 27 martie 2012, este emisă de către DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI pe numele contestatoarei decizia nr._, prin care a fost stabilit cuantumul dobânzilor de întârziere și a penalităților de întârziere datorate de către contestatoare în baza actului constatator nr. 237 din 8 mai 2004.
În drept, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Procedând prioritar la soluționarea excepției prescripției dreptului intimatei de a cere executarea silită, excepție invocată de către contestatoare, instanța o apreciază a fi neîntemeiată, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 131 din Codul de procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar conform art. 133 lit. c din același act normativ, termenul de prescripție se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită.
Instanța notează că dreptul intimatei de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de actul constatator nr. 237 din 8 mai 2004 s-a născut la 1 ianuarie 2005, iar termenul de prescripție a fost întrerupt prin emiterea în 17 ianuarie 2008 a somației nr. 1059. Împrejurarea că această somație nu a fost legal comunicată, procedându-se la comunicarea prin publicitate, deși comunicarea prin scrisoare recomandată fusese realizată la un domiciliu la care contestatoarea nu mai locuia, nu este în măsură să afecteze efectul întreruptiv de prescripție a actului de executare silită, legea necondiționând efectul menționat și de comunicarea acestui act; o interpretare contrară ar însemna a adăuga la lege, fapt nepermis. Comunicarea actului de executare întreruptiv de prescripție are efecte juridice distincte, stabilite precis de legiuitor.
Cum cursul prescripției extinctive s-a întrerupt prin emiterea somației din 17 ianuarie 2008, rezultă că prescripția începută anterior acestui moment a fost ștearsă, iar din ianuarie 2008 a început să curgă un nou termen de prescripție, ce se va împlini la 1 ianuarie 2014.
Instanța reține, din coroborarea dispozițiilor art. 21 cu cele ale art. 168 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Prin art. 137 alin. 2 din Codul de procedură fiscală se prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu ope legis la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Instanța notează că procedura de individualizare a taxelor, a impozitelor, contribuțiilor și a accesoriilor la acestea poate forma exclusiv obiectul controlului administrativ jurisdicțional (contestația împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale), în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale fiind reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executare prin care se contestă titlul de executare. Contestația la executare propriu zisă este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite. Contestația la executare cu care a fost investită instanța nu poate modifica și nici desființa titlul de creanță fiscală pentru care a fost emis titlul executoriu fiscal și somația contestată; astfel fiind, susținerile contestatoarei privitoare la nulitatea titlului executoriu reprezentat de AC 237/08.05.2004 emis de intimată, nulitate determinată de faptul că certificatul EUR 1 care face dovada de produs originar nu a fost revocat de instituția care l-a emis, nu pot fi analizate pe calea prezentei contestații la executare, putând forma exclusiv obiectul analizei instanței de contencios administrativ.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei privitoare la faptul că decizia nr._/23.03.2012 nu poate avea caracterul unui titlu executoriu întrucât împotriva acesteia contestatoarea ar fi formulat contestație administrativă, instanța o apreciază neîntemeiată, introducerea căii de atac reglementate de art. 205 din Codul de procedură fiscală nefiind suspensivă de executare. În acest sens, prevederile art. 215 alin. 1 din Codul de procedură fiscală sunt clare: introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. De asemenea, ipoteza atacării deciziilor emise în soluționarea contestațiilor administrative la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, nu are efect suspensiv de executare.
Neîntemeiate sunt și susținerile contestatoarei privitoare la împrejurarea că titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 8490/17.12.2007 nu ar putea constitui titlu executoriu întrucât nu i-a fost comunicată; în acest sens, instanța reține că, potrivit art. 142 alin. 6 din Codul de procedură fiscală, în cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute majorări de întârziere sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare și consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului. Cum calitatea de titlu executoriu este conferită deciziei nr. 8490/17.12.2007 de legiuitor independent de îndeplinirea vreunei alte condiții, împrejurarea comunicării sau necomunicării acestui titlu executoriu nu poate afecta calitatea sa de titlu executoriu’’.
In acest context, instanța precizează ca, in ceea ce privește o parte din apărările contestatoarei formulate in cadrul prezentei contestații ce au fost analizate si in cadrul ds_/245/2012, nu vor mai fi avute in vedere si in cadrul prezentului dosar, intervenind autoritatea de lucru judecat cu privire la actele de executare efectuate in ds. de executare 4172/2007 ce au fost analizate in cadrul ds nr._/245/2012, respectiv puterea de lucru judecat cu privire la acele aspecte menționate de contestatoare in ambele contestații la executare si care au fost analizate in cadrul considerentelor sentinței civile nr._/11.07.2012. Astfel, cu privire la modul de soluționare a acestei excepții, instanța a avut in vedere si formularea generala a contestatoarei in sensul ca a solicitat, pe lângă anularea somației nr._/SJ/PT/04.06.2013, si anularea tuturor actelor de executare efectuate in cadrul ds de executare nr 4172/2007. In consecința, va admite excepția autorității de lucru judecat invocata de intimata si va respinge ca atare contestația ce vizează actele de executare efectuate in ds. de executare 4172/2007 ce au fost analizate in cadrul ds nr._/245/2012.
Cu referire la excepția prescripției dreptului intimatei de a cere executarea silită, excepție invocată de către contestatoare, instanța o apreciază a fi neîntemeiată, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 131 din Codul de procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar conform art. 133 lit. c din același act normativ, termenul de prescripție se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită.In cuprinsul sentinței civile nr ._/11 iulie 2012 s-au arătat, cu putere de lucru judecat, următoarele aspecte:
„Cum cursul prescripției extinctive s-a întrerupt prin emiterea somației din 17 ianuarie 2008, rezultă că prescripția începută anterior acestui moment a fost ștearsă, iar din ianuarie 2008 a început să curgă un nou termen de prescripție, ce se va împlini la 1 ianuarie 2014.”
Având in vedere actele de executare efectuate in cadrul ds de executare silita 4172/2007, începând de la emiterea somației_/SJ/D.I./26.04.2012 ( a se vedea filele 35 si urm ds.), raportat si la considerentele expuse de către contestatoare in susținerea acestei excepții, instanța precizează ca nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executare silita, motiv pentru care o va respinge ca neîntemeiată.
Cu referire la excepția perimării se menționează ca prin apărările contestatoarei in susținerea acestei excepții ( fila 36 ds) se face iar trimitere la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța precizând ca excepția perimării de drept este nefondata, iar cu referire la excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silita, instanța s-a pronunțat anterior.
In ceea ce privește fondul contestației la executare, in afara de aspectele menționate in cadrul sentinței civile precizate anterior, cu privire la care s-a arătat ca intervine autoritatea de lucru judecat, instanța arata ca nu s-au indicat motive fondate care să duca la anularea celorlalte acte de executare efectuate ulterior in cadrul dosarului de executare nr. 4172/2007, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiata contestația formulata’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea arătând că în mod eronat prima instanță a reținut autoritatea de lucru judecat în condițiile în care cele două cauze au vizat acte de executare precedate de somații diferite, vizează sume diferite. Dreptul de a cere executarea silită este prescris, obligația de plată asumată în 2004 devenind scadentă la 01.01.2005. Decizia nr. 8490/2007 emisă de DRAOV a fost comunicată la o altă adresă motiv pentru care nu era aptă a întrerupe prescripția. Deciziile accesorii nu au fost comunicate niciodată în anul 2012.
Prin întâmpinare DGRFP Iași a solicitat respingerea recursului arătând că în mod corect prima instanță a reținut autoritatea de lucru judecat raportat și la formularea generală de anulare a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 4172/2007.Deși în primul proces contestatoarea s-a judecat cu DRAOV iar în al doilea cu DGRFP există identitate de părți întrucât potrivit art.23 alin. 2 din HG nr. 520/2013 ,,direcțiile generale ale finanțelor publice preiau prin absorbție direcțiile generale pentru accize și operațiuni vamale’’. Cauza în raport de care există autoritate de lucru judecat a statuat asupra faptului că din ianuarie 2008 a început să curgă o nouă prescripție. De asemenea tot cu autoritate de lucru judecat în mod corect s-a respins apărarea contestatoarei în sensul că deciziile accesorii nu ar fi fost comunicate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recursul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
În mod corect reține prima instanță că nu mai poate fi pusă în discuție prescripția dreptului de a cere executarea silită în condițiile în care asupra acestei chestiuni s-a statuat deja cu autoritate de lucru judecat prin sentința_/11.07.2012 a Judecătoriei Iași. Potrivit acestei din urmă sentințe termenul de prescripție care a început să curgă la 01.01.2005 a fost întrerupt printr-un acte de executare (somația din 17 ianuarie 2008) astfel încât un nou termen a început să curgă în 2008 care se va împlini în ianuarie 2014. Or aferent unui titlu executoriu nu poate curge decât un singur termen de prescripție relativ la dreptul de a cere executarea silită, indiferent de faptul că au fost emise somații diferite sau că s-ar fi deschis mai multe dosare de executare. Cum actele de executare contestate prin acțiunea de față au fost efectuate în perioada stabilită de sentința nr._/11.07.2012 a Judecătoriei Iași ca fiind în cursul termenului de prescripție, rezultă că neîndeplinirea termenului de prescripție se impune cu autoritate de lucru judecat.
Instanța mai constată că există autoritate de lucru judecat și prin raportare la motivul necomunicării deciziilor nr._, 8490 precum și a actului constatator nr. 237, aceste chestiuni și aceste acte fiind invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată soluționate prin sentința nr. nr._/11.07.2012 a Judecătoriei Iași. Astfel potrivit acestei sentințe ,,cum calitatea de titlu executoriu este conferită deciziei nr. 8490/17.12.2007 de legiuitor independent de îndeplinirea vreunei alte condiții, împrejurarea comunicării sau necomunicării acestui titlu executoriu nu poate afecta calitatea sa de titlu executoriu’’. Or instanța de față nu poate reține lipsa caracterului executoriu al deciziei ca urmare a necomunicării ei, fără a contrazice autoritatea de lucru judecat. În plus din comunicările cu confirmare de primire de la fila 73 rezultă că decizia nr._/27.03.2012 a fost primită sub semnătură de către contestatoare.
Împrejurarea că actele de executare contestate în prezenta cauză sunt emise după o altă somație decât cea din cauza finalizată prin sentința nr._/11.07.2012 a Judecătoriei Iași (împrejurare care, în opinia contestatoarei, ar exclude autoritatea de lucru judecat) nu este relevantă atât timp cât motivele de nulitate invocate nu vizează viciile intrinseci actelor de executare ci chiar executarea însăși (respectiv prescripția dreptului de a cere executarea silită precum și necomunicarea titlurilor de creanță-chestiuni care sunt comune tuturor actele de executare aferente titlului de creanță originar)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către contestatoarea M. C. împotriva sentinței civile nr.7482 din 26.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ia?i, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 19.02.2015.
Președinte, Doinița T. | Judecător, D. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red./tehnored. M.D.
2 ex. – 17.04.2015
Judecător fond: Z. I.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1294/2013. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1283/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
