Contestaţie la executare. Decizia nr. 2482/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2482/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-11-2012 în dosarul nr. 2482/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Noiembrie 2012
Președinte - E.-C. P.
Judecător - E. C.
Judecător - A. M. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr.2482/2012
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta C.N. A.S. - Casa de Asigurări de Sănătate Iași, împotriva sentinței civile nr. 6889/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimat P. G., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimata personal și asistată de avocat L. C., lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, având cuvântul la probe, apărătorul intimatei precizează că nu mai are alte probe de administrat în cauză.
Instanța constată că prin cererea de recurs s-a solicitat proba cu înscrisuri, ce au fost atașate cererii de recurs. Prin urmare, admite pentru recurentă proba cu înscrisuri, constată că acestea au fost depuse la dosar și ia act de faptul că intimata nu mai solicită alte probe.
Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă apărătorului intimatei cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Avocat L. solicită respingerea recursului având în vedere apărările formulate în cauză, atât la instanța de fond cât și în recurs. Solicită cheltuieli de judecată, depune la dosar, în copie, chitanța reprezentând onorariu avocat.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6889/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, s-a dispus:
„Admite contestația la executare formulată de către contestatoarea P. G., cu domiciliul în Iași, .. 47, județul Iași, în contradictoriu cu intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI, cu sediul în Iași, .. 18-20.
Anulează somația de plată și titlul executoriu nr._/27.12.2011 emise de către intimată în sarcina contestatoarei.”
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
„În fapt, în data de 31 octombrie 2011, intimata a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere nr._ pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada ianuarie 2006 – septembrie 2011. Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatoarei obligația de plată a următoarelor sume: 574 lei, cu titlu de contribuție datorată, 805 lei, cu titlu de dobânzi, 86 lei, cu titlu de penalități de întârziere. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 110 din Codul de procedură fiscală.
Decizia de impunere menționată care, potrivit art. 110 din Codul de procedură fiscală, constituie titlu de creanță, nu a fost comunicată contestatoarei. În acest sens, instanța notează că intimata, care avea sarcina probării acestui fapt, nu a dovedit că a comunicat contestatoarei titlul de creanță în discuție.
În baza deciziei de impunere nr._ din 31 octombrie 2011 au fost emise în sarcina contestatoarei somația de plată și titlul executoriu nr._/27.12.2011, cu titlu de contribuție asigurări de sănătate, dobânzi și penalități de întârziere.
În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Din coroborarea dispozițiilor art. 21 cu cele ale art. 168 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, rezultă că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Prin art. 137 alin. 2 din Codul de procedură fiscală se prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu ope legis la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de textele legale anterior redate, rezultă că decizia de impunere nr._ din 31 octombrie 2011 reprezintă titlu de creanță. Contestația împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale poate forma exclusiv obiectul controlului administrativ jurisdicțional, în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale fiind reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executare propriu-zisă, prin care se contestă titlul de executare. În consecință, legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contestatoarei nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu-zisă, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite.
Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În consecință, executarea silită a creanțelor fiscale poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii.
Verificând modul în care intimata a comunicat contestatoarei decizia de impunere în baza căreia a emis actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța observă că acesta nu respectă prevederile legale incidente. În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de A. F., a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Conform alin. 4 a art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 482 din 07.07.2011, Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art.44 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art.44 alin.(2) lit. a) - d) din aceeași ordonanță.
Față de cele expuse anterior, instanța apreciază că necomunicarea titlului de creanță fiscală către contestatoare atrage nulitatea executării silite demarate împotriva contestatoarei, motiv pentru care va admite contestația și va anula somația de plată și titlul executoriu nr._/27.12.2011 emise de intimată pe numele contestatoarei.
Reținând culpa procesuală a intimatei în declanșarea și derularea prezentului proces, instanța, față de cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, va face aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, partea căzută în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, dat fiind faptul că în prezenta acțiune contestatoarea a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată în cuantum de 272,68 lei (reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat), instanța o va obliga pe intimată la plata către contestatoare a acestei sume, cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, reclamanta – recurentă arată că toate aspectele reținute de către instanța de fond sunt eronate, întrucât, pe de o parte, art. 44 alin. 2 Cod procedură fiscală a fost integral modificat de OUG 29/2011, iar pe de altă parte, instituția a comunicat actul administrativ prin intermediul serviciilor poștale, cu confirmare de primire, existând dovada materială și fără echivoc a acestui fapt.
La momentul emiterii și comunicării Deciziei de impunere pe numele reclamantei, art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventă cu privire la modalitățile de comunicare a actelor administrativ fiscale, textul instituit de OUG 29/2011 pentru art. 44 alin. 2 indicând în mod precis și concis faptul că „actul administrativ fiscal se comunică prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire”.
Recurenta mai susține că, potrivit dispozițiilor legale, obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății integrale a contribuțiilor îi reveneau intimatei, iar ea nu și-a îndeplinit aceste obligații, respectiv de a depune declarație la casa de asigurări și de a achita trimestrial contribuția datorată.
În drept, se invocă disp. art. 299 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Contestatoarea – intimată P. G. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În recurs s-au mai depus acte.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Contestatoarea intimată a investit instanța de fond cu o cerere având ca obiect contestație la executare formulată împotriva somației de plată nr._/2011 și a titlului executoriu nr._/2011, invocând nelegalitatea și netemeinicia emiterii acestora, arătând că nu a încheiat contract de asigurare cu C.A.S. Iași pentru furnizarea de servicii medicale; nu a depus declarație la C.A.S. Iași și nu a fost înștiințată sau atenționată de către aceasta de obligațiile sale de plată.
Prin cererea de recurs intimata – recurentă critică hotărârea instanței de fond sub aspectul soluției pronunțate susținând că motivele reținute de instanță sunt eronate deoarece disp. art. 44 alin. 2 Cod procedură civilă au fost modificate de OUG 29/2011, iar pe de altă parte, ea a comunicat actul administrativ prin serviciul poștal cu confirmare de primire.
Recursul este fondat.
Instanța de control judiciar constată că prima instanță nu a analizat nici unul din motivele invocate de reclamantă, reținând din oficiu că nu s-a realizat de către recurenta C.A.S. Iași comunicarea titlului de creanță fiscală către contestatoare, împrejurare în raport de care a constatat nelegalitatea executării silite.
Ori, cu dovada depusă în această fază procesuală (fila 5 dosar recurs), recurenta C.A.S. Iași a demonstrat că titlul de creanță – decizia de impunere nr._/31.10.2011 – a fost comunicat contestatoarei la data de 21.11.2011, sub semnătură de primire.
Prin urmare, la data emiterii titlului executoriu – 27.12.2011 – creanța era scadentă potrivit art. 111 alin. 2 Cod procedură fiscală.
Reținând în mod greșit necomunicarea titlului de creanță contribuabilului, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului litigios, situație ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
În consecință, în baza art. 304 pct. 9, art. 312 alin.1 – 3 și 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa în tot sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta C.N.A.S.- Casa de Asigurari de Sanatate Iasi, împotriva sentinței civile nr. 6889/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează in tot .
Trimite cauza, spre rejudecare, Judecatoriei Iasi.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.11.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. – C. P. E. C. A. M. C.
Grefier,
N. E.
Red. E.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./27.06.2013
Judecător fond A. M.
| ← Anulare act. Decizia nr. 2471/2012. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2540/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
