Contestaţie la executare. Decizia nr. 1016/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1016/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 1016/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Iunie 2014
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – S. M.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1016/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către Administrația Finanțelor P. A M. Iași împotriva sentinței civile nr. 7784 DIN 21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul C. R., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 06 iunie 2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 13 iunie 2014 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7784 din 21.05.2013 a Judecătoriei Iași,
s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul C. R. în contradictoriu cu intimata ANAF-AFP Iasi și s-a anulat titlul executoriu nr._ din 14.01.2012, si executarea silită începută de intimată împotriva contestatorului în baza titlului executor menționat anterior.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 14.01.2013 intimata a emis în dosarul de executare nr._/2010 somația si titlul executoriu prin care retine în sarcina contestatorului suma de 6690 lei reprezentând contributii CAS, impozit pe venituri din activitati independente, diferente de impozit, documentul prin care s-a individualizat creanța fiind Decizia de impunere 8912/2011.
In drept, a retinut instanta de fond ca executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanta, în cauza de față decizia de impunere, devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent. Decizia de impunere constituie si înștiințare de plată de la data comunicării acesteia.
În speță, decizia de impunere – act administrativ fiscal și titlu de creanță - nu a fost comunicată contestatoarei potrivit art. 44 din Codul de procedura fiscala, cu confirmare de primire, pentru a da posibilitatea acesteia sa ia la cunoștință de conținutul actului, astfel ca aceasta sa aibă posibilitatea fie de a face plata fie de a contesta actul.
Potrivit dis part. 44 din Codul de procedura fiscala:
,,(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului cãruia îi este destinat….
(2)Actul administrativ fiscal se comunicã dupã cum urmeazã:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de cãtre acesta sub semnãturã, data comunicãrii fiind data ridicãrii sub semnãturã a actului;
b) prin remiterea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicãrii fiind data remiterii sub semnãturã a actului;
c) prin poștã, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacã se asigurã transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate…
(4) Dispozițiile Codului de procedurã civilã privind comunicarea actelor de procedurã sunt aplicabile în mod corespunzãtor,, .
Comunicarea actului administrativ fiscal astfel cum a fost efectuată de intimată prin publicitate nu respectă dispozițiile legale anterior menționate, întrucât anunțul nu cuprinde nici măcar nr. deciziei de impunere, nu este indicat numele persoanei vizate, nu asigură comunicarea conținutului acestuia, prin urmare nici nu este opozabil contestatoarei.
De altfel modalitatea de comunicare a deciziei de impunere a fost aleasă greșit, abuziv, cu desconsiderarea intereselor contestatoarei debitoare. Nu există dovada că modalitatea de comunicare nu s-ar putea realiza conform cu cerințele art. 44 din CPF prin raportare la art. 91 din C. coroborat cu art. 86 al.3 din C., aceasta fiind cea mai adecvată în lipsa posibilităților de comunicare arătate la lit. a) si b). Comunicarea actului nu trebuie să fie una formală, ci una care să asigure respectarea dreptului la apărare al persoanei vizate, care în caz contrar este executat silit pentru o obligație de plată despre a cărei întindere și natură nu are cunoștință.
În consecință, comunicarea actului în modalitatea în care a fost efectuată nu este una valabilă, astfel că actul administrativ fiscal ce a stat la baza emiterii somației si a titlului executoriu nu se consideră comunicat.
Or, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată, astfel cum se arată în art. 45 din Codul de Procedură Fiscală. Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat efectiv acestuia.
Prin urmare, instanta de fond a considerat că executarea silită în ce privește suma de 6690 lei indicată in titlul executoriu a fost începută că încălcarea dispozițiilor legale, în lipsa unui titlu executoriu valabil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata ANAF-AFP Iasi, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Somația și titlul executoriu au fost comunicate contestatorului prin plic conform art. 44 C.pr.fiscală. Soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, recurenta arătând faptul că CASS a comunicat organului fiscal dosarul de executare al contestatorului, în vederea continuării executării silite. Actele de executare emise de Casa de Asigurări de Sănătate Iași au fost preluate de recurentă conform Ordinului Comun 806/6.06.2012, aceasta folosindu-se de toate actele cuprinse în acest dosar. Se arată faptul că CAS Iași a îndeplinit procedura de comunicare prin publicitate conform art. 44 C.pr.fiscală.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 ind.1 și 299 C.pr.fiscală; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Recursul a fost formulat în termen, motivat, semnat, fiind scutit de la plata taxei de timbru.
A fost anexate un act, în copie.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare, nu au fost solicitate probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține faptul că recursul declarat de către intimata ANAF-AFP Iasi este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Se invocă de către recurentă două motive în susținerea recursului declarat: preluarea dosarului de executare al contestatorului de la CASS în baza unui Ordin și folosirea de către aceasta a tuturor actelor din dosare, motiv de nu are relevanță în prezenta cauză, precum și faptul că atât somația cât și titlul executoriu au fost comunicate conform art. 44 C.pr.fiscală.
Reține tribunalul faptul că la data de 14.01.2013 recurenta a emis în dosarul de executare nr._/2010 somația si titlul executoriu prin care retine în sarcina contestatorului suma de 6690 lei reprezentând contributii CAS, impozit pe venituri din activitati independente, diferente de impozit, documentul prin care s-a individualizat creanța fiind Decizia de impunere 8912/2011.
Din studierea titlului executoriu depus la fila 35 dosar fond (în copie) instanța de recurs reține faptul că decizia de impunere nr. 8912 din 2011 nu este singura, acest act cuprinzând și alte documente prin care se evidențiază suma de plată: 6574/1.11.2010, 6574 din 1.07.2012. Aceste decizii nu au fost depuse, nu s-a făcut dovada comunicării lor. Revenind la decizia de impunere nr. 8912 din 31.10.2011, instanța de control judiciar reține faptul că aceasta se regăsește la dosar, fila 36 (depusă în copie). Din întreg probatoriul administrat reiese faptul că aceasta nu a fost comunicată conform art. 44 C.pr.fiscală la adresa contestatorului (conform cărții de identitate depuse la fila 5 dosar fond – carte de identitate valabilă), adresă cunoscută de recurentă conform anunțului colectiv din 6.03.2013 depus în copie la fila 47 dosar. Conform filei 38 fond (verso) decizia de impunere a fost comunicată la o altă adresă, dovada de comunicare cuprinzând mențiunea „mutat” de la domiciliu. În aceste condiții, chiar în prezența anunțului colectiv pentru publicarea prin publicitate, instanța de control judiciar reține că nu s-a făcut o comunicare valabilă.
Tribunalul reține faptul că textul menționat prevede o enumerare a modalităților de comunicare a actelor administrative fiscale; deși nu exista o mențiunea expresă prin care să fie stabilită o anumită ordine de prioritate, procedând la o interpretare teleologică, tribunalul reține faptul că această enumerare nu este întâmplătoare, fiind necesară stabilirea ordinii de prioritate.
Conform alin. 4 a art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Potrivit art. 92 din Codul de procedură civilă, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Analizând și coroborând dispozițiile legale care reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, tribunalul reține că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, totuși, trimiterea expresă la dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, impun în mod logic ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar; acest fapt poate fi realizat în oricare dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c. Abia în situația în care prin niciuna dintre cele trei modalități nu s-a realizat comunicarea actului, apelanta - intimata ar fi putut apela la modalitatea comunicării prin publicitate.
Astfel, modalitatea de comunicare a deciziei de impunere a fost aleasă greșit, abuziv, cu desconsiderarea intereselor contestatorului debitor. Nu există dovada că modalitatea de comunicare nu s-ar putea realiza conform cu cerințele art. 44 din C.pr.fisc. prin raportare la dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor procedurale, aceasta fiind cea mai adecvată în lipsa posibilităților de comunicare arătate la lit. a) si b) - mai mult din dosar reiese faptul că recurenta intimată avea posibilitatea de a comunica acest act la domiciliul contestatorului –intimat. Comunicarea actului nu trebuie să fie una formală, ci una care să asigure respectarea dreptului la apărare al persoanei vizate, care în caz contrar este executată silit pentru o obligație de plată despre a cărei întindere și natură nu are cunoștință.
În consecință, comunicarea actului în modalitatea în care a fost efectuată nu este una valabilă, astfel că actul administrativ fiscal ce a stat la baza emiterii somației si a titlului executoriu nu se consideră comunicat.
A aprecia că actul administrativ fiscal poate fi comunicat legal direct și exclusiv prin publicitate ( cum s–a întâmplat în speță), fără să se încerce în prealabil comunicarea acestuia într-una dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c din Codul de procedură fiscală, echivalează cu admite că legea a reglementat un mod de comunicare valabil în mod necondiționat deși nu oferă garanții minime cu privire la recepția efectivă de către destinatar. Această abordare riscă să încurajeze abuzul și nu poate fi primită nici măcar motivat de lipsa resurselor financiare.
Cât timp nu s-a dovedit comunicare legală a deciziei de impunere, nu se poate reține că debitorul ar fi avut cunoștință despre obligația de plată și că ar fi omis să o execute astfel ca executarea silită să poată fi considerată legală – aspect invocat de acesta chiar în contestația la executare (nu se poate reține faptul că instanța de fond a avut în vedere alte motive, chiar contestatoarea fiind cea care prin acțiunea de față a invocat necomunicarea actelor administrative fiscale).
În ceea ce privește motivele invocate pe fondul contestației la executare, acestea nu pot fi analizate motivat de faptul că instanța de fond pronunțându-se pe necomunicarea actelor administrative fiscale, nu a mai analizat fondul contestației la executare.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 7784 din 21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 20.06.2014.
Președinte, Doinița T. | Judecător, M. S. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red. jud. D.C
03 Octombrie 2014/ 2 ex.
Jud. fond. C. D. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1963/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1082/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
