Uzucapiune. Decizia nr. 1294/2013. Tribunalul IAŞI

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut:

“P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, la data de 29.09.2011, reclamanții Diuță I. și Diuță E. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul și Municipiul Iași, prin P., să se constate că au dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra suprafeței de teren de 368,79 m.p., amplasată în mun.Iași, ..

În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, la momentul căsătoriei, reclamanta a primit cu titlu de zestre, de la tatăl său, P. I., suprafața de 368,79 m.p., fără a se întocmi vreun înscris doveditor. Ulterior, reclamanții au edificat, în anul 1958, pe terenul respectiv, o construcție casă de locuit compusă din 3 camere și dependințe, în baza autorizației nr.223/1958, emisă de Sfatul Popular al orașului Iași. După ridicarea locuinței, cei doi soți au trăit neîncetat și netulburați în respectivul spațiu, înregistrându-se ca proprietari la organele fiscale ale Primăriei mun.Iași și achitând impozitele aferente. Faptul că reclamanții sunt singurii stăpâni ai imobilului teren și construcție este îndeobște cunoscut de toți vecinii și de foarte mulți locuitori ai cartierului. Mai mult, reclamanții au încheiat contracte de furnizare a utilităților, iar imobilul nu a făcut obiectul vreunui litigiu judecătoresc ori de altă natură.

În drept au fost invocate prevederile art.1890, 645 și 1837 Cod civil, precum și art.111 și urm.C.p.civ.

În susținere, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri (atașate în copie, la filele 7-19) și a celei testimoniale și au cerut judecarea cauzei și în absența lor, conform art.242 alin.2 C.p.civ.

Pârâtul Municipiul Iași, legal citat, nu a formulat întâmpinare, nici nu s-a prezentat vreun împuternicit al său în fața instanței.

P. încheierea de ședință din data de 15.02.2012, instanța a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de reclamanți, și a dispus eșalonarea plății taxei de zimbru în cuantum de 2581,28 RON în 18 rate lunare egale succesive, fiecare în cuantum de 143,40 RON, din care au mai rămas de achitat 13 rate.

Instanța a încuviințat, pentru reclamanți, administrarea proba cu înscrisuri, a probei testimoniale constând în audierea a doi martori, P. V. și C. A. (ascultați la termenul de judecată din data de 11.04.2012), precum și a probei cu expertiza în specialitatea topografie, raportul de expertiză fiind depus la dosar la data de 21.05.2012.

Analizând susținerile părților, probatoriul administrat, raportat la normele aplicabile în materie civilă, instanța reține:

P. cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat să se constate că, în urma curgerii termenului prescripției achizitive de 30 de ani, au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 368,79 m.p. teren situat în mun.Iași, ..

În drept, instanța constată că uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului, în temeiul și în condițiile prevăzute de lege. Uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil, efect al exercitării unei posesii utile în intervalul de timp stabilit de lege, este o sancțiune îndreptată împotriva vechiului proprietar care, dând dovada de lipsa de diligență, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mana altei persoane.

În cazul dobândirii dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții, și anume: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată, și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună sau de rea-credință.

Prescripția achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar, pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art.1847 din vechiul cod civil (în vigoare la momentul învestirii instanței cu soluționarea prezentei cauze). Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Potrivit dispozițiilor art.1846 alin.2 Cod civil, posesia reprezintă o stare de fapt, constând în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt, de către o persoană asupra unui bun, cu intenția și voința de a se comporta față de toți ceilalți ca proprietar, în art.1847 Cod civil fiind prevăzut în mod expres că, pentru a se putea uzucapa, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, adică să fie o posesie utilă.

Până la împlinirea termenului de 30 de ani, în timpul posesiei exercitate de posesorul neproprietar, există numai o aparență de proprietate, în sensul că, în toată perioada, posesorul se află într-o situație incertă, existând permanent posibilitatea ca adevăratul proprietar să facă acte prin care să întrerupă prescripția achizitivă. P. urmare, numai după împlinirea termenului fixat de lege, faptul posesiei de până atunci se transformă într-o stare de drept și se consolidează dreptul de proprietate, posesorul devenind proprietar.

Instanța reține că, în pricina de față, a fost dovedită împrejurarea de fapt că, din anul 1953 și până în prezent, deci mai mult de 30 de ani, reclamanții Diuță I. și Diuță E. au posedat o suprafață de teren care, conform raportului de expertiză depus la dosar, este de 368 m.p. și este situată în Iași, ., jud.Iași, fiind edificată prin Lotul 1, . expertul tehnic judiciar P. A., în lucrarea sa. A

Din declarațiile celor doi martori audiați în cauză (P. V. și C. A. – filele 96-97), precum și din înscrisurile depuse la dosar de către reclamanți (autorizația de construire nr.223/24.06.1958, autorizația de funcționare a instalațiilor nr.6996/20.10.1972, certificatele de atestare fiscală, declarația autentificată de notariatul de Stat sub nr.1564/08.10.1957), instanța reține reclamanții s-au comportat ca adevărați proprietari ai terenului, fiind cunoscuți ca atare de vecini și nefiind tulburați în stăpânirea imobilului, ceea ce atestă elementul subiectiv al posesiei - animus sibi habendi.

Posesia a fost în mod evident publică, fiind exercitată în așa fel încât putea fi cunoscută de către orice persoană interesată. De asemenea,posesia a fost continuă, netulburată și neîntreruptă, martorii audiați declarând că reclamanții au avut stăpânirea terenului în mod continuu din 1953 și până în prezent și că nu au fost tulburați de către alte persoane.

Mai mult, instanța are în vedere și înscrisurile depuse la dosar ca urmare a solicitărilor sale, respectiv adresele nr._/24.10.2011,_/10.10.2011,_/24.10.2011 și_/21.10.2011 (filele 28-37), prin care autoritățile interpelate au confirmat faptul că nicio altă persoană nu a justificat sau măcar pretins vreun drept de proprietate sau alt drept real asupra imobilului în discuție.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanța reține că posesia exercitată asupra terenului de 368 m.p. a fost una utilă, exercitată pentru intervalul de timp cerut de art.1890 Cod civil și, fiind îndeplinite, astfel, condițiile pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, va admite acțiunea în parte, pentru terenul reprezentat de Lotul 1 (368 m.p.). În ce privește Lotul 2, de 6 m.p., instanța reține, din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, că acesta depășește suprafața pretinsă de reclamanți, motiv pentru care, în temeiul principiului disponibilității, nu o va include în imobilul uzucapat de reclamanți.

De asemenea, instanța va constata că reclamanții mai au de achitat, către stat, 13 rate lunare egale succesive, fiecare în cuantum de 143,40 RON, cu titlu de ajutor public judiciar de care au beneficiat sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru.

Nu în ultimul rând, se va lua act, în conformitate cu dispozițiile art.274 Cod proc.civ., de manifestarea de voință a părților de a nu solicita cheltuieli de judecată. “

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs paratul Municipiul Iasi, reprezentat de primar, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca având în vedere obiectul acțiunii, respectiv uzucapiune, calitate procesuala nu poate avea decât proprietarul nediligent. Calitatea de proprietar a pârâtului trebuie dovedită. reclamanții precizează în acțiunea introductivă modul în care au ajuns în posesia terenului, cunoscând adevărații proprietari ai imobilului. Nu a fost făcuta dovada ca acesta a intrat in proprietatea statului si ulterior a M. Iasi.

Dreptul de proprietate ce se invoca pe calea prescripției achizitive urmează a fi opus celui care poate invoca un drept de proprietate asupra imobilului, posibilii moștenitori ai proprietarilor.

Intimatii Diuta I. si Diuta E. au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea recursului, aratand: Chemarea în judecată a unității administrativ teritoriale nu se face neapărat în considerarea faptului că fostul proprietar este sau nu cunoscut (cum a selectat recurenta din practica judiciară) ci pentru a nu se ajunge la soluții judiciare care să aducă o gravă atingere domeniului public sau privat al unității administrativ teritoriale. Numai prin introducerea unității administrativ teritoriale în astfel de cauze, se pot preveni abuzurile celor care ar fi tentați să uzucapeze imobile din domeniul public sau privat al localităților.

Nu s-au administrat probe noi in recurs.

Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca recursul este intemeiat.

Instanta de fond a fost investita cu solutionarea unei cereri privind constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului in suprafata de 368,79 mp si a casei de locuit situate in Iasi, ..

Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este acel mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale prin posedarea neintrerupta a unui imobil in timpul si conditiile prevazute de lege.

P. uzucapiune, in mod indirect, este sanctionat si fostul proprietar care, prin pasivitatea lui, a facut ca timp indelungat bunul sa se afle in posesia unei alte persoane, care s-a comportat ca proprietar sau titular al altui drept real.

Cererea privind constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune a fost formulata in contradictoriu cu paratul Municipiul Iasi, dar acest parat este lipsit de calitate procesuala pasiva.

Astfel, in raportul juridic dedus judecatii, legitimarea procesuala se raporteaza la dreptul de a reclama in justitie si la obligatia de a raspunde fata de pretentiile formulate prin cererea de chemare in judecata.

In speta, pretentiile reclamantilor nu pot fi valorificate, in mod valabil, decat in contradictoriu cu persoana/persoanele care pot pretinde un drept de proprietate asupra aceluiasi imobil, adica in contradictoriu cu persoana care a incheiat cu autorul reclamantilor actul juridic translativ de proprietate ori in contradictoriu cu mostenitorii acesteia.

In cererea de chemare in judecata reclamantii au aratat ca au dodandit terenul cu ocazia casatoriei lor, in anul 1953, cand tatal reclamantei, P. I., i l-a dat ca zestre acesteia. Au mai aratat ca ulterior au edificat pe acest teren o casa de locuit, in baza autorizatiei de construire nr. 223/1958.

Potrivit declaratiei de notorietate autentificata sub nr. 1564/1957 la Notariatul principal de stat Iasi, terenul provine din mostenirea def. P. N., decedat in anul 1918, bunicul reclamantei.

In consecinta, pretentia reclamantilor trebuie valorificata in contradictoriu cu mostenitorii acestora (existenta lor rezultand din depozitia martorului P. V., el insusi nepot de frate al reclamantei), Municipiul Iasi neavand calitate procesuala pasiva.

Este adevarat ca, potrivit art. 680 C.Civ “in lipsa de mostenitori legali sau testamentari bunurile lasate de defunct trec in proprietea statului, insa reclamantii nu au sustinut existenta succesiunii vacante a autorului lor.

F. de cele expuse in temeiul art. 312 C.P.Civ., tribunalul va admite recursul formulat de paratul Municipiul Iasi si va modifica in tot sentinta recurata, in sensul respingerii actiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de către Municipiul Iași prin P. împotriva sentinței civile nr._ din 6.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o modifică in tot.

Respinge pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea formulată de către reclamanții Diuță T. și Diuță E. în contradictoriu cu Municipiul Iași prin P..

Obligă intimații să plătească recurentului Municipiul Iași prin P. 1550,5 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, 23.05.2013.

Red 5 ex, IC/IC

13.12.2013, judecator fond I. C. R.