Uzucapiune. Decizia nr. 1687/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1687/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 1687/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Noiembrie 2015
Președinte – M. M.
Judecător - Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1687
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanți V. E. ,V. A. împotriva Hotărârii de cameră de consiliu nr. 335/17.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, intimate ., B. E., având ca obiect uzucapiune .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,26.11.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
P. Hotărârea de cameră de consiliu nr. 335/17.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, s-a dispus în sensul că:
„ Admite excepția lipsei de interes, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții V. E. (CNP_) și V. A. (CNP_), ambii cu domiciliul ales în Iași, ., ., parter, . V.), în contradictoriu cu pârâta . (C._), cu sediul în . și oponenta B. E. (CNP_), cu domiciliul ales la C.. de Av. H. R.-A., situat în Iași, ..4, . Office Center, biroul 11, jud. Iași.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„P. cererea înregistrată pe rolul instanței la 23.02.2015 reclamanții vulpe E. și V. A. în contradictoriu cu pârâta . să se constate în persoana lor dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune cu privire la suprafața de 677 mp situată în intravilanul satului Horpaz, ., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că au dobândit prin cumpărare terenul de 927 mp și construcție casă prin contractul autentificat sub nr.2229/09.09.2009 de la numiții T. I. și E., care cumpăraseră de la A. A. și A. în 2001. Terenul a fost inclus în TP 8281/31.08.1992 eliberat pe numele lui A. A., fiind ulterior întabulat pe numele cumpărătorilor succesivi. Arată reclamanții că în cursul anului 2011 au aflat că numita B. E. a promovat o acțiune în contradictoriu cu A. A. și a obținut anularea parțială a titlului de proprietate, conform deciziei civile nr.1885/29.06.2011 în dosarul nr._ *, motiv pentru care apreciază reclamanții că nu mai sunt proprietari conform normelor civile, însă au un just titlu, fiind cunoscuți ca proprietari, au cultivat pământul, astfel că invocă uzucapiunea potrivit art.1895 C.civ.
În drept, art.1837 și urm, 1895 și urm. C.civ.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri, s-a solicitat proba testimonială.
În procedura regularizării, la solicitarea instanței, reclamanții au mai depus înscrisurile prevăzute de art.1049 și urm. NCPC.
Instanța a fixat termen în camera de consiliu, cu citarea reclamanților și a persoanei indicate ca pârâtă, cu mențiunea de a răspunde la excepția lipsei de interes invocată din oficiu.
Pârâta a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei de interes, întrucât nu există o hotărâre prin care să fi fost anulat actul de proprietate al reclamanților, aceștia sunt proprietarii suprafeței de tern și nu justifică interesul promovării unei acțiuni pentru dobândirea dreptului prin uzucapiune. A mai invocat pârâta excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că acțiunea în uzucapiune trebuie soluționată în contradictoriu cu fostul proprietar, în speță numiții T. de la care reclamanții pretind a fi cumpărat terenul, . procesuală.
La data de 28.04.2015 prin serviciul Registratură numita B. E. a depus note de ședință, arătând că formulează opoziție conform disp.art.1051 al.6 NCPC, în calitate de proprietar al suprafeței de teren. A invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile Codului civil privind uzucapiunea. A invocat excepția lipsei de interes.
Asupra excepției lipsei de interes, pe care o va soluționa cu prioritate, conform disp.art.248 al.1 NCPC, instanța reține următoarele:
Pentru declanșarea acțiunii civile, reclamantul trebuie să justifice un interes, respectiv un folos practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea.
Interesul trebuie să fie, printre altele, legitim, născut și actual.
În cazul unei acțiuni având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, interesul reclamantului, posesor al unui imobil, este același de a-și procura dovada dreptului său de proprietate, drept pe care l-a dobândit deja prin efectul unei posesii de lungă durată, dar pentru consacrarea și opozabilitatea căruia are nevoie de intervenția instanței, în vederea recunoașterii și realizării plenare a atributelor dreptului în persoana sa.
Or, în speță, reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 677 mp, care face parte din suprafața totală de 927 mp, pe care l-au dobândit prin contractul autentificat sub nr.2229/09.09.2009 de la numiții T. I. și E., care cumpăraseră de la A. A. și A. în 2001, aceștia din urmă dobândind terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate, în baza TP 8281/31.08.1992.
Mai mult, reclamanții sunt întabulați ca proprietari ai terenului cumpărat, încă din 2009, iar numiții T. I. și E., proprietarii anteriori, erau, de asemenea, întabulați în cartea funciară încă din anul 2001.
Instanța învederează că efectele deciziei civile nr.1885/29.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ *, prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a TP 8281/31.08.1992 eliberat pe numele lui A. A., cu privire la suprafața de 677 mp, sunt limitate la obiectul acelui dosar – nulitatea unui titlu de proprietate – și la părțile litigante din acel dosar.
Astfel, invalidarea titlului de proprietate al numitei A., vânzătoarea inițială a terenului, nu a afectat prin sine însăși dreptul de proprietate al reclamanților cumpărători ulteriori.
Instanța apreciază că notarea în cartea funciară, în 2011, a hotărârii judecătorești prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate, nu afectează atributele dreptului de proprietate al reclamanților, notarea având un rol de informare, fără a nega calitatea reclamanților de proprietari ai terenului în discuție.
P. urmare, fiind titularii unui contract de vânzare cumpărare care nu a fost invalidat printr-o hotărâre judecătorească, reclamanții nu justifică un interes în promovarea unei acțiuni în constatarea uzucapiunii, izvorul dreptului lor nefiind posesia de o anumită durată, ci convenția autentificată sub nr.2229/09.09.2009, de care se pot prevala în continuare cu succes pentru dovedirea dreptului lor de proprietate.
P. urmare, apreciind că reclamanții nu justifică un interes legitim, născut și actual în promovarea acțiunii, instanța va admite excepția lipsei de interes și va respinge acțiunea.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe au declarat apel V. E. și V. A. criticând sentința pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei de interes a formulării acțiunii apreciind că invalidarea titlului de proprietate eliberat pe numele lui A. A. nu are nici un efect asupra contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2229/09.09.2009 la BNP P. P. T., contract prin care apelanții au dobândit proprietatea asupra terenului situat în intravilanul satului Horpaz, . de la soții T. E. și T. I.. Aceștia la rândul lor au cumpărat terenul și casa de la A. A. și C. (fostă A.) A..
Apelantii meționează faptul că în virtutea principiului retroactivității efectelor nulității, efectele nulității se produc din momentul încheierii actului juridic, iar anularea actului juridic inițial conduce la anularea actului juridic subsecvent. Actul juridic lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost încheiat niciodată, acesta fiind motivul pentru care reclamanții au promovat actiunea în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială ce a redobandit dreptul de a dispune asupra acestui teren.
Apelantii învederează faptul că ei sunt cumpărători de bună credință, în baza ui just titlu, vânzarea perfectându-se cu respectarea tuturor formalităților, motiv pentru care au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Apreciază apelanții că acțiunea pe care au promovat-o întrunește toate condițiile privind interesul de a acționa. Izvorul dreptului lor de proprietate este contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2229/09.09.2009 la BNP P. P. T., dar dovada certă a proprietății se face numai în condițiile probării împrejurării că persoana care a transmis dreptul avea calitatea de adevărat proprietar.
Solicită, în consecință, admiterea apelului.
Intimata B. E. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
În drept, a invocat intimata dispozițiile art. 115-119 cod procedură civilă.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
♦♦♦
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a făcut o analiză corectă și judicioasă a situației de fapt raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legală, expunând în mod detaliat considerentele ce o susțin și pe care instanța de control judiciar și le însușește.
Raportat strict la criticile expuse, tribunalul reține că reclamanții V. E. și V. A. au solicitat prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta . constate în persoana lor dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune cu privire la suprafața de 677 mp situată în intravilanul satului Horpaz, ..
Tribunalul notează că suprafața de 677 mp ce face obiectul prezentei acțiuni face parte din suprafața totală de 927 mp pe care reclamanții au cumpărat-o prin contractul autentificat sub nr.2229/09.09.2009 la BNP P. P. T. de la numiții T. I. și T. E..
Reclamanții sunt, așadar, proprietari ai terenului în litigiu în baza unui act translativ de proprietate încheiat în forma cerută de lege, respectiv forma autentică, iar dreptul de proprietate este opozabil erga omnes.
Actul juridic de dobândire a dreptului de proprietate de către reclamanți nu a fost anulat de vreo instanță de judecată, astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanții nu justifică un interes în promovarea acțiunii în constatarea uzucapiunii, izvorul dreptului lor nefiind posesia de o anumită durată, ci convenția autentificată sub nr.2229/09.09.2009.
Teza apelanților potrivit căreia interesul lor rezultă din principiul retroactivității efectelor nulității nu poate fi reținută. Desigur, nulitatea actului subsecvent actului nul este un principiu consacrat în materia dreptului civil, mai exact al efectelor nulității, tot astfel cum protecția bunei credințe este o excepție consacrată de la acest principiu, legiuitorul instituind la art. III din Legea nr. 169/1997, introduse prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, o excepție de la regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, reglementând obligația persoanei care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren (art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat sa remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.)
Astfel că în speță nu se poate susține că anularea titlului de proprietate nr._/31.08.1992 ar conduce automat la anularea actelor subsecvente, deci și a contractului de vânzare cumpărare încheiat de reclamanți.
Astfel că apelanții-reclamanți nu justifică interesul de a acționa în cadrul acțiunii în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ei fiind proprietari în temeiul contractului de vânzare cumpărare.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de V. E. și V. A. împotriva Hotărârii de cameră de consiliu nr. 335/17.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, hotărâre pe care o va păstra.
Tribunalul va respinge cererea formulată de intimata B. E. privind obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată. Oponenta B. E. își susține propriile interese în cauză și în consecință trebuie să suporte cheltuielile intervenției sale în proces, această soluție fiind argumentată și pe faptul că nu i s-a încuviințat vreo cerere și nu i s-a recunoscut vreun drept propriu în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantii V. E. și V. A. împotriva Hotărârii de cameră de consiliu nr. 335/17.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Respinge cererea formulată de B. E. privind obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M.M. D.T.A.M. M.G.
Red./Tehnored. D.T.A.M.
5ex/15.01.2016
Jud. fond D. M. F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1690/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 819/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
