Evacuare. Decizia nr. 1433/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1433/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 1433/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Iunie 2013
Președinte - M. C.
Judecător E. C. F.
Judecător C. R.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1433/2013
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta B. I. P. P. C. M.-E. și pe intimata RAȚOI E., având ca obiect ordonanță președințială evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, lipsind recurenta.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Potrivit art.159 ind.1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr.202/25.10.2010, în urma verificării, s-a stabilit de către instanță că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina aflată pe rol.
Instanța constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, semnat, netimbrat.
Instanța constată că recurentul a fost citat pentru termenul de astăzi cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Instanța, din oficiu, ridică excepția netimbrării recursului și acordă cuvântuo în dezbateri asupra acestei excepții.
Intimata, solicită admiterea excepției netimbrării recursului.
Instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de fața,
P. sentința civilă nr._/19.11.2012 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. I., excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată cererea de evacuare formulată pe calea unei ordonanțe președințiale, de către reclamanta B. I., prin procurator C. M.- E., domiciliată în Iași, ..83, ., ., în contradictoriu cu pârâta R. E., cu domiciliul în Iași, ., ..2.
Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.”
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
„Potrivit art. 581 Cod procedura civila: ”instanța va putea să ordone masuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara…”. Texul anterior citat stabilește doua condiții de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, anume urgenta si caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe aceasta cale, cu mențiunea că, din aceasta din urma decurge si o a treia condiție- prin măsura luata să nu se prejudece fondul, ceea ce înseamnă ca, pe aceasta cale, nu pot fi luate masuri definitive care sa rezolve în fond litigiul dintre părți.
Analizând individual fiecare dintre aceste condiții, instanța apreciază că ele sunt îndeplinite, după cum urmează:
Cu privire la caracterul urgent al cererii, acesta trebuie să echivaleze cu protecția unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente.
Instanța va nota cu prioritate faptul că urgența va fi apreciată în raport de totalitatea actelor depuse, depozițiile celor doi martori audiați în prezenta cauză: B. T., persoană ce coabitează cu pârâta și I. Elana, persoană ce a asistat de ridicarea presupuselor construcții și refacerea imobilului în analiză. Referitor la interogatoriul administrat pârâtei, instanța va constata că această probă urmărește obținerea unei mărturisiri și poate fi folosită împotriva părții care a răspuns întrebărilor adresate. Cu toate acestea, scopul în sine nu a fost atins, neexistând o mărturisire aptă de a putea fi utilizată în etapa de coroborare a probelor. Cu privire la neprezentarea reclamantei la interogatoriu, instanța va reține că o simplă adeverință medicală, cu un diagnostic medical complex nu este suficientă pentru justificarea absenței sale, trebuind să fie dublată de acte medicale detaliate. Chiar și în această situație, deși art. 225 C.pr.civ instituie o sancțiune specifică în cazul neprezentării părții, în vederea administrării interogatoriului, legiuitorul lasă posibilitatea instanței de judecată ca, în cazul unui material probatoriu complex să interpreteze absența părții ca un început de dovadă scrisă, ce urmează a fi completat în mod corespunzător cu celelalte mijloace de probă. Astfel, instanța va acorda semnificația unui început de dovadă scrisă absenței reclamantei de la interogatoriu.
Contextul special conturat de probele administrate ( pârâta locuiește alături de fiul reclamantei, în imobilul situat în . anul 2005) nu justifică sub nici o formă caracterul urgent al unei atare cereri.
Instanța constată că reclamanta B. I. nu locuiește și nu folosește imobilul din care solicită evacuarea pârâtei Probele administrate (depoziții de martori) coroborate pe deplin susținerile personale ale reclamantei (precizările depuse la fila 27 dosar) susțin într-o modalitate neechivocă această concluzie. Atât B. T., fiul reclamantei, cât și martora I. E. au confirmat faptul că reclamanta locuiește în Iași și nu în P., având un apartament personal. De asemenea, cea de-a doua construcție situată pe terenul aferent imobilului în discuție este utilizată doar ocazional de către lucrătorii angajați pentru efectuarea muncilor agricole, nu și de alte persoane din familia reclamantei. Martora I. a declarat că o cunoaște pe R. E. din perioada anterioară mutării sale și a vizitat-o de un număr de ori semnificativ pentru a își forma o opinie justă în privința situației existențe între părți. Arată astfel că reclamanta a fost de acord cu mutarea sa inițială în anul 2005 și nu a solicitat niciodată în mod direct evacuarea imobilului.
Casa de locuit din care se solicită evacuarea nu era utilizată de către reclamantă nici la momentul inițial al mutării pârâtei, astfel încât aceasta nu se poate prevala de o situație de reintegrare în spațiu. Simplul fapt al conservării fostei case părintești, sub forma unui muzeu, destinat Scolii Generale din localitate, nu poate fundamenta o cerere de evacuare pe calea ordonanței președințiale, cu atât mai mult cu cât au existat modificări substanțiale ale locației inițiale ( astfel cum rezultă din depozițiile martorilor) și nu au fost luate măsuri raportat la păstrarea fondului locativ, astfel cum era dobândit în anul 2000, de către reclamantă.
Susținerile referitoare la necesitatea asigurării unui climat de liniște pentru minora în vârstă de 4 ani a mandatarei nu pot fi primite, acțiunea fiind promovată de reclamantă, în nume personal prin mandatar și nu de către aceasta din urmă.
Nu există probată nici o situație de excepție ( inexistența unei locuințe apte de a asigura nevoile proprietarului, cazuri de violență, tulburare liniște publică, reparații urgente etc), aptă de a justifica urgența evacuării pârâtei din imobilul cu destinație de locuit, pe care îl folosește împreună cu partenerul de viață al acesteia, B. T..
Mai mult, instanța nu va avea în vedere nici criticile referitoare la drepturile locative ale numitului B. T., fiul reclamantei, în contextul în care acțiunea este promovată expres, doar în contradictoriu cu pârâta R. E..
Instanța apreciază că această condiție a urgenței nu poate fi considerată ca îndeplinită, deoarece situația dedusă judecății nu s-a născut în urmă cu o perioadă de timp rezonabilă pentru a fi apreciată ca „imediat anterioară cererii de ordonanță”, ci constituie o situație veche de aproximativ 7 ani de zile, perioadă de timp, care în mod obiectiv nu mai poate susține caracterul urgent al acțiunii.
Deși neîndeplinirea condiției urgenței ar exclude necesitatea analizării celorlalte condiții de admitere a cererii, instanța va proceda și la analizarea și explicarea punctuală a vremelniciei și neprejudecării fondului.
Instanța va nota cu prioritate faptul că o cerere referitoare la evacuare, în procedura ordonanței președințiale trebuie privită de la caz la caz, nefiind exclusă de plano, doar prin prisma obiectului său.
Este imperios necesară sublinierea, în același timp, a particularităților speței: inexistența între părți a unui contract de închiriere, neutilizarea imobilului de către reclamantă nici în perioada imediat anterioară mutării pârâtei și nici ulterior, precum și asigurarea locuinței stabile a acesteia din urmă și a soțului său în Iași, într-un imobil situat în .>
Vremelnicia presupune inexistența unor măsuri definitive, care să rezolve litigiul existent între părți. Se poate observa că această condiție este indisolubil legată de neprejudecarea fondului, adică de nesoluționarea acțiunii de drept comun pe calea ordonanței. Instanța este abilitată să cerceteze aparența în drept și să dispună măsurile necesare până la stabilirea cu caracter definitiv a drepturilor.
Deși neexclusă de plano, evacuarea unui chiriaș din spațiul ocupat în temeiul unui contract negociat, în vigoare la epoca introducerii acțiunii, pentru neîndeplinirea obligațiilor esențiale, precum și a unei persoane care folosește abuziv locuința proprietarului sau titularului de drepturi, nu poate fi dispusă în această situație pe calea ordonanței președințiale, nefiind îndeplinite condițiile instituite în mod imperativ și cumulativ de legiuitor.
Instanța constată așadar nu numai faptul că cererea nu are la bază nici o justificare a urgenței sale, derivând dintr-o situație ce a debutat în anul 2005, prin mutarea pârâtei alături de partenerul său de viață în imobilul situat în . egală măsură o potențială evacuare a acesteia ar constitui o măsură definitivă cu privire la litigiul dintre părți, măsură a cărei justețe și necesitate ar trebui obligatoriu discutate și dispuse doar în cadrul unei acțiuni de drept comun.
Față de aceste concluzii, instanța nu va analiza aspectele detaliate de părți legate de cunoașterea litigiului de către reclamantă, problemele medicale ale acesteia, contribuțiile bănești ale pârâtei la reconstruirea imobilului, toate acestea constituind în mod neechivoc probleme ce conturează acțiunea de drept comun promovată de părți.
Pentru totalitatea considerentelor anterior expuse, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de evacuare a pârâtei pe calea ordonanței președințiale, nefiind îndeplinită nici una dintre condițiile imperative și cumulative stabilite de art. 581 C.pr.civ.
Constatând culpa procesuală a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, finalizată cu o soluție de respingere ca neîntemeiată a acțiunii, precum și solicitarea expresă a pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate, față de prevederile art. 274 C.pr.civ, instanța urmează a admite cererea acesteia și a dispune obligarea reclamantei la plata sumei de 1000 lei ( o mie de lei) cu titlul de onorariu avocat conform chitanței nr._ din 14.11.2012, depusă la dosarul cauzei, respingând totodată cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, față de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 274 C.pr.civ.”
* * *
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamanta B. I. prin procurator C. M. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea căii de atac s-a arătat în principal că pârâta are un apartament în proprietate, iar orice înceracre de soluționare alitigiului pe cale amiabila a eșuat.
Cererea de recurs nu a fost timbrată.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
P. rezoluția judecătorului dată la primirea cererii s-a pus în vedere recurentei să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru de 5 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei sub sancțiunea anulării recursului.
***
Fața de dispozițiile art.20 din Legea 146/1997, Tribunalul a pus în discuție cu prioritate excepția de netimbrare a recursului formulat.
Asupra excepției, ce se impune a fi soluționata cu prioritate, fața de prevederile art.137 C.pr.civ, se rețin următoarele:
P. rezoluția judecătorului, pusă la primirea cererii, s-a pus în vedere recurentei să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru de 5 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei sub sancțiunea anulării recursului.
Potrivit art.11 alin.1 teza a doua din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotãrârilor judecãtorești se taxeaza cu 50% din taxa datorată la suma contestatã, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
De asemenea conform art.18 alin.2 din Legea 146/1997, cu modificări ulterioare, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicãrii sumei datorate.
Potrivit disp. art.20 din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, in cazul in care acestea nu au fost achitate integral la depunea cererii, reclamantul are obligația de a le achita pana la termenul fixat de instanta. Nerespectarea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii. Potrivit art. 3 din OG 32/1995(cu modificările și completările ulterioare) în cazul cererilor de chemare în judecată adresate instanțelor se aplică timbre judiciare de 0,3 RON lei – iar conform art. 9 alin.2 din același act normativ, în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței referitoare la timbru judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
In cauza, deși recurenta a fost legal citata cu mențiunea de a achita taxa de timbru și de a aplica timbru judiciar în cuantumurile menționate, aceasta nu și –a îndeplinit obligația stabilită imperativ, sub sancțiunea anulării acțiunii conform art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare și art. 9 alin.2 din OG 32/1995.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 20 al.3 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, instanța urmează anula ca netimbrat recursul formulat de recurenta B. I. împotriva sentinței civile nr._/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentința pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurenta B. I. împotriva sentinței civile nr._/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05.06.2013
Președinte, M. C. | Judecător, E. C. F. | Judecător, C. R. |
Grefier, D. M. B. |
Red/Tehnored/FEC
2 ex/17.06.2013
Jud fond I. irina
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1377/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1428/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
