Contestaţie la executare. Decizia nr. 847/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 847/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 847/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte - A. M. C.
Judecător - P. T.
Judecător - E.-C. P.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 847/2014
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe recurenta D.G.R.F.P. IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI și pe intimatul A. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. Czeller I., pentru intimat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Av. Czeller solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/02.07.2013, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul A. C. în contradictoriu cu intimata A.F.P. Iași și s-au anulat actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr._/22/_ /_, respectiv titlul executoriu nr._ si somația nr.22/_ /_.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.01.2013 sub nr. de dosar_, contestatorul A. C. a solicitat in contradictoriu cu intimata ANAF-AFP Iași anularea executării silite dat fiind ca executarea silita este efectuata in baza unor acte ce nu îndeplinesc condițiile legale.
Cererea a fost legal timbrata si nu a fost întemeiata in drept.
Alăturat au fost depuse înscrisuri.
Legal citata, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației arătând că debitorul contestator datorează debite in suma de 7158 lei reprezentând contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente. Contestatorul avea obligația de a depune declarații si de a efectua plăți ale contribuției datorate, ca acesta nu si-a îndeplinit obligațiile si ca potrivit dispozițiilor codului de procedura fiscala, organul fiscal are dreptul de a calcula obligații fiscale principale si accesorii în intervalul de prescripție fiscala de 5 ani. Arată că a fost comunicată legal decizia de impunere.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.
A fost solicitata judecata în lipsă.
Întâmpinarea a fost însoțita de copia dosarului de executare.
Nu s-a solicitat administrarea altor probe.
Analizând actele și lucrările dosarului în contestația la executare, instanța de fond a reținut următoarele:
Intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis la data de 11.10.2010 decizia de impunere nr. 132 prin care, pe baza comunicărilor din partea ANAF, a calculat contribuția datorată de contestatorul A. C. cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 3494 lei, dobânzi de 3148 lei și penalități de întârziere de 516 lei, calculate în anexa la decizie, pentru perioada martie 2005 – octombrie 2010.
Anterior constituirii dosarului de executare, intimata a întocmit procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr._/11.10.2010.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile art. 45 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, conform cărora actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Din prevederile art. 42 alin.3 din Codul de procedură fiscală, instanța de fond a reținut că legiuitorul român a permis efectuarea comunicării prin publicitate, și anume prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.
Comunicarea actului administrativ fiscal trebuie realizată potrivit normelor Codului de procedură civilă care se aplică în mod corespunzător, astfel cum impun dispozițiile art. 44 alin.4 din O.G. nr. 92 din 2003, republicată. Or, normele Codului de procedură civilă reglementează posibilitatea comunicării prin publicitate numai în mod excepțional, în situația în care nu poate fi identificat domiciliul destinatarului actului procedural.
Astfel, potrivit art. 95 alin.1 din Codul de procedură civilă, comunicarea prin publicitate este efectuată numai când reclamantul învederează ca, deși a făcut tot ce i-a stat in putința, nu a izbutit sa afle domiciliul paratului.
Din decizia de impunere se poate reține, fără nicio îndoială, faptul că intimata cunoștea domiciliul contestatorului.
În aceste condiții, instanța a apreciat că nu a fost efectuată o comunicare valabilă a actului administrativ fiscal ce a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației emise pe numele contestatorului, acest act fiind lipsit astfel de efectele sale legale, în conformitate cu prevederile art. 45 din O.G. nr. 92 din 2003, republicată, referitoare la opozabilitatea actului administrativ fiscal.
În raport cu aceste prevederi legale, precum și cu rațiunea și efectele comunicării actului administrativ fiscal, pentru motivele mai sus arătate că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care a admis contestația la executare formulată și a anulat actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr._/22/_ /_ pe numele reclamantului, respectiv titlul executoriu nr._ si somația nr.22/_ /_, în temeiul disp. art. 174 alin. 3 Cod proc. fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenta a susținut că a preluat dosarul fiscal al contestatorului și competența de urmărire și încasare a contribuțiilor privind asigurările de sănătate, în conformitate cu Ordinul comun privind procedura de predare – primire a documentelor și informațiilor în vederea administrării de către Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor P. a mun. Iași a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la capitolul II și III din Titlul IX2 Cod fiscal, în temeiul art. V alin. 5 din O.U.G. nr. 125/2011 privind modificarea și completarea Legii 571/2003 – privind Codul fiscal. Ulterior, s-a procedat la emiterea actelor de executare pentru accesoriile calculate aferente debitelor neachitate.Mai mult decât atât, necomunicarea deciziei de impunere putea și trebuia să fie invocată în termenul de contestație la executare raportat la primirea somației. Acest motiv nu mai poate fi invocat ulterior, deoarece contestația la executare poate fi fundamentată numai pe motive care țin de această modalitate de executare.Cu privire la modalitatea de comunicare a actelor, la momentul emiterii și comunicării deciziei de impunere pe numele contestatorului, art. 44 alin. 32 din O.G. nr. 92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventă cu privire la modalitățile de comunicare a actelor administrativ fiscale.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul A. C. a solicitat respingerea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimatul a arătat că prin recursul formulat se invocă un singur aspect și anume acela că necomunicarea deciziei de impunere putea și trebuia să fie invocată în termenul de contestație la executare raportat la primirea somației. Acest motiv este neîntemeiat pornind de la faptul că somația a fost emisă al 14.01.2013, face trimitere la titlul executoriu nr._ din 14.01.2013, aceeași dată. Raportat la această împrejurare, se poate observa faptul că, fiind emise odată atât somația cât și titlul executoriu, iar potrivit OUG 92/2003 termenul de a contesta atât somația cât și executarea fiind de 15 zile, atacarea somației și a actului de executare au fost făcute concomitent și în termen.În mod corect instanța de fond a admis contestația ținând seama de faptul că nu s-a făcut o comunicare în forma cerută de lege, că se face trimitere la alte documente ce ar constitui sursa obligației, necomunicate în forma prevăzută de codul de procedură fiscală.
În această fază procesuală nu au fost administrate probe.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
Tribunalul notează în principal că, în cadrul prezentei proceduri se impun a fi analizate condițiile de valabilitate ale titlului executoriu, una dintre acestea ținând de comunicarea titlului de creanță contribuabilului, susținerea recurentei în sensul că nu poate fi verificată necomunicarea titlului de creanță dacă nu a fost invocat acest aspect în termenul de formulare a contestației la executare neputând fi primită. Potrivit art. 141 alin 2 Cod pr. fiscală: „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”. Termenul de plată prevăzut în decizia de impunere nr.132/11.10.2010 ( filele 23,24 dosar fond) este determinat în raport de data comunicării acesteia.
Așadar data comunicării titlului de creanță are un caracter bivalent și determină atât stabilirea scadenței obligației de plată respectiv data dobândirii caracterului de titlu executoriu pentru titlul de creanță comunicat cât și începutul termenului de 30 de zile determinat de art. 207 din O.G. 92/2003 pentru formularea contestației împotriva titlului de creanță.
Stabilirea datei scadenței obligației de plată interesează însăși valoarea/forța juridică de titlu executoriu a actului care o înscrie. Contestarea caracterului executoriu al obligației de plată argumentat de neîndeplinirea procedurii de comunicare, in condiții legale, a titlului de creanță și deci de inexistența scadenței sale este în competența instanței de executare pentru că vizează exclusiv condițiile legale ce definesc titlul executoriu in materie fiscală.
În privința titlului de creanță, lipsa comunicării regulate a acestuia face ca împotriva destinatarului său să nu fi început a curge termenul de formulare a contestației specifice contenciosului administrativ.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate . În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Tribunalul stabilește că in speță nu s-a efectuat comunicarea deciziei de impunere în condițiile impuse de prescripțiile legale sus arătate, astfel că în cauză nu există o dată a scadenței stabilită potrivit cerințelor legii, așadar titlul executoriu și somația emise în temeiul său sunt nelegale,aspecte în mod corect reținute de instanța de fond în argumentarea soluției de admitere a contestației la executare.
Pentru considerentele expuse, reținând neîntemeiate criticile aduse de recurentă sentinței primei instanțe, tribunalul, in temeiul art. 312 alin 1 și 3 Cod pr. civilă, va respinge recursul și va menține sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeana a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 02.07.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2013.
Președinte, A. M. C. | Judecător, P. T. | Judecător, E.-C. P. |
Grefier, I. A. G. Pentru grefier plecat de la această instanță, semnează grefier șef Secția I Civilă |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./25.11.2014
Judecător fond C. D. B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 400/2014.... | Fond funciar. Decizia nr. 397/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
