Contestaţie la executare. Decizia nr. 262/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 262/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Februarie 2015
Președinte - D. M.
Judecător - A. M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 262/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta P. D. în contradictoriu cu intimata M. AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F.-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI IAȘI, având ca obiect contestație la executare suspendare executare .
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 10.02.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.02.2015 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 31.01.2014 sub nr._, contestatoarea P. D., CNP_, domiciliată în . a formulat în contradictoriu cu intimata ANAF- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, contestație la executare împotriva actelor de executare silită somație nr.SFH899/_ și titlu executoriu nr. SFH 898/_ emise de ANAF prin Administrația Finanțelor Publice a Orașului H., solicitând anularea acestor acte de executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, contestatoarea a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei cauze.
În motivarea cererii formulate, contestatoarea a arătat că la data de 08.01.2014 intimata a emis actele de executare silită contestate, prin care s-a stabilit în sarcina acesteia un debit de 71.428,42 lei, debit care reprezintă majorări de întârziere și dobânzi FEGA, precum și penalități. A mai arătat contestatoarea că temeiul sau sursa debitului o constituie Notificarea privind sumele de restituit nr._/2013 emisă de APIA-Centrul Județean Iași, precizând că înțelege să conteste legalitatea și pertinența debitelor solicitate, apreciind că sunt necesare lămuriri cu privire la legalitatea și întinderea titlului executoriu. De asemenea, contestatoarea a mai arătat că înțelege să invoce și împrejurările de fapt care au generat debitul principal asupra căruia s-au aplicat penalitățile și dobânzile pretinse de intimată, împrejurări stabilite prin decizia penală nr.128/2012 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._ . Totodată, a mai învederat contestatoarea că măsura asigurătorie instituită de organele de urmărire penală asupra sumei de bani considerată debit principal, a generat întârzierea restituirii acestei sume către partea civilă, în speță APIA-Centrul Județean Iași, astfel încât penalitățile calculate nu-i pot fi imputate contestatoarei. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, contestatoarea a arătat că aceasta este întemeiată, având în vedere cuantumul copleșitor al debitului pretins în raport cu veniturile sale, pentru îndestularea unei asemenea creanțe impunându-se executarea tuturor bunurilor și, în principal, a imobilului casă, care reprezintă singurul spațiu de locuit al contestatoarei și al familiei sale, formată și din cele două fiice minore.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 ș.u., 1031 din C., contestatoarea solicitând, în dovedire, încuviințarea probei cu înscrisuri, inclusiv documentația aferentă dosarului de executare silită în care au fost emise actele de executare contestate. La cererea formulată, au fost atașate copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe somația și titlul executoriu contestate ( f.4-5).
Intimata ANAF- DGRFP Iași prin întâmpinare, a arătat că APIA-Centrul Județean Iași a emis Notificarea privind sumele restante de restituit nr._/25.10.2013, înscris ce reprezintă un document intern cu valoare de decizie de impunere pentru accesorii, respectiv pentru suma de_,93 lei. A mai arătat intimata că titlul de creanță a devenit titlu executoriu și, astfel, s-a procedat la continuarea măsurilor de executare silită prin emiterea titlului executoriu nr.898/_ și a somației nr.898/_ pentru suma de_,93 lei. De asemenea, intimata a învederat că apărările formulate de contestatoarea cu privire la nelegalitatea debitelor nu pot fi reținute, deoarece în cadrul procesual al unei contestații la executare nu se poate pune în discuție întinderea titlului de creanță, dacă pentru contestarea lui există o altă procedură prevăzută de lege. Or, legiuitorul a prevăzut în mod imperativ, prin art.128 din Codul de pr.fiscală, procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, respectiv după parcurgerea procedurii prealabile stabilită de art.205 din Codul de pr.fiscală se poate formula acțiune, conform disp. Legii nr.554/2004 la instanța de contencios administrativ competentă. Totodată, intimata a mai arătat că actele de executare silită au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art.141 din Codul de pr.fiscală, conținând elementele obligatorii prevăzute de lege.
Prin sentința civilă nr. 845/21.08.2014 Judecătoria H. a respins ca nefondată acțiunea, reținând următoarele argumente:
,,Prin sentința penală nr.128/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._, rămasă definitivă, s-a dispus condamnarea contestatoarei P. D. la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr.78/2000. De asemenea, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă APIA București, instanța dispunând obligarea tuturor inculpaților condamnați prin hotărârea sus-menționată la plata către partea civilă a sumei de_,93 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se vor adăuga dobânzile și penalitățile prevăzute de OG nr.92/2003 modificată și completată, până la achitarea integrală a debitului.
Prin titlul de creanță, respectiv Procesul-verbal de constatare din data de 22.01.2010 înregistrat la APIA-Centrul Județean Iași sub nr.1696/28.01.2010, s-a stabilit în sarcina contestatoarei P. D. obligația de a plăti către stat suma de 100.322,02 lei reprezentând finanțare FEGA-SAPS.
În baza acestui titlu de creanță, APIA-Centrul Județean Iași a emis Notificarea privind sumele restante de restituit nr.5410/07.06.2013, având valoarea unei decizii de impunere, pentru suma totală de 146,610.62 lei din care suma de 100,322.02 lei reprezentând debit- finanțare FEGA, iar diferența de 46,288.60 lei majorări de întârziere și dobânzi calculate pentru perioada 06.03._12.
Astfel cum rezultă din certificatul de recuperare a debitelor/dobânzilor din data de 14.05.2014 ( fila 64), debitul în sumă de 100,322.02 lei a fost recuperat integral de la contestatoare.
Ulterior, APIA-Centrul Județean Iași a emis Notificarea privind sumele restante de restituit nr._/25.10.2013, document având valoare de decizie de impunere, pentru suma totală de 76,304.93 lei, reprezentând accesorii- majorări de întârziere și dobânzi FEGA aferente perioadei 06.03._12 și 16.10._13 și penalități de întârziere aferente perioadei 06.03._13- calculate având în vedere plata cu întârziere a debitului principal de 100,322.02 lei stabilit prin titlul de creanță nr.1696/28.01.2010.
În baza Notificării privind sumele restante de restituit nr._/25.10.2013, intimata a emis somația nr. SFH 899/08.01.2014 și Titlul executoriu nr. SFH 898/08.01.2014, acte de executare aflate la filele 4-5 dosar.
Instanța constată că prin contestația formulată contestatoarea P. D. a contestat cuantumul sumelor de bani imputate acesteia cu titlu de majorări de întârziere, dobânzi FEGA și penalități de întârziere prin notificarea sus-menționată, act care are valoarea unei decizii de impunere.
În acest sens, instanța reține că potrivit art. 711 alin. 1 C. pr. civ., „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare [...]”. De asemenea, conform art. 172 alin. 1 și 3 din C. pr. fiscală, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”. „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Totodată, potrivit art.712 alin.2 din C., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specific pentru desființarea lui.
Or, conform dispozițiilor art.205 ș.u. din Codul de procedură fiscală, legiuitorul a prevăzut expres faptul că împotriva deciziilor de impunere persoana interesată, în cazul în care este nemulțumită de conținutul acestora, are posibilitatea de a introduce contestație mai întâi la organul emitent (faza procedurii prealabile), iar ulterior la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
Prin urmare, în situația în care, cum este cazul în speță, legiuitorul a prevăzut căi speciale de atac împotriva actului contestat, partea contestatoare poate invoca pe calea contestației la executare doar chestiuni ce țin de procedura executării, fără să poată contesta titlul, deoarece acesta nu poate fi contestat pe calea contestației la executare.
Nu în ultimul rând, instanța constată că prin cererea formulată contestatoarea a solicitat lămuriri cu privire la întinderea titlului executoriu sub aspectul cuantumului debitului.
Însă, din examinarea dosarului de executare depus în copie la dosar (f. 133-40), instanța reține că întinderea titlului executoriu sub aspectul cuantumului debitului este în mod clar determinată. Astfel, debitul total este de 76.304,93 lei reprezentând majorări de întârziere, dobânzi FEGA și penalități, sumele datorate fiind defalcate în cuprinsul Notificării privind sumele restante de restituit nr._/25.10.2013 emisă de APIA-Centrul Județean Iași, decizie ce nu a fost contestată de către reclamantă’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea arătând că în mod nelegal prima instanță a calificat notificarea drept o decizie de impunere în sensul dispozițiilor fiscale. Raportat la conținutul, forma și cuprinsul notificării aceasta nu poate fi asimilată unei decizii de impunere nici prin analogie.
Prin întâmpinare DGRFP Iași a arătat că notificarea reprezintă un document intern cu valoare de decizie de impunere, acest titlu de creanță devenind titlu executoriu.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că apelul este fondat urmând a fi admis, iar contestația la executare este întemeiată urmând a fi admisă iar actele de executare somație și titlu executoriu vor fi desființate pentru următoarele motive:
La baza titlului executoriu și a somației contestate a stat notificarea nr._/25.10.2013 emisă de APIA și care potrivit susținerilor emitentei are valoarea unei decizii de impunere constituind titlu de creanță.
Potrivit disp. art. 3 alin. 2 lit. a din OUG nr. 79/2003 în vigoare la momentul emiterii acestui act în cazul creanțelor bugetare născute ca urmare a constatării unor nereguli în administrarea fondurilor comunitare, titlul de creanță este reprezentat de actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora.
Raportat la aceste dispoziții instanța constată că notificarea nr._/25.10.2013 nu reprezintă un astfel de titlu de creanță, întrucât în cuprinsul ei face referire la alt titlu de creanță (nr. 1696/28.02.2010, care la rândul lui face referire la alte 6 ,,documente’’), ceea ce îndreptățește instanța să aprecieze că notificarea nu are decât valoarea unei înștiințări, aceasta necuprinzând modul de stabilire/ individualizare/ modalitatea de calcul (cuantumul debitului la care s-au calculat accesoriile, nivelul penalității, perioada de calcul) a obligațiilor de plată ci doar sumele. de plată și numărul titlului de creanță în baza cărora sunt datorate. La dosar nu există dovada comunicării acestui proces verbal către contestatoare.
În consecință cum la dosar nu se află dovada existenței unui autentic titlu de creanță care să evidențieze modul de stabilire a și individualizare/calcul a creanței și care să fi fost comunicat debitorului, instanța apreciază că actele de executare nu au temei legal. Referirea din cuprinsul notificării la procesul verbal nr. 1696/28.02.2010 (care a reprezentat titlu de creanță în materia debitului principal) nu scutea pe creditor de obligația de emitere a unui nou titlu de creanță care să conțină în mod clar și explicit modul de stabilire și calcul a accesoriilor la debit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta P. D. împotriva sentinței civile nr. 845/21.08.2014 a Judecătoriei H. pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de P. D. în contradictoriu cu ANAF-DGRFP Iași.
Anulează actele de executare somație nr. SFH 899/_ și titlul executoriu SFH 898/_ întocmite de către ANAF-DGRFP Iași-AFP H..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.02.2015.
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red.: M.D.
4 ex. / 20.04.2015
Judecător fond: G. A.-M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 263/2015. Tribunalul IAŞI | Grăniţuire. Decizia nr. 323/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
