Contestaţie la executare. Decizia nr. 790/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 790/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 790/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Octombrie 2014
Președinte - M. S.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 790/2014
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de D.G.F.P. Iași - Administrația Județeana a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 2324 din 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata A. M., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 20.10.2014, susținerile și concluziile apărătorului intimatei fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 24.10.2014, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă nr.2324/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite contestația la executare, formulată de contestatoarea A. M. – cu domiciliul în Iași, . E, cu domiciliul procedural ales la cab. Av. M. A. din iași, ..13-15, mezanin, jud.Iași în contradictoriu cu intimatul Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași– cu sediul în Iași, ..26, jud. Iași.
Dispune anularea actelor de executare: Somația nr. 22/_ și Titlul executoriu nr ._, întocmite de către Administrația Județeană a Finanțelor publice Iași în dosarul de executare nr._/22/_ /_ impotriva debitoarei A. M..
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Dispune restituirea către contestatoarea A. M. a sumei de 148,8 lei achitată cu titlu de cauțiune și consemnată la CEC cu recipisa de consemnare nr._/1 din data de 04.11.2013.
Obligă intimata la plata sumei de 159 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 21.10.2013, sub nr. _ ,contestatoarea M. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, contestație la executare, solicitând anularea somației nr.22/_ /_ și a titlului executoriu nr._ precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivare, contestatoarea a învederat instanței următoarele:
La data de 02.10.2013 ,au fost emise împotriva acesteia somația și titlul executoriu pentru suma de 1509 lei compusă din 174 lei cu termen de plată la data 25.09.2013, și suma de 1314 lei cu termen de plată la data de 25.09.2013 .
Contestatoarea menționează că titlul executoriu nr._, este lovit de nulitate absolută întrucât prevede pretinse titluri de creanță care nu există și care nu i-au fost comunicate, fiind totodată încălcate dispozițiile imperative ale art. 141 alin.4 cu trimitere la art. 43 alin.2 Cod proc civilă.
Mai arată aceasta faptul că, acesteia i-au fost comunicate două decizii de impunere nr._ /05.04.2013 în temeiul căreia exista obligația achitării cu titlul de contribuție de asigurări de sănătate suma de 21 lei la fiecare dată de 25 a ultimei luni din fiecare trimestru decizia nr._/17.05.2013 în temeiul căreia exista obligația achitării cu titlul de contribuție de asigurări de sănătate suma de 1488 lei la fiecare dată de 25 a ultimei luni din fiecare trimestru, astfel încât la data de 23.09.2013 a procedat la achitarea sumei totale de 1509 lei prin Ordinul de plată nr. 71/23.09.2013.
Pe cale de consecință, susține contestatoarea că executarea silită începută este nelegală atâta timp cât sumele datorate anticipat aferent trimestrului III/2013 fuseseră deja achitate la data de 23 septembrie 2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 141, 43,172,173 din Codul de proc. fiscală și art. 171 al.1, 712 al.2 și urm., 718 Cod proc civ.
În dovedirea acțiunii contestatoarea a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, fiind anexate în copie ,somația nr .22/_ , titlul executoriu_, decizia de impunere nr._/05.04.2013, decizia de impunere nr._/17.05.2013 ,OP nr. 71/23.09.2013 .
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației la executare arătând că titlul executoriu contestat a fost emis în baza deciziilor de impunere nr._/14.03.2013 și nr._/17.05.2013 prin care s-a stabilit faptul că contestatorul figura în evidențele fiscale cu debite restante.
Precizează intimata faptul că actele de executare întocmite în data de 02.10.2013 au fost emise înainte de a fi operate corecții în fișă conform Ord. comun nr. 806/_ și a OUG nr. 125/2011 completat cu adresa circulara nr._/2013 referitoare la preluarea contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoane fizice prevăzute la cap. II și II din Codul fiscal prin care termenul de predare-primire se prelungește până la data de 31.12.2013.
Totodată arată aceasta faptul că la data de 06.11.2013, contestatoarea nu mai figurează cu obligații fiscale restante.
La întâmpinare au fost anexate: somația ,titlul executoriu, decizia de impunere nr._/17.05.2013.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța apreciază ca fiind întemeiată contestația la executare promovată în cauză din următoarele considerente:
Contestația la executare reprezintă mijlocul procedural specific fazei de executare silită, prin care se contestă actele de executare care nu sunt îndeplinite cu respectarea prevederilor legale, ceea ce are drept consecință prejudicierea drepturilor părților sau altor persoane.
În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, posibilitatea utilizării apărărilor de fond este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate.
Prin somația nr.22/_ /_ emisă de Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, în calitate de organ fiscal, i s-a adus la cunoștință petentei că figurează în evidență cu suma de 1488 lei, restantă, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
În baza acesteia și al titlului executoriu nr._ a fost declanșată procedura executării silite împotriva debitoarei – contestoarei având la bază decizia nr._ din 17.05.2013 respectiv decizia nr_/14.03.2013 .
Potrivit dispozițiilor art. 172 al. 1 și 3 din OG 92/2003, persoanele interesate pot formula contestație împotriva oricărui act de executare, inclusiv împotriva titlului executoriu, dacă au fost întocmite cu încălcarea prevederilor legale și dacă pentru contestarea titlului executoriu nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Contestatorul are posibilitatea, conform dispozițiilor art. 205 din OG nr. 92/2003, de a formula contestație împotriva titlului de creanță, iar după parcurgerea procedurii administrative, în temeiul art. 218 din OG nr. 92/2003, are dreptul de a se adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a verifica legalitatea și temeinicia deciziei pronunțate de organele administrative în soluționarea contestației.
Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal (conform art. 215 al. 1 din OG nr. 92/2003).
Titlul executoriu conține elemente obligatorii stabilite prin art. 141 al. 4 din OG nr. 92/2003.
Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlul executoriu, după caz.
Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele prevăzute de lege, conform art. 110 al. 1 și 3 din OG nr. 92/2003.
Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează potrivit art. 111 al. 1 din OG nr. 92/2003.
În speță, termenul de plată este stabilit prin lege specială, art. 257 al. 5 lit. b din Legea 95/2006).
Deci, contestatorul are posibilitatea de a contestat întinderea obligației fiscale în cadrul procedurii speciale prevăzute de art. 205 din OG nr. 92/2003.
În speță, actele de executare sunt întocmite conform dispozițiilor legale în materie fiscală și sunt în concordanță cu titlul de creanță (decizia de impunere), însă executării silite ce face obiectul prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile art. 44 din OG nr. 92/2003, în forma în vigoare la momentul derulării procedurii executării silite, potrivit cărora actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin această modalitate se va comunica fie prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal, fie prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanta, dacă se asigura transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. De asemenea, în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin mijloacele menționate, aceasta se realizează prin publicitate.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale clare, instanța constată că intenția legiuitorului, prin instituirea unor modalități subsecvente de comunicare, a fost aceea de a se asigura comunicarea actului administrativ destinatarului, iar numai în eventualitatea în care nu se va putea realiza în mod direct această comunicare se procedează la comunicarea prin publicitate.
Mai mult, în situația în care organul de executare comunică actele de executare silită prin poștă, acesta trebuie să fie în măsură să poată proba cu o confirmare de primire remiterea actului către debitor, în caz contrar existând pentru acesta obligația de a proceda la comunicarea actului administrativ prin celelalte modalități prevăzute de lege.
În cauză, instanța constată că intimata nu a depus la dosarul cauzei un asemenea înscris – confirmare de primire – care să ateste comunicarea prin poștă a actelor de executare silită respectiv decizia de impunere nr._ din 17.05.2013 respectiv decizia nr_/14.03.2013 debitoarei. Mai mult, atunci când a constatat că prima comunicare, respectiv cea prin publicitate nu a procedat la comunicarea către acesta a actelor de executare silită prin celelalte modalități prevăzute în mod expres de lege.
Prin urmare, în raport de această conduită a intimatei și având în vedere dispozițiile legale privitoare la comunicarea actului administrativ, instanța constată că titlul executoriu nr._ și somația nr. 22/_ /_ sunt inopozabile debitoarei, ca efect al nedovedirii de către intimată a comunicării legale a acestora debitoarei.
Pentru considerentele expuse, va dispune admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare.
Având în vedere acest aspect ,instanța va respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Potrivit art.1063 alin.2 pr.civ. "cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre definitivă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate."
În cauză, contestatoarea este îndreptățită la restituirea cauțiunii, întrucât cererea de suspendare a executării fiind respinsă ca rămasă fără obiect, adversarul nu a încercat nici o pagubă și, deci, nu se pune problema despăgubirii sale din suma consemnată drept cauțiune.
În consecință, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1063 alin.2 pr.civ. instanța va constata cererea întemeiată, urmând a o admite și a dispune restituirea cauțiunii în sumă de 148,8 lei, consemnată la CEC cu recipisa de consemnare nr._/1 din 04.11._.
Cum intimata Administrația Finanțelor P. Iași este partea picată în pretenții, potrivit dispozițiilor art. 453 C. pr. civ., instanța o va obliga către contestatoare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 159 lei constând în taxă de timbru. ”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta care a susținut că greșit a fost obligată la plata a cheltuielilor de judecată, contestatoarea având posibilitatea să solicite restituirea taxei de timbru în cazul admiterii contestației la executare printr-o hotărâre irevocabilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, considerând că sentința primei instanțe este legală și temeinică.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este întemeiat, astfel că se va admite, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea adresată primei instanțe contestatoarea M. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, contestație la executare, solicitând anularea somației nr.22/_ /_ și a titlului executoriu nr._ precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În urma analizării probatoriului raportat la dispozițiile legale aplicabile în cauză, prima instanță a concluzionat în sensul admiterii contestației la executare și anularea actelor de executare menționate.
Conform dispozițiilor art. 453 N.C.p.c. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Textul de lege menționat acordă dreptul părții care a câștigat litigiul să solicite plata cheltuielilor de judecată.
De la această regulă, articolul 45 lit. f din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instituie excepția în sensul că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă;
În speță, Tribunalul constată că hotărârea primei instanțe cu privire la modul de soluționare a contestației la executare a rămas definitivă prin neapelare cu privire la acest capăt de cerere, critica invocată de apelanta DGFP IAȘI - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași vizând obligarea în mod greșit la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile legii speciale care instituie o modalitate diferită de recuperare a cheltuielilor de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru achitate pentru o cerere având ca obiect contestație la executare admisă în mod definitiv, Tribunalul constată că în mod greșit prima instanță a dat incidență dispozițiilor generale prevăzute de art. 453 N.C.p.c, obligând apelanta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată
Pentru aceste considerente, Tribunalul urmează a admite apelul formulat de DGFP IAȘI - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 2324 din 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va schimba în parte în sensul respingerii cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de DGFP IAȘI - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 2324 din 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
Respinge cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2014.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red./tehnored G.C.
4ex.27.11.204
Jud. fond V. V. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1430/2014. Tribunalul IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 571/2014.... → |
|---|
