Contestaţie la executare. Decizia nr. 1875/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1875/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-09-2012 în dosarul nr. 1875/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Septembrie 2012
Președinte - C. A.
Judecător C. D.
Judecător Doinița T.
Grefier D. N.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1875/2012
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de către recurent C.N.A.S. - C. DE A. DE S. IAȘI și pe intimat C. M., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi când,
TRIBUNALUL
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata:
Prin incheierea pronuntata de Judecatoria Iasi la data de 19.03.2012 in dosarul nr._ 12 s-a admis cererea de suspendare formulata de contestatoarea C. M., iar in baza art. 403 alin.1 C.pr.civ. s-a suspendat executarea silita formulată de acesta în contradictoriu cu intimata C. Națională de A. de S. Iași – C. de A. de S. IAȘI, .. 18-20 până la soluționarea irevocabilă a contestatiei la executare.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, prima instanta a retinut ca sunt indeplinite conditiile legale prevazute in dispozitiile art. 403 alin.1 C.p.civ. intrucat s-a dovedit urgenta cazului, avand in vedere si cuantumul creantei asupra acreia s-a pornit executarea silita.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs C. de Asigurari de Sanatate Iasi, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca prin neplata obligațiilor s-a creat deja un prejudiciu față FNUASS, iar o suspendare a executării n-ar face altceva decât să întârzie plata datoriilor.
Pentru a fi admisibilă cererea de suspendare a executării silite, contestatoarea ar fi trebuit să dovedească interesul serios și legitim, precum și urgența suspendării executării pentru a preveni producerea unei pagube iminente și inevitabile. Ori, potrivit dispozițiilor legale sus arătate obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plătii contribuțiilor ii reveneau contestatoarei, care însă s-a sustras de la această îndatorire legală, nu iși poate întemeia cererea de suspendare a executării silite pe propria turpitudine încercând să arate că vina ar aparține CAS lași.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond si să facă dovada plătii contribuțiilor. Rezultă, așadar, obligația oricărei persoane care desfășoară activități independente de a depune declarații nu numai la AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, ci și față de C. DE A. DE S. IAȘI.
Reglementarea legală incidență în prezenta cauză, Legea nr. 95/2006, impune petentului să depună declarația fiscală pe propria răspundere conform art. 82 alin 2 C.pr.fiscală. Neîndeplinirea acestei obligații nu poate avea un caracter exonerator de la plată a contribuției legale, ci dimpotrivă are chiar un caracter sancționator, contravențional. Lipsa declarației fiscale nu înlătură obligația de plată a contribuției, după cum nu împiedică organul fiscal să stabilească din proprie inițiativă cuantumul obligației de plată. Contribuabilul ce nu și-a îndeplinit această obligație legală nu poate invoca cu succes propria culpă ca un eventual temei al considerării inexistentei unui titlu de creanță împotriva sa. Organului fiscal îi este recunoscut dreptul de a identifica cuantumul unei creanțe fiscale și de a emite titluri executorii pentru recuperarea acestei creanțe.
Intimata nu a formulat intampinare.
Nu s-au administrat probe noi in recurs.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca recursul este nefondat.
Art. 403 alin.1 C.p.civ. prevede ca pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune in cuantumul fixat de instanta, in afara de cazul in care legea dispune altfel.
In baza acestui text de lege, instanta poate dispune masura suspendarii executarii silite, daca in raport cu temeiurile contestatiei la executare, se releva aspecte in legatura cu nelegalitatea executarii care, daca vor fi confirmate de probatoriu, pot atrage nulitatea executarii insesi, ori numai a unor acte de executare.
Tribunalul apreciza ca aceasta masura este justificata in situatia in care se invoca nelegalitatea titlului de creanta, impotriva caruia s-a promovat calea de atac prevazuta de dispozitiile legale, aflata in curs de solutionare (situatie care pune problema exigibilitatii creantei urmarite si caracterul de titlu executoriu al titlului de creanta) precum in cauza de fata, suspendarea executarii fiind necesara pana la lamurirea acestor aspecte.
Prin urmare, tribunalul constata ca recursul creditoarei impotriva incheierii de suspendare a executarii este neintemeiat, urmand sa il respinga.
Vazand si dispozitiile art. 274 C.p.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C. de A. de S. Iași împotriva încheierii din 19.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi. 19.09.2012.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A.C. D.C. T.D. GREFIER,
N.D.
Red 2 ex, AC/AC
5.04.2013, Judecator fond A. F. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1876/2012. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1966/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
