Pretenţii. Decizia nr. 2567/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2567/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-11-2012 în dosarul nr. 2567/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Noiembrie 2012
Președinte - G. C.
Judecător A. M. C.
Judecător E.-C. P.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 2567
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent ASOCIAȚIA DE proprietari PT 16 C. și pe intimat C. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică ,lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, scutit de la plata taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1181/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge ca ramasa fara obiect cererea reclamantei AS0CIATIA DE P. P.T. 16 C. formulată in contradictor cu paratul C. E. domiciliat in IASI . . .
Admite in parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecata si obliga paratul la plata sumei de 250 lei cu titlu de onorariu de avocat .”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
Față de cererea reclamantei Asociația de Proprietari PT 16 C. formulată în contradictoriu cu pârâtul C. E. prin care solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 1468,2 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și la 560,67 lei penalități.
În susținerea cererii sale reclamanta arată că în fapt, asociația a încheiat cu furnizorii de utilități contracte în baza cărora s-a stabilit obligația asociației de a achita contravaloarea utilităților furnizate în termenele de scadență legale.
În caz de neplata a contravalorii utilităților în termenele de scadență prevăzute în contract, furnizorii de utilități percep asociației penalități de întârziere, pe zi de întârziere. În baza statutului Asociației de proprietari PT 16 C. și a acordului de asociere cu proprietarii, în caz de neplată a cheltuielilor comune la întreținere, sau a plății acestora cu întârziere, proprietarii restanțieri vor plăti pentru debitele restante și penalități de întârziere conform hotărârii Adunării Generale a Proprietarilor.
Pârâtul în calitate de proprietar al imobilului situat în Iași, .. 126, .. C, ., nu a achitat contravaloarea cheltuielilor comune aferente perioadei 06._. Întrucât în perioada 04._ nu a achitat cheltuielile de întreținere s-au calculat penalități de întârziere în valoare de 560,67 lei conform Adunărilor Generale a Proprietarilor din 02.05.2009.
Reclamanta a înștiințat pârâtul de cuantumul cheltuielilor de întreținere ce îi reveneau la plată, prin listele de plată afișate lunar la avizier. Din cauza lipsei de disponibilități bănești, asociația nu poate achita la termen facturile pentru plata utilităților, motiv pentru care îi sunt calculate penalități de întârziere și periodic se sistează furnizarea utilităților (apă, energie termică, gaz, energie electrică), măsură ce îi afectează și pe proprietarii buni platnici.
Reclamanta menționează că în prezent pârâtele sunt cu plata cheltuielilor de întreținere la zi.
În drept, reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Lg. nr. 230/2007 și H.G. nr. 1588/2007 – normele metodologice de aplicare a Lg. nr. 230/2007.
Reclamanta depune la dosar copiile listelor de plată emise lunar.
Cererea reclamant este scutita de la plata taxei de timbru.
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare.
La termenul din 24.05.2012 reclamanta depune precizări prin care arată că pârâtul a achitat întreg debitul acțiunea rămânând fără obiect .
Ca urmare reclamanta solicită ca pârâtul să fie obligat doar la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat in cuantum de 600 Ron.
Instanța, față de achitarea debitului de către pârât fapt susținut de către reclamanta instanța urmează să constate că cererea a rămas fără obiect.
În ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata onorariului de avocat, instanța va obliga pe pârât la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă doar în limita sumei de 250 Ron pe care instanța o apreciază ca rezonabilă în raport cu durata judecății în fața instanței de fond (2 termene de judecata), munca depusă de către avocat (cerere de chemare in judecata și concluzii formulate la un singur termen), în acord cu criteriile exemplificative din art. 274 alin 3 Cod procedură civilă, față de care apreciază că plata unui onorariu in sumă de 600 lei este nepotrivit de mare circumstanțiat la împrejurările judecății. Individualizarea actelor îndeplinite de avocatul reclamantei in fata instanței de fond nu se constituie . adresa acestuia. De altfel intervenția instanței nu are ca argument calitatea prestației avocatului intimatului ci efortul acestuia, in raport de care dimensionarea onorariului perceput să aibă un caracter just.
În fine, cenzura efectuată de instanță nu vizează raporturile contractuale dintre reclamanta și avocatul său al căror conținut rămâne cel convenit de părți, cu forța consacrată de art. 969 cod civil, ci măsura în care acestea își produc efectele în plan procesual, și care nu poate fi mai mare decât măsura culpei procesuale a părții obligate, aceasta fiind cauza obligației la plata cheltuielilor de judecată.
Jurisprudența CEDO este constantă în a recunoaște validitatea acordării cheltuielilor pentru procedura în fața Curții, stabilind dacă au fost cu adevărat suportate, au fost necesare și dacă au o valoare rezonabilă ( Cauza Nilsen și Johnsen împotriva Norvegiei [GC] nr. 23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII, cauza S. și P. împotriva României (Cererea nr. 46.572/99). Ori tocmai acesta caracter nerezonabil lipsește in speță, având in vedere toate elementele menționate anterior.
Reținând în consecință culpa procesuală a pârâtului în declanșarea și derularea prezentului proces, având in vedere și cele menționate mai sus, instanța, față de cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, va face aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea căzută în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. În acest sens, instanța va reține că singurele cheltuieli de judecată pretinse de către reclamantă sunt reprezentate de timbrajul aferent cererii de chemare în judecată (143,03 lei) și onorariul avocatului care a reprezentat-o și asistat-o în prezenta cauză – domnul avocat F., ce a fost redus de instanța (250 lei).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta care a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată arătând că în mod greșit s-a dispus reducerea onorariului de avocat raportat la complexitatea cauzei și munca depusă.
Intimatul, legal citata, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de recurs și dispozițiile legale incidente, tribunalul reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a fost investită de reclamanta Asociația de Proprietari PT 16 C. cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâtul C. E. prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1468,2 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și la 560,67 lei penalități.
La termenul din 24.05.2012 reclamanta a depus precizări prin care arată că pârâtul a achitat întreg debitul acțiunea rămânând fără obiect, solicitând ca pârâtul să fie obligat doar la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat in cuantum de 600 Ron.
Conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă partea care a căzut în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Textul de lege menționat dă dreptul părții care a câștigat să solicite plata cheltuielilor de judecată. Aceasta constituie, de altfel, regula pe care instanțele o aplică, în acest sens fiind relevantă jurisprudența invocată de recurentă.
De la regula potrivit căreia partea care a câștigat procesul urmează a-și recupera integral cheltuielile de judecată efectuate, alineatul al treilea al art. 274 Cod procedură civilă prevede o excepție, în sensul că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Contrar susținerilor recurentei, prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă nu s-au încălcat prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995.
În realitate, dispozițiile legii privind organizarea și exercitarea profesie de avocat menționate consacră principiul obligativității respectării contractului de asistență judiciară și sunt aplicabile exclusiv părților contractante.
Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Aceste dispoziții legale au fost supuse și controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr. 401/2005 că ele nu contravin niciunui text din legea fundamentală, că ele consacră o prerogativă necesară a instanței de judecată și, totodată, sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care relevat sub aspectul principiului pe care îl degajă și anume, acela că cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.
Cu privire la acest aspect, Tribunalul reține că reducerea se fundamentează pe munca prestată de avocat, respectiv depunerea întâmpinării și de înscrisuri, dosarul soluționându-se la al doilea termen de judecată, raportată la gradul de complexitate redus al cauzei, nu a fost de o amplitudine deosebită.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1181/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ , sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Asociația de Proprietari PT 16 C. împotriva sentinței civile nr._ din 31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.11.2012
Președinte, G. C. | Judecător, A. M. C. | Judecător, E.-C. P. |
Grefier, I. B. |
Red. G.C.
Tehnored. G.C./M.M.D.
2 ex./29.01.2013
Judecător fond C. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2589/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 464/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
