Contestaţie la executare. Decizia nr. 1084/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1084/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 1084/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Iunie 2014
Președinte - P. T.
Judecător E.-C. P.
Judecător A. M. C.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1084/2014
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI și pe intimații C. M. și C. DE A. DE S. IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul C. M. asistat de av. Damacovici L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul intimatului arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului, constatarea faptului că astfel cum a reținut și instanța de fond, s-au pretins sume de bani din 2005 și până în 2009 în condițiile în care nu a existat nici un fel de contract cu C. de A. de S. Iași și având în vedere faptul că în 2009 C. M. a radiat PFA-ul. În acest sens, solicită menținerea sentinței civile pronunțate Judecătoria Iași ca fiind legală și temeinică. Depune la dosarul cauzei, în ședință publică, concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată, precizând că urmează să depună chitanța privind onorariul de avocat.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/ 19.07.2013, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de A. F..
Respinge contestația la executare formulată de către contestatorul C. M. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de A. F. ,ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Admite contetația la executare formulată de contestatorul C. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a M. Iași.
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr._/22/_ /_ al Administrației Finanțelor P. a M. Iași.
Obligă intimata Administrația Finanțelor P. a M. Iași la plata către contestator a sumei de 195,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Astfel având în vedere faptul cã Administrația Finanțelor P. a M. Iași este organul de executare, potrivit prevederilor art. 174 alin. (1) Cod pr fiscalã fiind și emitentul actului administrativ contestat și nu Agenția Naționale de A. F. instanța constată că în prezenta cauză aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, reține următoarele:
La data de 11.10.2010, intimata a emis decizia de impunere nr. 1516 prin care a stabilit din oficiu obligația de plată a sumei de 7560 lei, contribuții și majorări de întârziere aferente anilor 2003, 2006, 2009 și 2012, conform înscrisului depus la filele 34 dosar.
După emiterea deciziei de impunere, intimata a întocmit titlul executoriu nr._/14.01.2013 și a emis somația de plată nr._/14.01.2013, în care este inclusă aceeași sumă, de 7560 lei, reprezentând contribuții (în cuantum de 3630 lei), dobânzi 3389 lei și majorări de întârziere (în cuantum de 541 lei, conform diferențierii stabilite prin titlul de creanță).
Contestatorul a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu și a somației emise în dosarul de executare nr._/14.01.2013 al intimatei AFP Iași .
Potrivit dispozițiilor art. 172 al. 1 și 3 din OG 92/2003, persoanele interesate pot formula contestație împotriva oricărui act de executare, inclusiv împotriva titlului executoriu, dacă au fost întocmite cu încălcarea prevederilor legale și dacă pentru contestarea titlului executoriu nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Contestatorul are posibilitatea, conform dispozițiilor art. 205 din OG nr. 92/2003, de a formula contestație împotriva titlului de creanță, iar după parcurgerea procedurii administrative, în temeiul art. 218 din OG nr. 92/2003, are dreptul de a se adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a verifica legalitatea și temeinicia deciziei pronunțate de organele administrative în soluționarea contestației.
Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal (conform art. 215 al. 1 din OG nr. 92/2003).
Titlul executoriu conține elemente obligatorii stabilite prin art. 141 al. 4 din OG nr. 92/2003.
Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlul executoriu, după caz.
Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele prevăzute de lege, conform art. 110 al. 1 și 3 din OG nr. 92/2003.
Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează potrivit art. 111 al. 1 din OG nr. 92/2003.
În speță, termenul de plată este stabilit prin lege specială, art. 257 al. 5 lit. b din Legea 95/2006).
Deci, contestatorul are posibilitatea de a contestat întinderea obligației fiscale în cadrul procedurii speciale prevăzute de art. 205 din OG nr. 92/2003.
În speță, actele de executare sunt întocmite conform dispozițiilor legale în materie fiscală și sunt în concordanță cu titlul de creanță (decizia de impunere), însă executării silite ce face obiectul prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile art. 44 din OG nr. 92/2003, în forma în vigoare la momentul derulării procedurii executării silite, potrivit cărora actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin această modalitate se va comunica fie prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea,sub semnătură, a actului administrativ fiscal, fie prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanta, dacă se asigura transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. De asemenea, în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin mijloacele menționate, aceasta se realizează prin publicitate.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale clare, instanța constată că intenția legiuitorului, prin instituirea unor modalități subsecvente de comunicare, a fost aceea de a se asigura comunicarea actului administrativ destinatarului, iar numai în eventualitatea în care nu se va putea realiza în mod direct această comunicare se procedează la comunicarea prin publicitate. Mai mult,în situația în care organul de executare comunică actele de executare silită prin poștă, acesta trebuie să fie în măsură să poată proba cu o confirmare de primire remiterea actului către debitor,
în caz contrar existând pentru acesta obligația de a proceda la comunicarea actului administrativ prin celelalte modalități prevăzute de lege.
În cauză, instanța constată că intimata nu a depus la dosarul cauzei un asemenea înscris – confirmare de primire – care să ateste comunicarea prin poștă a actelor de executare silită intimatului Mai mult, atunci când a constatat că prima comunicare, respectiv cea prin publicitate nu a procedat la comunicarea către intimat a actelor de executare silită prin celelalte modalități prevăzute în mod expres de lege.
Prin urmare, în raport de această conduită a intimatei și având în vedere dispozițiile legale privitoare la comunicarea actului administrativ, instanța constată că titlul executoriu nr._/14.01.2013 și somația nr._/14.01.2013 sunt inopozabile debitorului, ca efect al nedovedirii de către intimată a comunicării legale a acestora debitorului.
Instanța, în raport de obiectul acțiunii cu care a fost învestită, apreciază că fiind apărări care vizează temeinicia și legalitatea titlului de creanță celelalte argumente invocate de contestator prin cererea de chemare în judecată și în consecință, nu va analiza pertinența acestora.
Pentru considerentele expuse, va dispune admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare.
Cum intimata Administrația Finanțelor P. Iași este partea picată în pretenții, potrivit dispozițiilor art. 274 C. pr. civ., instanța o va obliga către contestatoare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 195,5 lei constând în taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
După preluarea dosarului de executare de către Administrația Finanțelor P. a M. lași - în conformitate cu ordinal comun privind procedura de predare - primire a documentelor și informațiilor în vedere administrării de către Agenția Naționala de A. Fiscala - Administrația Finanțelor P. a mun. lași a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și Ill din Titlul IX2 al Codului Fiscal, în temeiul art. V alin. 5 din OUG NR. 125/2011.
Consideră soluția pronunțată de instanță netemeinică întrucât ulterior s-a procedat la emiterea actelor de executare pentru accesoriile calculate aferente debitelor neachitate, iar art. 44 alin. 2 din OG Nr. 92/2003, la momentul emiterii și comunicării deciziei de impunere nu mai prevedea nici o enumerare subsecventă.
Intimatul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat, pentru următoarele considerente:
La data de 11.10.2010, C. de A. de S. Iași a emis pe numele intimatului decizia de impunere nr. 1516 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada ianuarie 2005 – octombrie 2010. Din cuprinsul acestei decizii rezultă că intimata datorează suma totală de 7560 lei, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, dobânzi și penalități de întârziere.
Tribunalul reține că potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Așa cum a arătat și prima instanța potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003( astfel cum era in vigoare la data emiterii deciziei de impunere), actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia.
În speță, nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că decizia de impunere a fost comunicată cum prevede O.G. nr. 92/2003, astfel încât, în mod corect, a admis prima instanță contestația la executare.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul disp. art. 312 din Codul de procedură civilă, tribunalul urmează a respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._/19.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, cu menținerea sentinței recurate.
In temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligata la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._/19.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ , sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
T.P. P.E.C. C.A.M GREFIER,
D.Ș
Red/tehnored: T.P.
ex.2/30.07.2014
Jud. fond: V. V. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 575/2014. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Hotărâre din 23-09-2013, Tribunalul IAŞI → |
|---|
