Contestaţie la executare. Decizia nr. 226/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-01-2012 în dosarul nr. 226/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE - S. C.
Judecător - C. G.
Judecător C. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 226
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE A. DE S. împotriva sentinței civile nr._/13.07.2011, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ intimata O. L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Instanța constată cauza la primul termen de judecată, recursul declarat în termen, motivat, semnat, scutit de plata taxei de timbru, că este competentă material, general, teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Întrucât s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art.242 C., constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL ,
Asupra recursului civil de față, constată:
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr._/18.07.2011, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C.N.A.S., invocată de aceasta prin întâmpinare și în consecință:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea O. L., cu domiciliul procedural ales la SCA „S. și asociații” din Iași .. C. nr. 12 în contradictoriu cu intimata C.N.A.S., cu sediul în București, sector 3, Calea Călărașilor nr. 248, . îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea O. L., cu domiciliul procedural ales la SCA „S. și asociații” din Iași .. C. nr. 12 în contradictoriu cu intimata C.A.S. Iași, cu sediul în Iași, .. 18-20.
Anulează actele de executare din dosarul de executare silită nr. 7302/2010 al intimatei, respectiv somația nr._/21.12.2010 și titlul executoriu nr. 7502/21.12.2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ contestatoarea O. L. a solicitat instanței anularea actelor de executare emise de către C. de A. de S. Iași, somație și titlu executoriu.
Susține contestatoarea că nu a avut cunoștință că ar fi datorat vreo sumă de bani către intimată, nu i s-a adus la cunoștință în vreun mod de existența debitului, la care în mod nelegal s-au calculat penalități prea mari pentru posibilitățile sale financiare.
A depus alăturat copia titlului executoriu nr. 7502/21.12.2010, somație din 21.12.2010.
Legal citată intimata C. Națională de A. de S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, motivat de faptul că actele contestate au fost emise de către C.A.S. Iași, care are personalitate juridică proprie.
Arată aceasta că a procedat la emiterea deciziei de impunere pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la Fondul Național Unic de A. Sociale de S. în cazul persoanelor fizice altele decât cel pentru care colectarea se face de către ANAF, în conformitate cu art. 35 din ordinul 617/2007.
Această decizie poate fi emisă și de organul competent CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. Acest titlu de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege. Potrivit art. 44 alin. 2 din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală actul administrativ fiscal se comunică prin primire sub semnătură, remitere sub semnătură, prin poștă cu scrisoare recomandată de confirmare de primire sau prin alte mijloace dacă asigură transmiterea textului actului și confirmarea acestuia precum și prin publicitate.
În baza deciziei de impunere care reprezintă titlul de creanță, la 21.12.2010, au fost emise somația de plată și titlul executoriu nr. 7502 în sarcina contestatorului reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, dobânzi și penalități de întârziere.
Ordinul 617/2007 precizează că procedura de executare silită se realizează de către casele de asigurări de sănătate în conformitate cu codul de procedură fiscală.
Legea 95/2006 prevede că asigurările de sănătate persoanele care exercită profesii liberale sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Prin nedepunerea declarațiilor la termenele stipulate contestatorul a încălcat dis part. 81 din OG 92/2003 și 215 din legea 95/2006, respectiv art. 8 din OUG 150/2002.
În ce privește susținerea contestatoarei că nu a fost înștiințată cu privire la obligațiile ce îi reveneau, arată intimata că prin numeroase comunicate și emisiuni, prin afișarea pe site-ul CAS a adus la cunoștință contribuabililor drepturile și obligațiile ce le revin.
De asemenea, susține că actele de executare sunt întocmite cu respectarea prevederilor OG 92/2003 motiv pentru care solicită respingerea contestație la executare.
A solicitat intimata judecarea cauzei și în lipsă.
Legal citată, intimata CAS Iași a înțeles să invoce excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași.
A depus alăturat întâmpinării copia dosarului de executare cuprinzând somația din 21.12.2010, titlul executoriu nr. 7502/21.12.2010, decizie de impunere nr. 3290/11.10.2010, calcul detaliat contribuții și accesorii, proces verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr._/11.10.2010, anunț colectiv pentru publicare prin publicitate, copie anunț ziar.
Prin sentința civilă nr. 1066/14.06.2011 Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Judecătoriei Iași, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Intimata C. de A. de S. Iași a emis la data de 11.10.2010 decizia de impunere nr. 3290 prin care, pe baza comunicărilor din partea ANAF, a calculat contribuția datorată de către contestatoarea O. L., cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 1934 lei, dobânzi de 1623 lei și penalități de întârziere de 284 lei, calculate în anexa la decizie, pentru perioada ianuarie 2005 – octombrie 2010.
Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform dis part. 110 din OG 92/2003. se instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
Susține intimata că a comunicat actul administrativ fiscală către contribuabil prin publicitate, respectiv publicare pe pagina de internet, la 11.10.2010.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimata C. Națională de A. de S. - calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în procesul civil .
Astfel, în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cat și pe cea pasivă.
În cauză actele contestate au fost emise de către intimata CAS Iași, organ cu personalitate juridică distinctă, în conformitate cu art. 267 din Lg. 95/2006 și față de care contestatoarea își poate realiza interesul său, această intimată nu are atribuție directă în colectarea sumelor de bani datorate de către asigurați, motiv pentru care instanța admite excepția și pe cale de consecință respinge contestația formulată în contradictoriu cu această intimată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Conform dis part. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silitã a creanțelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevãzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadențã, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanțã devine titlu executoriu la data la care creanța fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege. Modificarea titlului de creanțã atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzãtor.”
Conform disp art. 43 cod proc fiscală, actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:
a)denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Decizia de impunere emisă de intimată la 11.10.2010 constituie conform disp art.85 din OG 92/2003 un act administrativ fiscal cuprinzând un drept de creanță al acesteia împotriva contestatorului.
Conform dis part. 87 cod procedură fiscală
decizia de impunere dar și decizia privind accesoriile trebuie sã îndeplineascã condițiile prevãzute la art. 43 și pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxã, contribuție sau altã sumã datoratã bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadã impozabilã.
Înscrisul denumit titlu executoriu întocmit de către intimată la data de 21.12.2010 nu îndeplinește condițiile de formă impuse de codul de procedură fiscală, acesta neputând sta la baza executării silite a contestatorului.
În ce privește decizia de impunere ce cuprinde creanța împotriva contestatorului, acesta devine titlu executoriu cinform disp art. 141 alin. 3 cod proc fiscală, la scadență, scadență ce este indisolubil legată de comunicarea actului către contribuabil.
În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).
Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2), mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3).
Același text de lege dispune, prin alin. (4), că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Potrivit art. 95 alin. (1) Cod procedură civilă, citarea prin publicitate se dispune atunci când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului.
Intimata a afirmat că, din lipsă de resurse financiare, nu s-a putut proceda la comunicarea deciziei de impunere conform dis part. 44 alin. 2 lit a,b și c motiv pentru care a procedat la comunicarea actelor administrativ fiscale prin publicitate.
Rezultă cu evidență din cuprinsul dosarului de executare că intimata cunoștea domiciliul contestatorului dar aceasta nu a procedat la comunicarea deciziei de impunere la domiciliul acestuia, „din lipsa resurselor financiare”.
În raport cu aceste prevederi legale, precum și cu rațiunea și efectele comunicării actului administrativ fiscal, este indiscutabil faptul că se poate recurge la modalitatea de comunicare a acestuia prin publicitate numai atunci când domiciliul fiscal al contribuabilului nu este cunoscut, comunicarea prin publicitate nefiind la latitudinea organului fiscal în orice condiții și oricum dorește acesta ci o ultimă alternativă de încercare de aducere la cunoștința contribuabilului a deciziilor organelor de impunere, atunci când orice altă modalitate de comunicare nu a fost posibilă.
Și în situația comunicării prin publicitate art. 44 alin. 3 prevede obligativitatea afișării simultane la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv a autorității emitente a actului fiscal, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului, nici această dispoziție nu a fost respectată de către intimată..
Reține instanța, pentru motivele mai sus arătate că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată și va anula executarea silită însăși, în temeiul disp art. 174 alin. 3 cod proc fiscală.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C. de A. de S. Iași, socotind-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, partea arată că O.G. nr. 92/2003 în forma în care a fost publicată în mod inițial, precum și în forma republicată în anul 2004, prevedea la art. 39 alin. 2 faptul că actul administrativ fiscal se comunică „a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, telefon, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, iar data comunicării va fi dovedită prin semnătura destinatarului”. Tot la art. 39, dar la alin. 3 era prevăzut faptul că „În cazul în care se constată lipsa contribuabilului sau a oricărei persoane îndreptățite să primească actul administrativ fiscal de la domiciliul fiscal al acestuia, comunicarea se face prin publicarea unui anunț într-un cotidian național de largă circulație și într-un cotidian local sau în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în care se menționează că a fost emis actul pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se consideră comunicat în a cincea zi de la data publicării anunțului”.
Forma art. 39 a fost modificată integral odată cu republicarea din anul 2005, acest articol primind un nou conținut și fiind renumerotat, devenind astfel art. 44 al O.G. 92/2003. Forma și conținutul art. 44 a fost menținută și după republicarea din 2007 a Codului de procedură fiscală.
Conform art. 44 al O.G. 92/2003 republicată comunicarea actelor administrative prin publicitate nu mai este subsecventă celorlalte modalități de comunicare, ci a devenit o posibilitate alternativă și valabilă, de rang egal, în raport cu celelalte căi de comunicare, legiuitorul eliminând conținutul fostului alin. 3 al art. 39 care prevedea posibilitatea efectuării comunicării prin publicitate doar în cazul în care comunicarea în mod direct cu confirmare de primire nu a fost posibilă din motive obiective. Mai mult, tocmai pentru că s-a înlăturat subsecvența modalității de comunicare prin publicitate, aceasta devenind o modalitate alternativă de comunicare, legiuitorul a reglementat-o mai amănunțit, înserând prevederea specială de la alin. 3 a art. 44 referitoare la faptul că „Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de Internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”.
Nu se poate asimila actul administrativ fiscal cu un act de executare propriu-zis, cele două noțiuni fiind distincte și supuse unor proceduri și căi de atac distincte
Modificarea intervenită cu privire la modalitățile de comunicare a actelor administrativ fiscale nu contravine principiilor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Astfel, dispozițiile codului de procedură fiscală cu privire la comunicarea actelor administrative fiscale sunt dispoziții speciale, dispozițiile dreptului comun neavând prioritate față de acestea. Atunci când a avut în vedere întregirea dispozițiilor fiscale cu cele de drept comun, legiuitorul s-a referit la anumite modalități efective de comunicare și mai amănunțit descrise de Codul de procedură civilă, cum ar fi de exemplu: cine ar trebui să semneze o eventuală confirmare de primire pentru ca actul procedural să fie considerat valabil; imposibilitatea îndeplinirii actelor de procedură în zilele de sărbătoare legală, afară de cazuri grabnice; obligativitatea comunicării schimbării domiciliului.
Având în vedere toate aceste dispoziții legale, cu respectarea tuturor principiilor înscrise în aceste norme imperative, C.A.S. Iași a ales procedura prin publicitate, sens în care a respectat prevederile alin. 3 al art. 44 din O.G. 92/2003 și a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal prin afișarea concomitentă la sediul instituției și pe pagina de internet a C.A.S. Iași a unui anunț colectiv cu nr._/11.10.2010, în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Totodată, concomitent cu publicarea pe site-ul instituției, în „Ziarul de Iași” din data de 13 octombrie 2010 C. de A. de S. Iași a publicat un anunț în atenția persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități independente (liber profesioniști, membri în întreprinderi familiale, titulari întreprinderi individuale) prin care li se aducea la cunoștință emiterea deciziilor de impunere conform anunțului colectiv nr._/11.10.2010.
Aspectele de legalitate ale comunicării deciziei de impunere sunt evidențiate și prin emiterea Deciziei nr. XIV/05.02.2007 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în M.O. nr. 733/30.10.2007, în conformitate cu care „posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.” Pe de altă parte, conform art. 110 alin. 2 Cod procedură fiscală „titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală…”, în speță fiind vorba despre Decizia de impunere. Din coroborarea acestor prevederi, rezultă că atâta timp cât nu a fost contestat vreun aspect privind decizia de impunere în termenul de 30 de zile indicat în aceasta la organul fiscal competent și, în caz de respingere a contestației respective, la instanța de judecată de contencios administrativ, în fața instanței investite cu judecarea prezentei contestații la executare nu mai pot fi invocate aspecte de fond ale acestui titlu de creanță fiscală. Prin urmare, limitele posibilității de analiză a instanței de executare sunt doar cele ce țin de respectarea condițiilor de fond și formă ale actelor de executare emise în baza titlului de creanță. Orice fel de apărări de fond sau formă împotriva conținutului deciziei de impunere, inclusiv modul de calcul al datei scadenței și modul de calcul al sumelor datorate țin exclusiv de competența organului jurisdicțional competent să soluționeze contestația formulată conform art. 205, 207 Cod procedură fiscală împotriva deciziei de impunere, respectiv Tribunalul Iași.
Dacă se trece peste aspectele de succesiune ale legii în timp, dar și peste cele ale recursului în interesul legii mai sus reiterate, trebuie avut în vedere faptul că spre deosebire de Ordinul nr. 94/2006 al Ministerului Finanțelor Publice prin care se arată expres că pentru comunicarea actelor administrativ fiscale emise de ANAF procedura de comunicare prin publicitate va fi subsidiară primelor trei variante. Ordinul nr. 617/2007 emis de C.N.A.S. (care dă dreptul acestei instituții de a stabili cuantumul sumelor datorate cu titlu de contribuții la sănătate și de a executa silit contribuabilii în mod direct), nu mai distinge în mod expres asupra modalității de comunicare a acestor acte. Având în vedere faptul că legea specială se aplică doar în cazurile limitative pe care le vizează, iar codurile sunt de generală aplicare, instanța va putea lesne constata că în cazul comunicării deciziilor de impunere emise de C.A.S. Iași conform Ordinului nr. 617/2007 nu se aplică prevederile speciale ale Ordinului Ministerului Finanțelor Publice întrucât în cadrul acestuia se arată fără echivoc care sunt instituțiile care trebuie să îl aplice (art. 4), enumerare limitativă din care nu face parte și C.N.A.S. sau C.A.S.
Intimata, legal citat, nu a formulat întâmpinare
Tribunalul, examinând cauza din prisma criticelor formulate și potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, constată că recursul nu este fondat.
Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii (art. 45 Cod procedură fiscală).
Potrivit art. 44.1 din Normele metodologice din 1 iulie 2004 de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.
În privința comunicării, art. 44 Cod procedură fiscală, în întregul său, dispune:
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului administrativ fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b)prin emiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Interpretarea pe care prima instanță a dat-o acestui text, prin raportare la datele de fapt ce rezultă din probe, este una corectă și Tribunalul și-o însușește.
Doctrina însăși dă textului aceeași interpretare. Se reține că procedura de comunicare prin publicitate a actelor administrative este preluată din codul de procedură civilă - comunicarea actelor procedurale, iar art. 44 alin.(4) Cod procedură fiscală prevede chiar că dispozițiile Codului de procedură civilă sunt aplicabile în mod corespunzător în materia actelor administrativ fiscale.
S-a considerat că textul care reglementează comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate nu este suficient de strict și poate da naștere unor abuzuri. De exemplu, în cazul în care prin anunțul publicat se menționează numai emiterea actului administrativ fiscal, fără comunicarea conținutului acestuia, iar actul cuprinde o dată diferită de la care își produce efecte, este greu de susținut opozabilitatea acestui act față de contribuabil.
Nu pot fi asimilate comunicării actelor administrative fiscale alte evenimente decât comunicarea actelor administrative înseși pentru a se produce efectele pe care legea le leagă de comunicarea respectivelor acte administrative (Codul de procedură fiscală – Comentarii și explicații, Editura C.H. B., București, 2008).
Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, reprezentată de Decizia nr. 667/30.04.2009 și Decizia nr. 891/06.07.2010, reține, de asemenea, că prevederile art. 44 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 – Codul de procedură fiscală, care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective
Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești.
În cauza de față, înscrisurile prin care intimata-recurentă înțelege să facă dovada comunicării deciziei de impunere către contestator – anunțul colectiv pentru publicarea prin publicitate nr._/11.10.2010, procesul verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr._/11.10.2010 și extrasul din presă – nu conțin nici numele contestatorului, nici menționarea deciziei de impunere și nu sunt însoțite de nici un alt document din care să rezulte că se referă și la acestea.
Ordinul nr. 617/2007, prin art. 40, trimite la Codul de procedură fiscală în privința aplicării procedurilor de executare silită.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, va fi respins recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de recurenta CNAS - C. de A. de S. Iași împotriva sentinței civile nr._/13.07.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S.C. C.G. C.M.
GREFIER,
M.G.
Red. S.C.
Tehn. S.C.
2 ex./10.08.2013
Jud. fond: B. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 231/2012. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 274/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
