Daune cominatorii. Decizia nr. 2637/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2637/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 2637/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Decembrie 2013
Președinte - C. S.
Judecător C. A.
Judecător S. F.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2637/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții C. M. de Fond Funciar Iași și P. M. Iași împotriva sentinței civile nr. 5347/04.04.2013 a Judecătoriei Iași, intimați fiind C. M., C. JUDEȚEANĂ IAȘI P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și I. S. T. S., având ca obiect fond funciar obligația de a face; daune cominatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 11.12.2013 când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5347 din 04.04.2013 a Judecătoriei Iași, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și a prematurității cererii de emitere a titlului de proprietate, s-a admis excepția lipsei coparticipării procesuale a numiților Satcovschi V. și C. L. și, în consecință, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C. M., împotriva pârâților C. M. Iași pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, I. S. T. S., P. M. Iași și C. Județeană Iași pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Nu este întemeiată excepția prematurității formulării cererii de emitere a titlului de proprietate, în condițiile în care prin acțiune s-a solicitat ca mai întâi să fie întocmită documentația necesară și apoi să se emită titlul de proprietate.
Nu este întemeiată nici excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, având în vedere contractul de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr. 3779/08.08.2007, prin care numiții Satcovschi V. și C. L. au cesionat în favoarea reclamantului drepturile lor succesorale cu privire la suprafața de 4900 mp teren forestier.
Dreptul litigios supus unei contestații judiciare, poate forma obiectul vânzării sau cesiunii, indiferent că este un drept real sau de creanță, inclusiv drept de proprietate intelectuală sau drepturi succesorale, când între moștenitori există neînțelegeri cu privire la drepturile dobândite prin moștenire sau cu privire la masa de împărțit, caz în care însă vânzătorul nu poate garanta existența dreptului cedat, căci aceasta ar fi echivalent cu garantarea câștigării procesului, ceea ce nu este posibil.
Instanța de fond a constatat, însă, că este întemeiată excepția lipsei coparticipării procesuale pasive a numiților Satcovschi V. și C. L., a căror introducere în cauză nu poate fi dispusă din oficiu, în condițiile în care reclamantul se opune introducerii lor în cauză, deoarece principiul disponibilității guvernează procesul civil.
Prin decizia civilă nr. 99/20.01.2010 a Tribunalului Iași, din dosarul nr._, s-a admis recursul formulat de reclamanții Satcovschi V. și C. L. și a fost obligată pârâta C. M. Iași pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor să-i pună în posesie pe reclamanți cu suprafața de 0,49 ha teren forestier.
Potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 18/1991 republicat, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate se efectuează cu privire la persoanele îndreptățite, astfel că numiții Satcovschi V. și C. L. ar trebui să fie părți în cauza de față, chiar dacă reclamantul are calitatea de a formula acțiunea de față.
Față de aceste considerente, instanța de fond a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și a prematurității cererii de emitere a titlului de proprietate, dar a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive a numiților Satcovschi V. și C. L., cu consecința respingerii acțiunii de față.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. M. de Fond Funciar Iași și P. M. Iași precum și reclamantul C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Pârâții recurenți au arătat faptul că arătat faptul că hotărârea recurată este nelegală – conform art. 304 pct. 9 C.pr.civ. – raportat la soluția dată asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului. Se invocă legislația fondului funciar conform căreia doar titularul dreptului de proprietate sau moștenitorul acestuia. Evident, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate se va face tot în persoana acestora, cu atât mai mult cu cât sunt și beneficiari ai hotărârilor de validare a dreptului de proprietate. Astfel, pentru a putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate condiția este ca solicitantul să fie titularul cererii de reconstituire iar terenul pentru care se solicită reconstituirea să fie fosta sa proprietate sau a autorului său la momentul preluării. De această interpretare este legat caracterul reparator al acestei legi speciale. Or, în speța de față reclamantul nu se încadrează în nicio categorie de persoane care ar putea solicita, după caz, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren sau constituirea acestui drept pe care legea le prevede. Reclamantul nu este beneficiarul Hotărârii 390 din 16.12.2005 emisă de C.J.F.F.Iași (beneficiari fiind Satcovschi V. și C. L.), hotărâre ce este invocată chiar de acesta în susținerea cererii sale. Mai mult decât atât și Decizia civilă nr. 99 din 20.01.2010 a fost pronunțată în contradictoriu cu cei doi beneficiari, actele administrative ulterioare neputând fi emise decât în concordanță cu dispozițiile instanței.
Au fost invocate și dispozițiile art. 36 HG 890 din 2005.
Reclamantul recurent a solicitat casarea sentinței recurate și rejudecarea în fond a cauzei, admiterea acesteia în totalitate. Se arată faptul că instanța de fond a dat o interpretare eronată atât legislației cât și probatoriului administrat, nefăcând vorbire și nemotivând în niciun fel respingerea cererii sale de existența contractului de cesiune de drepturi succesorale. În mod greșit a reținut instanța de fond faptul că, deși are calitatea de a formula cererea, trebuie să fie judecată în contradictoriu cu cele două persoane - Satcovschi V. și C. L..
Recursurile au fost formulate în termen, motivate, semnate, fiind scutite de la plata taxei de timbru. S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
I. T. de Regim S. și de Vânătoare S. a formulat întâmpinare la recursul reclamantului recurent, solicitând respingerea acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține următoarele:
Ambele recursuri vizează practic același aspect ce urmează a fi analizat de instanța de control judiciar. Astfel, prin H.C.J. nr. 390 din 16.12.2005 s-a validat propunerea comisiei locale de fond funciar privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 0,49 ha pe numele Satcovschi V. și C. L. pe anexa 38.
Prin decizia civilă nr. 99/20.01.2010 Tribunalul Iași, în dosarul nr._, a decis obligarea pârâtei C. M. Iași pentru stabilirea D. de Proprietate privată asupra terenurilor la punerea efectivă în posesie a reclamanților Satcovschi V. și C. L. cu suprafața de 0,49 ha teren forestier pe amplasamentul stabilit potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 11/2007 înregistrat la Primăria Mun. Iași sub nr._/7.09.2007.
Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase încheiat de Satcovschi V. și C. L. – în calitate de cedenți – și de reclamantul recurent în calitate de cesionar s-a cedat irevocabil și în deplină proprietate domnului C. M. drepturile succesorale privind suprafața de 4900 mp teren forestier, parte din suprafața totală de 11.000 mp ce a avut amplasament în mun. Iași, . (fosta Podgorie Copou), teren dobândit de pe urma defunctului Satcovschi N. în baza C.M. suplimentar nr. 1034/1986 și a defunctei Satcovschi A. în baza C.M. autentificat sub nr. 13 la BNP S. Frost, teren dobândit de cei doi în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/27.06.1945 la notariatul de Stat Județean Iași. Se arată faptul că amplasamentul terenul vândut este cel din Adresa nr._/4.08.2006 eliberată de Primăria mun. Iași. Se arată în cuprinsul contractului de cesiune „Cesionarul va continua demersurile necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus menționat, subrogându-se în toate drepturile cedentei…Drepturile ce vor fi stabilite sau recunoscute de organele competente ca aparținând cedentei, devin de plin drept proprietatea cesionarului, C. M., în consecință actele de proprietate vor fi emise pe numele domnului C. M.”.
Reține Tribunalul, referitor la posibilitatea translatării calității de ,,persoană îndreptățită’’, astfel cum este ea definită prin art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, către o terță persoană, că jurisprudența nu reflectă o practică relevantă în prezenta cauză. Astfel, prin decizia civilă 3562/12.05.2004 a Î.C.C.J.–Secția civilă s-a pus în discuție calitatea de persoană îndreptățită a persoanei căreia i s-a înstrăinat bunul mai înainte de . Legii 10/2001, subdobânditorul neputându-se considera, din perspectiva calității de succesor cu titlu particular, persoană îndreptățită în sensul dat de art. 3 din lege. Aceeași viziune se regăsește în decizia 8118/9.10.2009 a Î.C.C.J., care a contestat succesorului cu titlu particular calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, chiar dacă acesta (iar nu titularul dreptului vândut) a formulat notificarea în termenul legal.
Aceste soluții jurisprudențiale nu sunt însă concordante cu situația de fapt relevată în prezenta cauză, întrucât cedenții formulaseră în nume propriu cererea de reconstituire, ulterior intervenind cesiunea drepturilor litigioase (litigiul privind punerea în posesie fiind generat de promovarea de către cedenți a cererii ce a făcut obiectul ds. nr._ ). Prin cesiunea drepturilor ce fac obiectul raportului litigios, părțile au consimțit la transmiterea calității procesuale dobândite de cedenți în favoarea cesionarului, pentru ca acesta din urmă să facă demersurile apreciate ca necesare pentru obținerea, pe cale judiciară, a dreptului pretins.
Nu există așadar similitudine de situații, și dacă legiuitorul a restrâns, prin dispozițiile legii fondului funciar sfera persoanelor care puteau pretinde restituirea în natură sau măsurile reparatorii, nu a stabilit și o interdicție în privința încheierii ulterioare a unui contract de vânzare a drepturilor litigioase de către aceste persoane, în favoarea unor terți.
Încheierea acestui contract nu putea urmări sistarea procesului (ca în cazul retractului litigios), câtă vreme cesionarul a plătit un preț al cesiunii fără să obțină și beneficiul demersului lor.
P. considerentele expuse instanța de control judiciar reține drept neîntemeiat și nelegal recursul declarat de pârâții recurenți, nefiind aplicabile niciunul din motivele prevăzute de art. 304 și nici 304 ind.1 C.pr.civ.
Aceleași aspecte vor fi avute în vedere și în cercetarea recursului declarat de reclamantul recurent.
Potrivit art. 47 Cod procedură civilă ; „Mai multe persoane pot fi impreună reclamante sau pârâte daca obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ”.
Art. 47 Cod procedură civilă, anterior citat, reglementează litisconsorțiul sau coparticiparea procesuală care, în conformitate cu poziția părților, poate fi activă, pasivă sau mixtă. Deși, în principiu, în funcție de rolul voinței părților în formarea sa, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situații în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. Este cazul, spre exemplu, proceselor privitoare la sistarea stării de indiviziune, litigiu unde trebuie să participe toți coproprietarii, întrucât, în caz contrar, partajul este nul (art. 797 Vechiul Cod civil).
Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului și raportat la cele reținute mai sus, tribunalul urmează a respinge această excepție, în speța de față neaflându-ne în situația unui litisconsorțiu obligatoriu.
Instanța de control judiciar reține că, raportat la principiul disponibilității procesului civil conform căruia reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, în condițiile în care acesta nu a înțeles să se judece și cu cei doi cedenți și față de clauzele din contractul de cesiune urmează a admite - conform art. 312 C.pr.civ. - recursul declarat de reclamantul C. M. împotriva sentinței civile nr. 5347 din 04.04.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va casa în parte, va respinge excepția lipsei coparticipării procesuale și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului cauzei.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții C. M. de Fond Funciar Iași și P. M. Iași împotriva sentinței civile nr. 5347/04.04.2013 a Judecătoriei Iași.
Admite recursul declarat de reclamantul C. M. împotriva sentinței civile nr. 5347 din 04.04.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o casează în parte.
Respinge excepția lipsei coparticipării procesuale.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
S.C. A.C. F.S. B.M.D.
P. judecător pentru judecător, aflat în C.O.
eliberat din funcție prin demisie semnează vicepreședintele instanței
semnează vicepreședintele instanței
Red.A.C. conform Deciziei nr.8/03.12.2013
Tehnored. D.I.
2 ex./17.06.2014
Judecător fond: M. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2617/2013. Tribunalul IAŞI | Daune cominatorii. Decizia nr. 664/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
