Fond funciar. Decizia nr. 926/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 926/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 926/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Aprilie 2013
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECĂTOR – C. G.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 926/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către Instituția P. J.. Iași, P. J.. Iași și de către C. M. De F. F. Iași, împotriva sentinței civile nr._ din 21.09.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată fiind P. Sf. N. S. Iași P. P. Paroh G. T., având ca obiect fond funciar anulare Ordin Prefect.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 05.04.2013 când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 1536/21.09.2012, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Instituția P. Județului Iași.
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. Sf. N. S. Iași cu sediul în Iași, ., prin reprezentant, preot paroh G. T., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Iași și P. Județului Iași, prin reprezentanții lor legali și intervenienta C. M. Iași de F. F..
Dispune anularea ordinului nr. 500 din data de 20.07.2009.
Obligă pârâții să reconstituie reclamantei dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,51 ha teren situat în Iași, .. P. nr. 143-145 și ..
Obligă reclamanta să plătească suma de 545 lei diferență onorariu expert către B.L.E.T.C. – Tribunalul Iași în contul expertului L. D..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.”
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
„P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub numărul_ la data de 04.09.2009, reclamanta P. „Sf. N. S. Iași”,prin preot paroh G. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Instituția P. Județului Iași și P. Județului Iași, anularea ordinului nr. 500 din data de 20.07.2009 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,51 ha teren situat în Iași.
În motivarea ordinului, se reține faptul că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,51 ha, iar terenul nu se află în administrarea Consiliului Local, fiind proprietatea S.C. Iașitex S.A. Iași și S.C. Tomiris S.A., care ar deține certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului respectiv.
P. „Sf. N. S.” Iași a fost desființată în anul 1964, a deținut în proprietate, conform registrului de inventar,suprafața de 1,51 ha teren arabil și neproductiv.
Întreprinderea industrială de stat (la acel moment) „Țesătura”, prin scrisoarea nr. 2194 din 24 ianuarie1964, aduce la cunoștință Parohiei „Sf. N. S.” Iași faptul că, în baza Decretului Consiliului de Miniștri nr. 1008/1963, privind aprobarea dezvoltării întreprinderii „Țesătura”, parohia urmează să dezafecteze biserica și cele două case parohiale pentru eliberarea terenului, unde urma să se construiască filatura nouă de bumbac – lucru ce a și fost realizat.
În urma acestui fapt abuziv, parohia, pe lângă biserică și două case parohiale, a fost păgubită și de suprafața de 1,51 ha.
Temeiul legal în baza căruia parohia a formulat cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate, acesta este reprezentat de dispozițiile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 și art. 34 din Legea nr. 1/2000.
În ceea ce privește primul motiv de respingere – nedovedirea de către reclamantă a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren din cererea de reconstituire, se rețin următoarele aspecte:
Până în anul 1963, reclamanta (parohia) a deținut în proprietate suprafața de teren de 1,51 ha. În anul 1963, prin decretul nr. 1008/1963, această suprafață a fost preluată de stat în vederea dezvoltării și extinderii Întreprinderii „Țesătura”, Filatura de bumbac (Filatura nouă).
Printre înscrisurile doveditoare se invocă „un certificat de emis de Arhivele Statului” în 1991, inventarul suprafețelor de teren confiscate de stat, un înscris care emană chiar de la fosta Întreprindere Industrială de Stat – Țesătura Iași și care confirmă susținerile reclamantei privitoare la preluarea terenului.
C. M. Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, în referatul prin care propune respingerea cererii de reconstituire nu face vorbire despre nedovedirea de către reclamantă a calității de proprietar pentru această suprafață de teren.
Singurul motiv pentru care se propune respingerea cererii sale, îl reprezintă faptul că acest teren nu ar fi în administrarea Consiliului Local, ci al Iasitex și Tomiris, care au certificate de atestate a dreptului de proprietate.
P. urmare, s-a dovedit pe deplin calitatea sa de proprietară asupra terenului pentru care a formulat prezenta cerere de reconstituire.
Privitor la al doilea motiv de respingere a cererii reclamantei - existența unor certificate de atestare a dreptului de proprietate, în beneficiul „Iașitex”și” Țesătura” pentru suprafața de teren pentru care a formulat cerere de reconstituire, se concluzionează următoarele aspecte:
În documentația care a stat la baza emiterii prezentului ordin nu se regăsesc certificatele de atestate, singurele mențiuni privind existența acestor certificate de atestare a dreptului de proprietate se regăsesc în conținutul „referatului” Comisiei Municipale prin care aceasta propune respingerea cererii, mențiuni reluate și în cuprinsul ordinului atacat.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea plângerii și anularea prezentului Ordin emis de Instituția P. Județului Iași.
P. Județului Iași, a depus întâmpinare cu privire la plângerea formulată de P. „Sf. N. S.” împotriva ordinului nr. 500/20.07.2009, și invocă pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Instituției P. Județului Iași, deoarece atribuirea în proprietate a terenurilor de natura celui solicitat de reclamantă se face prin ordin al prefectului, la propunerea primăriei făcută în baza verificării situației juridice a terenului în cauză.
P. urmare, calitatea procesuală pasivă în speța de față, o are P. Județului Iași și nu Instituția P. Iași.
Pe fondul cauzei, s-a dispus respingerea cererii reclamantei întrucât suprafața de teren în cauză nu se află în administrarea consiliului local, ci este proprietatea S.C. IASITEX S.A. și S.C. TOMIRIS S.A., care au certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului conform H.G. nr. 834/1991.
Astfel, pentru a se aplica prevederile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 este necesar ca terenul în cauză să se afle în administrarea Consiliului Local. Or, în cazul de față, potrivit referatului Comisiei Municipale, suprafața de teren solicitată se află în administrarea S.C. IASITEX S.A. și S.C. TOMIRIS S.A., care au certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, acestora fiindu-le emise certificate de atestare a dreptului de proprietate.
În considerarea celor expuse, solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantă și menținerea Ordinului nr. 500/2009 al P. Județului Iași, ca fiind legal.
În drept, se invocă dispozițiile Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare și ale H.G. nr. 890/2005, cu aplicarea art. 242 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În susținerea acțiunii cu adresa nr._/10l01.2010 s-a înaintat instanței documentația care a stat la baza emiterii ordinului contestat, depusă la dosar, filele 21-50 și filele 62-89 dosar.
În cauză, în condițiile art. 49 și următoarele Cod procedură civilă, s-a formulat cerere de intervenție în interes alăturat pârâților, de către C. M. Iași de F. F. (fila 96, dosar) și solicitat respingerea acțiunii reclamantei cu motivarea că cererea a fost analizată în data de 19.03.2007, cu propunerea de „respingerea cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,51 ha teren, situat în .. P. nr. 143-145 și ., întrucât terenul nu se află în administrarea Consiliului Local, ci al S.C. Iasitex S.A. și S.C. Tomiris S.A. care au certificat de atestare a dreptului de proprietate.”
În raport cu dosarul nr._ al Curții de Apel Iași, în data de 24 septembrie 2010 (fila 131, dosar) s-a dispus suspendarea cauzei conform dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă dat fiind contestarea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului: certificat . nr. 0967 din data de 18.04.1993, emis în beneficiul Tomiris, pentru suprafața de 102.124,60 mp; certificat . nr. 2146 din data de 03.08.1995, emis în beneficiul Iasitex, pentru suprafața de 125.131,23 mp; certificatul . nr. 2147 din data de 03.08.1995, emis în beneficiul Isitex, pentru suprafața de 18.846,46 mp; certificat . nr., 2148 din data de 03.08.1995, emis în beneficiul Isitex, pentru suprafața de 1.505,78 mp și certificat . nr. 2149 din data de 03.08.1995, emis în beneficiul Iasitex, pentru suprafața de 2.423,45 mp, având termen de judecată la data de 27.09.2010.
Cauza a fost repusă pe rol la 25.XI.2011 și încuviințat la cererea pârâților în suplimentarea probatoriului proba cu acte și pentru reclamantă inclusiv proba cu expertiză topo-cadastrală, întocmită de ing., expert L. D., depusă la dosar, filele 159 și următoarele dosar, prin care se concluzionează la fila 5 expertiză următoarele: suprafața avută în proprietate de Biserica Sf. N. – S., fost . și nr. 145 – casa parohială, adresă ce a avut denumirea și .. P. 143-145 este redată în PLANULUI DE SITUAȚIE - Planșa nr. 2 – Suprafața determinată și individualizată este de 8955 mp: - NORD - S.C. IASITEXT S.A.; - ESTE - S.C. IASITEXT S.A. ; - SUD – S.C. IASITEXT IAȘI; VEST - .> Conform datelor din banca de date a O.C.P.I. Iași, S.C. IASITEXT S.A. proprietarul actual al terenului, ce a aparținut Bisericii Sf. N. – S., pentru imobilul ce a fost situat în . (în prezent Calea Chișinăului), terenul se află în posesia Fabricii de Mătse V.: conform pct. C) subcapitol CONSTATĂRI, plan topo ed. 1955 – Anexa 6.
La obiectivul nr. 4 – să se stabilească dacă pe această suprafață de teren au fost eliberate alte titluri, în caz afirmativ să se indice numărul, suprafața și beneficiarul, s-a concluzionat următoarele:
- conform datelor din banca de date a O.C.P.I. Iași, S.C. IASITEX S.A. este proprietarul actual al terenului ce a aparținut Bisericii Sf. N. – S., este intabulat, având nr. cadastral 4373 (sunt efectuate documentații de dezmembrare).
În acest context, din analiza coroborată a probelor, instanța va admite plângerea în condițiile în care suprafața de 1,51 ha, după cum rezultă și preambulul ordinului contestat, inclusiv și a referatului de la fila 34, întocmit de C. Locală Iași de F. F., se menționează că „pentru suprafața de 1,51 ha nu se justifică regimul juridic a dreptului de proprietate, în condițiile dispozițiilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, deoarece terenul nu se află în administrația Consiliului Local Iași, fiind deținut de S.C. Iasitex S.A. și S.C. Tomiris S.A., care au emise certificate de atestare a dreptului de proprietate”, în condițiile în care nu se poate reține că terenul ar fi exclus de la restituire cât timp analiza cererii se raportează la momentul formulării cererii (anul 1998) cerere ce se impune a fi analizată prin prisma respectiv în antiteză, cu certificatele de atestare a dreptului care conform procedurii legilor fondului funciar și dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, cât timp gradul de ocupare a terenului nefiind detalii de sistematizare aceasta fiind singura condiție pentru a fi exclus de la reconstituire, ori în speță terenul pentru reconstituire îndeplinește singura condiție, aceea ca terenul să nu fie afectat de detalii de sistematizare.
În aceste condiții, corect urmează a fi admisă cererea reclamantei vizând cei 1,51 ha terenul în litigiu, în condițiile în care a solicitat aceasta în cadrul procesual al Legii nr. 18/1991 republicată, deoarece gradul de ocupare a terenului aferent ordinului contestat nu exclude de la reconstituire conform dispozițiilor art. 36 alin. 5 Legea nr. 18/1991.
Motivat de toate aceste aspecte, se va admite ca întemeiată și se va dispune anularea ordinului contestat în limita suprafeței de teren pentru 1,51 ha, în condițiile în care s-au produs probe în contradovadă ordinului contestat.
Ca atare, fiind făcută dovada solicitării cu mijloacele de probă analizate mai sus, a căror administrare s-a realizat în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate prin prisma dispozițiilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 republicată, instanța va admite plângerea pentru cei 1,51 ha teren și va dispune anularea Ordinului nr. 500/20l07.2009 ca fiind nelegal și netemeinic pentru 1,51 ha, suprafața nefiind ocupată în sensul dispozițiilor art. 36 alin. 5 din lege.
În admiterea plângerii se va reține și faptul că în situația în care terenul solicitat de către reclamantă este în proprietatea ori administrarea privată aceasta nu este de natură să excludă îndreptățirea acesteia la reconstituirea dreptului de proprietate cu atât mai mult cu cât terenul la data apariției Legii nr. 18/1991 nu s-a făcut dovada că nu era în administrația Consiliului Municipal Iași și acest fapt a făcut posibilă punerea terenului la dispoziția Comisiei Municipale de F. F., concesionare ori administrarea în favoarea altor persoane.
Ai nega reclamantei dreptul de reconstituire pentru simplul motiv că terenul în suprafață de 1,51 ha este în proprietatea ori concesionarea unei persoane private înseamnă ai îngrădi acesteia orice posibilitate de a supune analizei organelor abilitate verificarea legalități certificatelor de atestare a reconstituirii ori închirierii cum este în speță, făcută în favoarea unei alte persoane cu privire la terenul în litigiu, referitor la care se susține că reprezintă vechiul amplasament al autorului său.
În aceste condiții, instanța trebuie să analizeze dacă reclamanta era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul solicitat și dacă sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de art. 36 alin. 5 din Legea nr._ pentru că în caz afirmativ trebuie admisă cererea de reconstituire.
Cum în cauză nu s-a analizat îndreptățirea reclamantei la reconstituire pentru cei 1,51 ha, în consecință va admite plângerea, pentru acest teren fiind stabilit cu certitudine chiar de organul emitent al ordinului, că terenul menționat în actul contestat, nu este afectat de lucrări de investiții aprobate potrivit legii, în condițiile în care nu a nominalizat lucrări ori investiții și în ce anume constau ele, acțiune ce se impune a fi admisă și cu următoarea motivare:
În literatura juridică s-a arătat că „dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 instituie în privința societăților comerciale excepția dobândirii în proprietate de către acestea a bunurilor care au aparținut fostelor unități economice de stat și care au fost dobândite în patrimoniu cu alt titlu, fiind vorba despre anumite bunuri care datorită destinației acestora, uzului sau interesului public fac obiectul proprietății publice a statului (sau a unităților administrativ-teritoriale, după delimitarea bunurilor proprietate publică a statului de cele ale proprietății publice a unităților administrativ-teritoriale, după . Constituției României din anul 1991) și care au fost atribuite societăților comerciale prin actul de înființare expres cu titlu de drept de administrare, fiind necesare desfășurării obiectului de activitate al acestora. Este normal să fie așa, deoarece nu există aici un mod de dobândire al dreptului de proprietate într-unul din modurile reglementate de art. 644-645 din Codul civil, ele rămânând în continuare în proprietate publică”. Totodată, s-a subliniat, în aceeași opinie, că „la data înființării regiilor autonome și a societăților comerciale rezultate în urma reorganizării fostelor unități economice de stat, acestea deveneau, ope legis, proprietare doar asupra bunurilor mobile și imobile, altele decât terenurile, care le-au preluat la data înființării cu titlu de drept de administrare, necesare desfășurării obiectivului de activitate, urmând ca dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de către societățile comerciale la data înființării, cu excepțiile mai sus precizate, să aibă loc după . H.G. nr. 834/1991 conform documentației supusă producerii de stabilire și evaluare a acestor terenuri stabilită expres prin acest act normativ.”
Existența certificatelor de atestare a dreptului de proprietate emise în favoarea unor societăți comerciale nu constituie, în sine, un impediment la restituirea terenurilor în favoarea foștilor proprietari deposedați abuziv, întrucât statul trebuie să le recunoască acestora calitatea lor de proprietari urmând ca, apoi, raporturile patrimoniale între aceștia și societatea comercială în cauză să urmeze regimul dreptului comun. Din analiza sistematică a legilor fondului funciar, sintagma „au fost atribuite legal altor persoane” se referă la respectarea, la atribuire, numai a dispozițiilor din legile fondului funciar, așa cum sugerează dispozițiile art. II din Legea nr. 169/1997, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, ca și dispozițiile cuprinse în Titlul V articol unic pct. 3 din Legea nr. 247/2005, toate stabilind că nu se restituie, către foștii proprietari, terenurile care au fost atribuite altor persoane cu respectarea prevederilor legilor fondului funciar la data emiterii actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane - acte care nu sunt lovite de nulitate.
În acest sens, cu privire la admisibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor care au făcut obiectul unor certificate de atestare a dreptului de proprietate, în practica constituțională s-a reținut: „cât privește cuprinderea, în masa bunurilor ce au devenit obiect al dreptului de proprietate al societăților comerciale respective, a unor bunuri care anterior n-au intrat legal în proprietatea statului, chestiunea de a ști dacă, în considerarea reglementării legale din momentul respectiv, un anume bun a putut deveni proprietatea societății comerciale este de competența instanței judecătorești. Examinând această problemă, instanța va trebui să stabilească dacă, în regimul reglementărilor legale de la data dobândirii bunului, acesta a putut trece în proprietatea statului sau dacă, în lipsa unui titlu legal, o asemenea dobândire a proprietății n-a avut loc niciodată.”
Așadar, după reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea fostului proprietar deposedat, urmează ca pe calea unei acțiuni în revendicare să se compare actele de proprietate ale părților (ale fostului proprietar deposedat și ale societății comerciale care a dobândit dreptul de proprietate în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate), urmându-se a da câștig de cauză părții al cărui titlu este preferabil.
Desigur, cu prilejul acțiunii în revendicare, (sau pe cale separată) reclamanta beneficiară a reconstituirii dreptului de proprietate va putea solicita anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în temeiul art. 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în ipoteza în care instanța învestită cu acțiunea în nulitatea absolută și nu anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Competența de soluționare a acțiunii în constatarea nulității absolute aparține tribunalului sau, după caz, curții de apel, în funcție de emitentul actului, având în vedere că „certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri ca fiind un act administrativ de autoritate constitutiv de drepturi, care produce efecte juridice subsecvente de drept civil, iar competența soluționării litigiilor vizând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri revine instanțelor de contencios administrativ stabilite potrivit Legii contenciosului administrativ.
Văzând dispozițiile art.246 c.pr.civ și dispozițiile art.23 din OG. nr.2/2000. ”
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. Județului Iași, Instituția P. Iași și C. M. de F. F. Iași criticând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea recursului și respingerea cererii motivat de faptul că, pentru a se aplica prevederile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 este necesar ca terenul în cauză să se afle în administrarea Consiliului Local, iar suprafața de teren solicitată se află în administrarea S.C. IASITEX S.A. și S.C. TOMIRIS S.A., care au certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, acestora fiindu-le emise certificate de atestare a dreptului de proprietate.
În plus, P. Județului Iași a criticat și modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția P. Județului Iași.
Intimata au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe care a reținut îndreptățirea sa la terenul solicitat.
În faza recursului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la motivele de recurs și dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că recursurile sunt întemeiate urmând a fi admise pentru considerentele ce succed:
P. cererea înregistrată pe rolul primei instanțe, reclamanta P. „Sf. N. S. Iași”, prin preot paroh G. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Instituția P. Județului Iași și P. Județului Iași, anularea ordinului nr. 500 din data de 20.07.2009 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,51 ha teren situat în Iași.
Referitor la motivul de recurs invocat de P. Județului Iași care a criticat și modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția P. Județului Iași, Tribunalul constată că acesta este nefondat având în vedere că ordinul nr. 500/20.07.2009 a fost emis de Instituția P. Județului Iași, care în calitate de autoritate emitentă dobândește calitate procesuală pasivă.
Cu privire la reclamanta P. „Sf. N. S. Iași”, Tribunalul constată că prin cererea înregistrată cu nr. 611/51/24.08.2005 a solicitat reconstiturea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 1,5 ha pe vechiul amplasament.
În urma parcurgerii procedurii legii fondului funciar Ordinul nr. 500/20.07.2009 s-a dispus respingerea cererii de reconstituire motivat de faptul că nu se face dovada dreptului de proprietate, iar terenul nu se află în administrarea Consiliului Local, ci este proprietatea S.C. Iasitex S.A. și S.C. Tomiris S.A. care au certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.
Cu privire la terenul în cauză, Tribunalul reține că mențiunile din ordinul contestat sunt susținute de certificatele de atestare a dreptului de proprietate: certificat . nr. 0967 din data de 18.04.1993, emis în beneficiul Tomiris, pentru suprafața de 102.124,60 mp; certificat . nr. 2146 din data de 03.08.1995, emis în beneficiul Iasitex, pentru suprafața de 125.131,23 mp; certificatul . nr. 2147 din data de 03.08.1995, emis în beneficiul Iasitex, pentru suprafața de 18.846,46 mp; certificat . nr. 2148 din data de 03.08.1995, emis în beneficiul Iasitex, pentru suprafața de 1.505,78 mp și certificat . nr. 2149 din data de 03.08.1995, emis în beneficiul Iasitex, pentru suprafața de 2.423,45 mp.
P. raportul de expertiză efectuat în faza de fond a cauzei s-a concluzionat că suprafața avută în proprietate de Biserica Sf. N. – S., conform datelor O.C.P.I. Iași, S.C. IASITEXT S.A. este proprietarul actual al terenului.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 5 din Legea 18/1991 „Terenurile fara constructii, neafectate de lucrari de investitii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localitatilor, aflate in administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozitiilor Decretului nr. 712/1966 si a altor acte normative speciale, se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, dupa caz, la cerere.”
Analizând susținerile recurentelor prin prisma dispozițiilor arătate mai sus, Tribunalul constată că acestea sunt fondate, soluția care se impune în cauză este cea de respingere a cererii de chemare în judecată.
Astfel, Tribunalul constată că restituirea terenului indicat mai sus este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- probarea dreptului de proprietate asupra terenului ce a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 712/1966 si a altor acte normative speciale,
- terenul să se afle în intravilanul localităților,
- terenul este fără construcții,
- terenul să nu facă parte din domeniul public al statului,
- terenul nu este afectat de lucrări de investiții aprobate potrivit legii,
- terenul să se afle in administrarea consiliilor locale, la dat intrării în vigoare a legii .
Aplicând aceste dispoziții la situația din speță, instanța de recurs apreciază ca nu sunt îndeplinite condițiile enunțate mai sus, având în vedere că S.C. IASITEXT S.A. este proprietarul actual al terenului, ., și nu se află în administrarea Consiliului Local, pentru a se putea reține obligația de restituire.
Raportat la aceste date, rezultă cu claritate că, terenul nu era liber la data solicitării și nu se află în administrarea Consiliului Local, certificatele de atestare a dreptului de proprietate emise în favoarea S.C. IASITEXT S.A. fiind datate 03.08.1995, deci anterior solicitării intimatei, chiar dacă se apreciază că terenul a fost solicita prin cererea formulată în cursul anului 2008(fila 32 dosar de fond), iar contestarea acestora pe cale judecătorească a nu a produs consecințele juridice urmărite de intimată, prin sentința civilă nr. 291 din 22.12.2010 a Curții de apel Iași, irevocabilă prin anularea recursului ca netimbrat, dispunându-se respingerea cererii de anulare ca tardiv formulată.
Referitor la susținerile intimatei care a învederat că cererea de reconstituire este admisibilă și prin urmare în mod corect prima instanță a admis plângerea, pe considerentul că situația juridică se va clarifica ulterior prin formularea unei acțiuni în revendicare, Tribunalul constată că aceste sunt lipsite de fundament juridic deoarece, art. 36 alin 5 impune îndeplinirea anumitor cerințe pentru a se putea dispune reconstituirea, condiții care nu pot fi interpretate în sensul că prin generarea de litigii ulterioare se va clarifica situația juridică, obligația autorităților din domeniul fondului funciar fiind în sensul reconstituirii dacă se respectă prevederile legale, aspect care nu a rezulta în cazul de față, astfel cum s-a reținut mai sus.
Pentru aceste considerente, Tribunalul va admite recursurile declarate de recurentele P. Județului Iași, Instituția P. Iași și C. M. de F. F. Iași împotriva sentinței civile nr. 1536/21.09.2012, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ , sentință pe care va modifica în parte în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta P. Sf. N. S. Iași cu sediul în Iași, ., prin reprezentant, preot paroh G. T., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Iași și P. Județului Iași, prin reprezentanții lor legali și intervenienta C. M. Iași de F. F., cu privire la ordinului nr. 500 din data de 20.07.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Instituția P. Județului Iași și P. Județului Iași împotriva sentinței civile nr._/21.09.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Respinge plângerea formulată de P. Sf. N. S. Iași în contradictoriu cu Instituția P. Județului, P. Județului Iași și intervenienta C. M. de fond funciar Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.04.2013.
Președinte, M. M. | Judecător, C. A. | Judecător, G. C. |
Grefier, G. I. |
Red. G.C.
Tehnored. G.C./M.M.D.
2 ex./07.06.2013
Judecător fond A. G.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 191/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1225/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
