Fond funciar. Decizia nr. 2589/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2589/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-11-2012 în dosarul nr. 2589/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Noiembrie 2012
Președinte - E.-C. P.
Judecător - E. C.
Judecător - A. M. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2589/2012
Pe rol pronunțarea recursului declarat de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Iași împotriva sentinței civile nr._/17.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații N. H. P. și C. L. de F. F. A., având ca obiect fond funciar anulare hotărâre Comisie F.F.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 21.11.2012, concluziile apărătorului intimatului N. P. fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 28.11.2012, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/17.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-au admis plângerile - principală și conexă – formulate de reclamantul N. H. P. în contradictoriu cu pârâtele C. Locală de F. F. Andrieșeni și C. Județeană Iași de F. F.; s-a anulat în parte hotărârea nr. 2515/25.08.2010 emisă de C. Județeană Iași de F. F., doar în ceea ce privește respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,70 ha teren situată pe raza comunei Andrieșeni, jud. Iași; s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului cu privire la suprafața de 1,70 ha teren situată pe raza comunei Andrieșeni, jud. Iași, identificată pe schița raportului de expertiză – fila 258 dosar (expert A. C.).
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că sub nr._ s-a înregistrat la Judecătoria Iași plângerea formulată de către reclamantul N. H. P. în contradictoriu cu pârâta C. locală de fond funciar Andrieșeni și C. județeană de fond funciar Iași împotriva hotărârii nr. 2515/2010 emisă de către aceasta din urmă.În motivare, reclamantul a precizat că, prin cererea nr. 14/22.08.2005 înregistrată la Primăria comunei Andrieșeni, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,70 ha teren, ca moștenitor al defunctului N. H.. În dovedirea dreptului său a depus actul autentic de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2612/03.08.1921, prin care tatăl său a cumpărat suprafața de 1,70 ha de la vânzătorul Th. B., precum și declarații de martori. C. locală a propus validarea cererii și înscrierea în anexa 3. C. județeană a apreciat că nu face dovada dreptului de proprietate cu înscrisurile depuse și nu este recunoscut de vecinii aflați pe toate laturile terenului, deși actul depus este autentic, iar martorii i-a propus doar pentru verificarea amplasamentului și a situației juridice a suprafeței.
În drept au fost invocate prevederile art. 53 al. 2 din Legea 18/1991.
S-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, expertiza topo - cadastrală și martori (filele 40, 44 dosar).
Prin întâmpinare, pârâta C. județeană Iași de fond funciar a invocat excepția de litispendență, având în vedere identitatea de părți, obiect și cauză cu dosarul nr._ al Judecătoriei Iași.
În ceea ce privește fondul s-a solicitat respingerea plângerii.
S-a precizat că actul de vânzare-cumpărare transcris cu nr. 2612/03.08.1921, conform căruia autorul N. H. a cumpărat suprafața de 1,70 ha teren de la vânzătorul Th. B., aflat în suportul cererii de reconstituire nu este suficient pentru a se reconstitui dreptul de proprietate fiind necesar a se face în mod expres dovada exproprierii de această suprafață de teren.
Prin urmare, reclamantul nu a făcut dovada predării la CAP a acestui teren sau a preluării cu titlul valabil de către stat, nefăcându-se de asemenea nici dovada continuității deținerii în proprietate a acestei suprafețe de teren.
În conformitate cu prevederile art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, în situația în care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii care le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea astfel martorii trebuiau să dovedească cu înscrisuri calitatea de proprietar vecin prin prezentarea titlului de proprietate sau a hotărârii judecătorești de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul pe care susțin că îl dețin în vecinătatea terenului care formează obiectul prezentului litigiu.
Declarațiile martorilor Teșoi I. și N. C., aflate în suportul cererii de reconstituire, nu sunt concludente, pertinente și verosimile, întrucât nu se respectă dispozițiile art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Din actele aflate în suportul cererii de reconstituire rezultă că petentul nu face dovada calității de moștenitor după autorul N. M. și nu face dovada dreptului de proprietate a acestuia.
În drept au fost invocate prevederile H.G.890/2005 modificată și completată, legile fondului funciar.
S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și judecarea cauzei și în lipsă.
La solicitarea instanței a fost înaintată documentația care a stat la baza hotărârii contestate.
Sub nr._ s-a înregistrat la Judecătoria Iași o plângere identică cu cea care formează obiectul prezentului dosar, prin încheierea din 17.02.2011 admițându-se cererea de conexare la dosarul_ formulată de către petent.
Prin urmare, la termenul din 17.03.2011 a fost respinsă excepția de litispendență invocată prin întâmpinare.
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este fiul numitului N. H., decedat la data de 08.04.1957, conform copiilor de pe extrasul din registrul de deces și de pe cartea de identitate (filele 22 și 22 verso dosar).
Prin actul de veșnică vânzare transcris sub nr. 2612/03.08.1921, N. H. a cumpărat de la numitul Th. B. mai multe suprafețe de teren, printre care și 1,70 ha teren arabil situat în punctul „Cracalia” (copie filele 20 verso, 21 dosar principal și filele 5-6 dosar conex).
Prin expertiza topocadastrală efectuată în cauză a fost identificată suprafața de teren care, în fapt, măsoară_ m.p., fiind situată în T18, parcelele F207, F242 și A241 și care este stăpânită de reclamant din anul 1992. Se mai menționează în raportul de expertiză că terenul care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu face parte din titlul de proprietate nr. 2913/1996, emis pe numele moștenitorilor defunctei N. Tasia, soția defunctului N. H..
Prin adresa nr. 2418/20.05.2011 întocmită de către C. locală de fond funciar Andrieșeni, depusă la dosar de către reclamant, prin apărător, se arată că nu s-a adus la cunoștința acesteia de existența vreunui înscris, aparținând unei terțe persoane, prin care să se probeze că terenul ar fi fost înstrăinat de către N. H., după 1921, anul dobândirii în proprietate. De asemenea, amplasamentul nu a fost revendicat până în prezent de vreo terță persoană, fiind deținut netulburat de reclamant din 1991 și până în prezent.
S-a mai menționat că în arhiva comunei Andrieșeni nu s-a identificat vreo cerere de intrare în CAP pentru acest teren, dar, în perioada colectivizării, tarlaua în care este situat terenul a fost amplasată în perimetrul CAP. Amplasamentul este liber din punct de vedere juridic, nu este inclus în vreun titlul de proprietate și este deținut de N. P.. Terenul nu este inclus în titlul de proprietate al autorului, nr. 2913/1999 și nici în cel al reclamantului, nr. 2879/1995(copie filele 217-218 dosar).
Se constată, astfel, că sunt incidente dispozițiile art. 6 al. 11 din Legea 1/2000 modificată, existând un titlu de proprietate obținut, anterior intrării în vigoare a Legii 18/1991, de către autorul reclamantului, precum și vechiul amplasament liber, în posesia acestuia din urmă.
În ceea ce privește cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren neprecizată care ar fi aparținut bunicilor săi, a fost menținută soluția de respingere dată prin hotărârea Comisiei județene de fond funciar Iași, nefiind făcută dovada dreptului de proprietate și nici dovada calității de moștenitor. De altfel, prin plângere nu s-a contestat soluționarea acestui capăt de cerere.
Față de situația de fapt reținută, văzând și dispozițiile art. 53 al. 2 din Legea 18/1991 republicată cu modificări, art. 1 al. 1 din Primul Protocol Adițional la CEDO, instanța a admis plângerile principală și conexă, a anulat în parte hotărârea contestată și a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,70 ha teren, situat pe raza comunei Andreieșeni, județul Iași, identificată pe schița raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În aceste sens recurenta a susținut că prin cererea înregistrată sub nr. 14/22.08.2005 la C. Comunală de F. F. Andrieșeni, N. P. a solicitat, în calitate de moștenitor al autorului N. H., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,70 ha teren agricol, situată pe raza comunei Andrieșeni și în calitate de moștenitor al autorului N. M., a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață neprecizată de teren, situată pe raza comunei Andrieșeni, jud. Iași.
Prin Hotărârea nr. 2515/25.08.2010 C. Județeană de F. F. Iași a invalidat propunerea Comisiei Comunale de F. F. Andrieșeni, în sensul respingerii cererii formulate de N. P., cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren revendicate, situate pe raza comunei Andrieșeni, jud. Iași, motivat de următoarele:
„ - solicitantul nu face dovada dreptului de proprietate după autorul N. H., întrucât acesta nu este recunoscut de proprietarii-vecini pe laturile vechiului amplasament al terenului, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare” și
„ - solicitantul nu face dovada dreptului de proprietate pentru suprafața revendicată după presupusul autorul N. M. și nu a depus acte din care să rezulte calitatea de moștenitor”.
Hotărârea Comisiei Județene de F. F. Iași nr. 2515/25.08.2010 a fost în mod legal adoptată având în vedere documentația aflată în suportul cererii de reconstituire din care rezultă că declarațiile martorilor N. C. și Tesoi I. nu sunt concludente, pertinente și verosimile, întrucât nu au făcut dovada cu acte de proprietate că sunt proprietarii vecini ai suprafeței de 1,70 ha teren revendicate, iar pentru suprafața de teren care a aparținut lui N. M., reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor și nici dovada dreptului de proprietate.
Critică reținerea instanței că sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 11 din Legea nr. 1/2000, modificată, având în vederea că există un titlu de proprietate obținut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și vechiul amplasament este liber, deoarece nu s-a făcut dovada de către reclamant că suprafața de 1,70 ha teren a fost predată e autor la CAR sau a fost preluată de către stat prin legi sau decrete speciale.Deoarece actul de vânzare transcris sub nr. 2612/1921 este anterior înscrierii autorului reclamantului în registrul agricol și nu s-a făcut dovada deținerii suprafeței din actul de vânzare prin acte ulterioare, translative sau declarative de proprietate, apreciază că înscrierea în registrul agricol dă naștere unei prezumții potrivit căreia autorul mai era proprietarul doar al suprafeței înscrise în registrul agricol.
Având în vedere cele mai sus expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și desființarea sentinței civile nr._/2011 pronunțată de Judecătoria Iași.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul N. P. a solicitat respingerea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimatul a susținut că deși prin cererea sa de reconstituire înregistrată sub nr. 14/22.08.2005 a solicitat reconstituirea suprafeței după tatăl lui N. H., proprietar în baza actului de vânzare cumpărare transcris cu nr. 2612/03.08.1921, pentru suprafața de 1,7 ha și îl menționa și pe autorul N. M., fără însă o identificare a terenului solicitat de pe urma acestuia din urmă, prin plângerea inițiată a solicitat anularea în parte a Hotărârii CJ și reconstituirea dreptului doar după tatăl său, pentru 1,7 ha.
C. Locală de F. F. Andrieșeni a apreciat asupra temeiniciei cererii și a propus validarea acesteia, reținând calitatea de moștenitor, fiu al tatălui său decedat, N. H., pentru suprafața de 1,7 ha, dovada calității e moștenitor fiind făcută cu acte de stare civilă. Dovada dreptului de proprietate a fost reținută ca fiind făcută cu actul autentic de vânzare cumpărare transcris cu nr. 2612/03.08.1921, conform căruia autorul a cumpărat suprafața de 1,7 ha de la vânzătorul Th. B.. Petentul a prezentat și declarațiile martorilor Tesoi C. și Tesoi I. care recunosc vecinătatea cu amplasamentul autorului.
Însă, C. Județeană, prin Hotărârea nr. 2515/2010, prin întâmpinarea depusă în prima instanță și actualmente prin cererea de recurs, consideră că nu face dovada dreptului de proprietate după autorul N. H., întrucât acesta nu7 este recunoscut de proprietarii vecini, nefiind îndeplinite condițiile art. 6 al. 13 din Legea nr. 1/2000;nu înțelege rațiunea pentru care C. Județeană înlătură din dosar actul autentic de vânzare cumpărare prin care autorul a devenit proprietar pentru suprafața solicitată, caz în care prevederile art. 6 al. 13 din Legea nr. 1/2000 nu ne sunt aplicabile. Acest text are domeniul de aplicare limitat la cazul în care „(…) nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului (…)” .
Martorii prezentați, atât în faza administrativă, cât și ulterior în fața Judecătoriei, au fost administrați doar pentru a dovedi deținerea continuă a terenului din anul 1921 și până la data preluării sale de către CAP, precum și a deținerii liniștite ulterioare anului 1991, precum și pentru dovedirea preluării sale de facto, fără vreun înscris – aspecte confirmate atât de C. locală, cât și de expertiză.Criticile aduse prin cererea de recurs sentinței civile nr._/2011 se rezumă la neîndeplinirea condițiilor din art. 6 al. 13 din Legea nr. 1/2000 – neaplicabil, la reținerea greșită de către instanță ca aplicabil a textului art. 6 al. 11 din Legea nr. 1/2000, lipsind dovada predării terenului la CAP.Însă, reținând amplul probatoriu administrat și lipsa oricărei dovezi contrarii din partea Comisiei județene, apreciază ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Prin actul de vindere cumpărare autentificat cu nr. 2612/03.08.1921, N. H., tatăl lui, cumpăra suprafața de 1,7 ha teren arabil situat în punctul „Cracalia”. La data de 08.04.1957, conform actelor de stare civilă, acesta decedează.Prin expertiza topo-cadastrală efectuată a fost identificată suprafața de teren care, în fapt măsoară 17.077 mp, fiind situat în T18, parcelele F207, F242, A241 și care este stăpânită de el din anul 1992. Se mai menționează că acest teren nu face parte din titlul de4 proprietate nr. 2913/1996, emis pe numele moștenitorilor defunctei H. Tasia, mama lui și soția lui N. H..Prin adresa nr. 2418/20.05.2011, C. locală comunica faptul că nu are cunoștință de existența vreunui înscris, aparținând altei persoane, prin care să probeze că terenul ar fi fost înstrăinat de N. H., după anul 1921, anul dobândirii sale în proprietate. Amplasamentul nu a fost revendicat de nici o altă persoană, în afara lui, fiind deținut netulburat de el din anul 1921 și până în prezent.În arhiva comunei nu a fost identificată o cerere de intrare în CAP, însă în perioada colectivizării, tarlaua în care acesta este amplasat a fost situată în perimetrul CAP. Amplasamentul este liber din punct de vedere juridic, nu este inclus în nici un titlu de proprietate și este deținut de el. Terenul nu este înscris/inclus în titlul de proprietate nr. 2913/1999 și nici în cel 2879/1995.
Astfel, s-a constatat ca fiind incidente prevederile art. 6 alin. 11 din Legea nr. 1/2000, considerându-se că a făcut dovada deținerii unui titlu de proprietate obținut anterior intrării în vigoare a Legii 18/1991 de către autorul lui, precum și că vechiul amplasament este liber, în posesia sa.
„Titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate”.
Deși nu prezintă argumente, C. Județeană, prin cererea de recurs, se declară împotriva aplicării acestui text.Potrivit acestuia, în cazul în care există acte primare de proprietate, anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, iar amplasamentele solicitate sunt libere, obligă la validarea cererilor. Se observă că legea cere în acest caz întrunirea în mod cumulativ a două condiții: existența unui act primar de proprietate și existența liberă a amplasamentelor solicitate. Dacă aceste condiții sunt întrunite – și în cazul său sunt întrunite prin actul primar de cumpărare din anul 1921, autentificat și prin concluziile expertizei și ale comisiei locale care atestă că amplasamentul este liber și chiar deținut de el, lipsind orice dovadă contrarie din partea Comisiei Județene – legea instituie o prezumție absolută de proprietate, care nu poate fi răsturnată de către comisiile de fond funciar decât în cazuri speciale (de ex. prin dovedirea de către comisii a faptului că persoana titulară a dreptului de proprietate, conform actului primar, ulterior, până în momentul deposedării, a înstrăinat o parte din teren către alte persoane – or nici această situație nu este aplicabilă, obținând negația necesară pentru a dovedi că terenul nu a ieșit din proprietatea lui H., aspect confirmat și de martori și, lipsa dovezii contrarii din partea Comisiei Județene în acest sens).
De aceea, consideră că sunt întrunite ambele condiții, Hotărârea Comisiei Județene fiind lipsită de legalitate.
Având în vedere că legea nu distinge, regula menționată va fi aplicabilă indiferent de vechimea actelor primare de proprietate.
Dacă se contestă păstrarea terenului cu titlu de continuitate în proprietate, sarcina probei revine comisiei care contestă, iar o astfel de dovadă trebuie să se conformeze dispoziției art. 6 al. 14, în sensul că proba invocată trebuie să aibă aceeași forță juridică – lipsește o astfel de dovadă din partea recurentei. Dacă nu se face o astfel de dovadă de comisiile de fond funciar, iar amplasamentul este liber, atunci refuzul de a valida cererea de restituire, este nelegal și poate fi cenzurat de către instanță pe calea plângerii prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Actul invocat respectă, forma cerută ad validatem, fiind autentificat și transcris în registrul special.
Având în vedere că legea nu distinge, prin sintagma „titlu de proprietate” consideră că se au în vedere atât actele translative de proiprietate, cât și cele declarative de proprietate.C. locală atestă faptul că vechiul amplasament al terenului este liber și prin amplasamentul identificat în cadrul planului parcelar din tarlaua 18/1. Precizează că nu toate preluările s-au realizat prin acte, ci prin manopere de facto, abuzive. Este de notorietate că în foarte multe situații preluarea nu a fost evidențiată scriptic. Aceasta este și rațiunea juridică pentru care legiuitorul stipulează că se prezumă preluarea în situația în care se face dovada dreptului de proprietate la nivelul anilor cooperativizării. Potrivit art. 11 al. 21 din Legea 18/1991, terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către, fără nici un titlu, pot fi restituite vechilor proprietari.Prin noțiunea „fără titlu” se înțelege atât preluările de terenuri, efectuate prin mijloace de fapt, fără un temei legal, cât și preluările efectuate fără respectarea actelor normative în vigoare.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 18/1991, dovada suprafeței preluate abuziv este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evide3nțele cooperativei, sau în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Articolul 6 din Legea nr. 1/2000 consacră necesitatea verificării, la stabilirea dreptului, prin reconstituire pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile acestui act normativ, comisiile locale și județene, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute de art. 9 al. 5 din Legea nr. 18/1991 (titlul de proprietate care s-a emis, fișa de punere în posesie, actele doveditoare ale titlului de proprietate – fără limitarea acestora la o anumită categorie, de unde posibilitatea de a prezenta orice înscris care atestă deținerea dreptului de proprietate), precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de prevederile art. 11 al. 1 și 2 (acte de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrele agricole, sau în lipsa acestora orice alte probe, inclusiv declarațiile de martori) – însă, reținând dovada certă a dreptului de proprietate prin actul de vindere cumpărare transcris, autentificat în 1921, este aplicabilă prima teză a textului, nefiind necesară dovada cu martori pentru dovedirea dreptului, ci eventual ca o completare, nefiind o probă obligatorie, ci pentru descrierea amplasamentului, a preluării.
Legal citată, intimata C. Locală de F. F. Andrieșeni nu a depus întâmpinare și nici nu și-a exprimat poziția procesuală cu privire la recursul formulat.
În această fază procesuală părțile nu au solicitat administrarea de probe noi.
Din oficiu, în virtutea rolului activ consacrat de dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, tribunalul a solicitat de la C. Locală de F. F. Andrieșeni, copiile rolurilor agricole ale autorilor reclamantului, N. H. și Tasia, din perioadele 1956 -1959 și 1959 – 1963, precum și ale fraților rec lamantului, N. H. D., N. H. M. și C. A.. Totodată, instanța de recurs a solicitat relații de la OCPI cu privire la situația juridică a terenurilor identificate cadastral în T18 parcelele F207, F242 și A241 extravilan Andrieșeni.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată întemeiat recursul formulat.
Obiectul litigiului de față îl constituie reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,70 ha solicitată de reclamantul N. P. prin cererea nr. 16/22.08.2005 înregistrată la Consiliul Local al comunei Andrieșeni (fila 20 dosar fond).
Terenul solicitat a fost dobândit de autorul reclamantului, N. H., prin cumpărare de la numitul T. B., în anul 1921. Potrivit înscrisului încheiat în acest sens (filele 20 verso – 21 dosar fond), terenul în suprafață de 1,70 ha – categoria arabil situat în punctul numit Cracalia se învecina la E cu proprietatea L. S., la V cu proprietatea V. Tanu, la S cu proprietatea V. V. și la N cu proprietatea V. Caman.
Prin cererea de reconstituire, ca și pe întreg parcursul derulării prezentului litigiu, reclamantul a susținut că terenul solicitat nu a fost înscris în rolul agricol al autorului său. Se impune a se preciza că potrivit copiilor rolurilor agricole și ale actelor de stare civilă existente la dosar, N. H., (decedat la 08.04.1957 – în acest sens extrasul din registrul de deces existent la fila 22 dosar fond) și soția sa N. Tasia (decedată), au avut patru copii: N. M. (născut în 1921), N. D. (născut în 1934), C. A. (născută N. în 1932 – fila 60 dosar recurs) și reclamantul N. P. (născut în 1930 – fila 22 verso dosar fond).
În rolul agricol din perioada 1956 -1958 (filele 44 – 45 dosar recurs) al familiei N. H. (compusă din capul familiei, soția acestuia Tasia și fiul D.), în 1956 – 1957 era înscrisă suprafața totală de 5,04 ha, după cum urmează: 1,25 ha arabil în zona „Cracalia”, 1,25 ha fânaț în zona „Cracalia”, 1,05 ha arabil în zona „Cracalia” 0,54 ha fânaț în zona „Cracalia”, 0,77 ha arabil în zona Ovăsărie, 0,08 ha intravilan grădină și 0,10 ha curți. În același registru, în anul 1958 figurează la rubrica „ieșiri” suprafața de 3,52 ha, mențiunile finale atestând că diferența de 1,52 ha rămasă avea următoarele amplasamente: Cracalia – 0,25 arabil și 0,25 fânețe, Ovăsărie 0,57 arabil și R. – 0,50 ha. Rolul agricol din perioada 1959 – 1963 deschis pe numele N. Tasia (soțul acesteia decedase în 1957) evidențiază faptul că proprietatea N. era de 1,5 ha (suprafață sensibil egală cu cea rămasă în 1958), cu următoarele amplasamente: Cracalia – 0,25 ha arabil, R. – 0,50 ha arabil, Ovăsărie – 0,57 ha arabil și grădină 0,09 ha arabil.
Ce e important de reținut este faptul că cei 4 copii ai soților N. H. și Tasia, aveau roluri agricole proprii, iar în unele figurează înscrise suprafețe de teren amplasate în zona „Cracalia”. Astfel, în perioada 1956 – 1958, N. H.M. figurează inițial cu suprafața de 3,14 ha, fiind efectuate mențiuni la rubrica „intrări” în 1956 - suprafața de 0,75 ha și în 1958 – 1,12 ha, totalizând în iulie 1958 suprafața de 5,01 ha . Deși în rubricile ce identifică după denumire suprafețele deținute în proprietate de N. M., nu este menționat teren în zona „Cracalia”, acesta este evidențiat în rolul agricol din perioada 1959 – 1962 (filele 50 - 52 dosar recurs), pentru suprafața de 0,75 ha categoria „fânețe”. Relativ la rolul agricol al fratelui reclamantului, N. M., mai trebuie menționat că pentru perioada 1956 – 1958 este efectuată mențiunea că „0,50 N. H.” și „0,62 - B. V.”, suprafețe care însumate ar reprezenta 1,12 ha înscrise la rubrica „intrări” în 1958. Comparând mențiunile celor două roluri (perioadele 1956 – 1958 și respectiv 1959 – 1963) din rubrica „denumirea parcelei și locul de așezare” se observă că în al doilea rol apare terenul zona „Cracalia” în suprafață de 0,75 ha, suprafață ce corespunde cu cea înregistrată în rolul agricol inițial la rubrica „intrări” în 1956.
Prin titlul de proprietate nr. 2890/09.11.1995 (fila 265 dosar fond), lui N. H. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,70 ha.
N. H. D., alt frate al reclamantului, figurează în rolul agricol propriu din perioada 1959 – 1963, cu suprafața de 3,23 ha din care 0,75 ha arabil în zona „Cracalia”.N. H. D. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,94 ha potrivit titlului de proprietate nr. 2878/03.10.1995 8fila 53 dosar recurs).
S. reclamantului, C. A., și soțul acesteia, C. I., figurează în rolul agricol din perioada 1956 – 1958 cu suprafața totală de 3,15 ha nefiind însă menționat teren în zona „Cracalia” (fila 61 dosar recurs). C. H. A. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,96 ha, potrivit titlului de proprietate nr. 2912/12.02.1996 (fila 266 dosar fond).
În sfârșit, în rolul agricol al reclamantului din perioada 1959 – 1963, este înscrisă suprafața de 3,03 ha din care 0,75 ha arabil, în zona „Cracalia”. Prin titlul de proprietate nr. 2879/03.10.1995, reclamantului N. H. P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,76 ha (fila 263 dosar fond).
De asemenea, tribunalul mai reține că N. H. D., N. H. P. N. H. M. au mai beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,28 ha potrivit titlului de proprietate nr. 2913/12.02.1996 (fila 262 dosar fond), după autoarea N. Tasia (în acest sens anexa 3 - fila 268 dosar fond).
Expertiza efectuată la instanța de fond de expert A. C. pentru identificarea amplasamentului terenului cumpărat de N. H. în 1921 a stabilit că terenul în litigiu se află în T18/1 în parcelele F207 – 6997 mp, F242 – 8397 mp și A241 – 1533 mp, diferența până la_ mp măsurată de expert reprezentând o porțiune din drumul de exploatare DE 268, cu următoarele vecinătăți: NE – S. M. Aspazia, SV – Gantu B. D., SE – . 268.
În expertiză se menționează că recunoașterea terenului s-a efectuat pe baza posesiei exercitate de reclamant și că terenul pe care acesta îl folosește din 1992, este categoria „pășune”.
Se observă că nici vecinătățile și nici categoria de folosință a terenului stăpânit și solicitat de reclamant nu corespund cu cele indicate în actul de veșnică vânzare din 1921, iar expertiza A. C. nu argumentează, din punct de vedere tehnic și științific, modalitatea de identificare a terenului pentru a putea reține, fără echivoc, identitatea amplasamentului terenului stăpânit de reclamant cu a terenului cumpărat de N. H. în 1921.
Martorul Teșoi I., audiat la prima instanță, a relatat că părinții reclamantului au deținut în extravilanul comunei Andrieșeni suprafața de 1,20 ha, care a fost împărțită între copiii familiei N., stăpânită în prezent de N. P..
Probatoriul administrat în cauză, atât la prima instanță, cât și în această fază procesuală, nu susține, fără putință de tăgadă, pretențiile reclamantului. Astfel, deși reclamantul a pretins că terenul cumpărat de H. N. nu a fost trecut în rolul agricol, mențiunile din acesta corespunzătoare perioadei 1956 – 1958 evidențiază faptul că în zona „Cracalia”, proprietatea N. figura cu suprafața de 4,09 ha din care 2,30 ha arabil (categorie de folosință menționată și în actul de vindere cumpărare din 1921) și 1,79ha fânețe. Mențiunile din același registru agricol evidențiază faptul că în 1958 (an imediat următor decesului capului gospodăriei, N. H.), în urma „ieșirii” suprafeței de 3,52 ha, N. Tasia a mai rămas în proprietate cu suprafața de 1,51 ha pentru care cei trei frați N. au obținut reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul 2913/12.02.1996 (cu precizarea că reconstituirea a operat doar cu privire la 1,28 ha).
Ce se impune a fi clarificat în cauză, pentru justa soluționare a cauzei, este faptul că terenul înscris în rolul agricol din perioada 1956 – 1958 al autorilor reclamantului, nu include terenul ce a făcut obiectul actului de vânzare – cumpărare din 1921, precum și faptul că acesta din urmă nu a fost împărțit între frații reclamantului anterior (prin înzestrare ) sau ulterior decesului lui H. N., și că nu se regăsește în rolurile individuale ale acestora.
În vederea clarificării acestor aspecte, pentru evitarea unei duble recunoașteri a îndreptățirii la reconstituire pentru suprafața de 1,70 ha în condițiile în care C. Locală de F. F. Andrieșeni nu a respectat întrutotul vechile amplasamente (aspect recunoscut prin adresa nr. 2418/20.05.2011 – fila 217 dosar fond), tribunalul apreciază că se impune suplimentarea probatoriului, în cauză fiind necesară administrarea unei noi expertize topo – cadastrale care să stabilească în principal, pe baza criteriilor tehnice și științifice, amplasamentul fostei proprietăți N. și identitatea acesteia cu terenul stăpânit de reclamant, precum și dacă terenul revendicat se regăsește sau nu în rolurile agricole ale fraților reclamantului, identificarea urmând a fi efectuată în raport de vecinătăți, dar și din punct de vedere topo – cadastral cu menționarea categoriei de folosință.
Cum nu este posibilă administrarea acestei probe în această fază procesuală conform art. 305 Cod procedură civilă, și nici modificarea sentinței primei instanțe, în baza art. 312 alin. 3 cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința și va reține cauza spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului cu relații de la C. Comunală de F. F. Andrieșeni (solicitarea rolurilor agricole cu rubricațiile integrale ale autorilor reclamantului și ale fraților acestuia, cu precizarea situației reconstituirilor efectuate, respectiv dacă acestea au vizat sau nu fostul amplasament) și efectuarea unei noi expertize topo–cadastrale care să urmărească obiectivele sus-expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Iași împotriva sentinței civile nr._/17.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o casează.
Reține cauza în vederea suplimentării probatoriului - relații de la C. Comunală de F. F. Andrieșeni și efectuarea unei noi expertize topo - cadastrale.
Fixează termen în ședință publică la 09 ianuarie 2013 pentru când se vor cita părțile, C. Comunală de F. F. Andrieșeni cu mențiunea înaintării rolurilor agricole integrale ( cu toate rubricațiile) ale autorilor reclamantului și ale fraților acestuia precum și precizări relative la situația reconstituirilor care au operat în favoarea moștenitorilor defunctului H. N., respectiv dacă acestea au vizat strict fostul amplasament al proprietăților conform rolurilor agricole.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 noiembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. – C. P. E. C. A. M. C.
Grefier,
N. E.
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex. /08.01.2013
Judecător fond A. D. C.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 697/2012. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 2567/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
