Pretenţii. Sentința nr. 4190/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4190/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 4190/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Decembrie 2014
Președinte - Doinița T.
Grefier D. C.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4190/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind formulată de reclamanții: B. T., B. A. C. și B. A. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. F. P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 15.12.2014,când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 17.12.2014, când, din aceleași motive, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Cu cererea înregistrată sub nr._ la data de 5.09.2014 pe rolul Tribunalului Iași, reclamanții B. T., B. A.-C. și B. A.-M., moștenitori ai numitului B. G., au solicitat ca in contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. să se dispună obligarea acestuia la plata sumelor:
- 217.090 lei prejudiciu material
- 600.000 lei prejudiciu moral ( câte 200.000 lei pentru fiecare reclamant) ca urmare a privării nelegale de liberate a numitului B. G. dispuse in perioada 18.07._09, a privării de drepturi dispuse in perioada 18.03._10, precum și pentru decesul acestuia survenit in situații inimaginabile la care a fost supus dar și a încălcării termenului rezonabil privind durata procesului penal.
- plata cheltuielilor de judecată.
In fapt susțin reclamanții următoarele:
P. Rechizitoriul nr. 15/D/P/2008 al Serviciului de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din 3.12.2008 s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților R. B. I., R. V. și B. G. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni. Primul act procesual efectuat datează din 25.02.2008 in baza unei sesizări privind introducerea in țară a unei bombe artizanale. Au fost efectuate acte premergătoare, iar până la data de 17.07.2008 când s-a dispus prin rezoluție începerea urmăririi penale împotriva numitului B. G. nu au mai fost efectuate acte de urmărire penală, cu excepția unor procese-verbale de redare rezumativă a conținutului convorbirilor telefonice și de supraveghere operativă a întâlnirilor dintre R. B. și B. G., care deținea atunci funcția de șef Birou vamal A.. La data de 18.07.2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală prin ordonanța procurorului pentru săvârșirea acelorași infracțiuni de către R. V., R. B. și B. G. și s-a dispus conexarea a patru dosare distincte (67,68,69 și 70 D/P/2008) înregistrate la P. de pe lângă Judecătoria Iași, referitoare la faptele săvârșite de conducătorii autovehiculelor identificate la data de 11/12.04.2008 că au introdus in țară țigări disimulate în spații special amenajate. In cuprinsul actului de sesizare a instanței penale s-a reținut in sarcina inculpatului B. G. că ar fi acționat în perioada februarie 2008-iulie 2008 în cadrul unui grup infracțional organizat, instigând direct sau mediat alte persoane pentru ca acestea să introducă în țară cantități semnificative de țigări contrafăcute ascunse în alte mărfuri, pentru care la autoritatea vamală se prezentau documente comerciale și de transport care se refereau doar la bunurile in care țigările erau disimulate, ar fi dobândit și deținut bunuri despre care știa că provin din infracțiuni, ar fi pus în circulație, fără drept, produse purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, urmărind astfel obținerea unui folos material în detrimentul bugetului de stat constând in valoarea accizelor ce s-ar fi datorat bugetului de stat dacă țigările erau introduse legal. Datorită faptului că B. G. a discutat și a fost văzut in repetate rânduri cu fostul său elev R. B., aceste momente au fost transformate in suspiciuni la nivelul autorităților judiciare care au apreciat că cei doi sunt angrenați într-un circuit infracțional comun. Au fost întocmite acte de urmărire penală care atestau că „…cei doi stabilesc întâlniri în același loc retras, slab populat și că pe parcursul întâlnirilor sunt suspicioși față de persoanele care tranzitau zona” considerându-se astfel că B. G. ar fi fost angrenat in introducerea ilegală de țigări pe teritoriul României.
P. sentința penală nr. 375 din 27.09.2012 a Tribunalului Iași a fost achitat inculpatul B. G. in temeiul art. 11 pct. 2 lit.”a” comb. cu art. 10 lit.”b” Cod pr.penală de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de „ participație improprie la înșelăciune”, in baza art. 11 pct. 2 lit.”a” comb. cu art. 10 lit.”a” Cod pr.pen. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de „ Inițiere, constituire, aderare sau sprijin a unui grup infracțional organizat” prev. de art. 7 alin 1 din Legea 39/2003- participație improprie la prezentarea la autoritatea vamală de documente vamale sau de transport care se referă la mărfuri sau bunuri sau la alte cantități decât cele prezentate in vamă” . P. aceeași hotărâre instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acelorași inculpați pentru infracțiunea de punere in circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază titularul mărcii înregistrate.
P. Decizia nr. 11 din 30.01.2014 Curtea de Apel Iași a dispus schimbarea încadrării juridice, achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 in baza art. 11 pct.2 lit.”a” rap. la art. 10 lit.”d” Cod pr.penală respectiv art. 10 lit.”a” Cod pr.penală.
Indiferent de modificările legislative intervenite in timp, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale, prin nelegala privare sau restrângere de libertate din cursul procesului penal, finalizat printr-o soluție de achitare, cum este cazul de față, numai astfel legea internă fiind in concordanță cu prevederile art. 5 paragraf 5 din Convenția Europeană, in conformitate cu care trebuie interpretate și reglementările interne.
In ceea ce privește calitatea lor procesuală reclamanții invocă disp. art. 32 și 36 din cod pr.civilă, calitatea de moștenitor a acestora după B. G. dar și art. 541 alin 1 Cod pr.penală conform căruia acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptățită iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de persoanele care se aflau în întreținerea sa la data decesului. În cursul cercetării judecătorești in procesul penal tribunalul Iași a dispus introducerea in cauză a moștenitorilor legali ai inculpatului în vederea exercitării acțiunii civile față de aceștia, până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
In privința privării nelegale de libertate susțin reclamanții că B. G. a fost reținut la data de 18.07.2008, arestat preventiv la data de 19.07.2008, măsură prelungită succesiv până la 18.03.2009 când s-a dispus înlocuirea măsurii privative de liberate cu obligarea de a nu părăsi țara, măsură menținută până la data decesului acestuia, 17.02.2010. Măsura privativă de liberate a avut durata de 240 de zile, deși s-a adus la cunoștința instanței boala gravă de care suferea, probată cu acte medicale, ca și faptul că nu poate suporta regimul de detenție. Mediatizarea cazului a condus la înrăutățirea stării de sănătate a autorului reclamanților. După punerea in libertate, eforturile medicale au fost inutile, decesul numitului B. G. survenind ca urmare a unui stop cardio-respirator .
S. prin organele sale judiciare a încălcat flagrant și sistematic prezumția de vinovăție prevăzută in dreptul intern și in Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin lipsa totală de imparțialitate, ca reflex al influenței exercitate de climatul în care s-a desfășurat procesul penal, ceea ce a permis privarea de libertate, apoi privarea de drepturi pe o perioadă de peste 1 an și 7 luni. Așa cum s-a decis prin Decizia nr. 45 din 1998 a Curții Constituționale principiul responsabilității statului față de persoanele care au suferit din cauza unor erori judiciare face să fie inadmisibil ca anumite erori judiciare neimputabile victimei să fie suportate de aceasta.
Sub aspectul duratei rezonabile a procedurilor judiciare invocă reclamanții durata excesivă a procesului, de cca 6 ani; in condițiile in care întârzierea nu poate fi imputată reclamantului, aceasta nu răspunde exigențelor art. 6 din Convenția CEDO. În sprijinul acestei susțineri reclamanții invocă aspecte din motivarea hotărârii Tribunalului Iași, măsura repunerii pe rol dispusă in apel pentru interpelarea cu privire la existența vreunui prejudiciu, măsură ce face dovada stăruinței in a identifica un prejudiciu in măsură să justifice condamnarea, redactarea deciziei pronunțate in apel definitivă la data de 1.02.2014 la aproximativ 4 luni de la pronunțare. Chiar in condițiile achitării post mortem a autorului lor, reclamanții au continuat să suporte prejudicii materiale și morale.
Astfel, in ceea ce privește pe B. G. eroarea judiciară s-a produs in faza de urmărire penală. S. este ținut să răspundă pentru deficiențele in organizarea și funcționarea justiției, încălcând dreptul fundamental al reclamanților la buna administrare a justiției.
Daunele materiale sunt justificate prin pachete cu alimente, bani trimiși pentru achiziția de cartele telefonice și alte bunuri de uz personal, deplasări efectuate de reclamanți la locul de detenție, onorariile apărătorilor aleși, deplasările acestora la instituțiile ieșene, împrumuturi bănești, diminuarea veniturilor familiei, ceea ce a condus la înstrăinarea apartamentului după decesul numitului B. G. pentru plata datoriilor contractate și mutarea reclamanților in mediul rural. La data arestării tatălui lor, B. A.-C. era înscris la liceu, iar B. A.-M. la facultate, soția rămânând singurul întreținător al familie. Detaliind prejudiciul material solicitat, susțin reclamanții că acesta este dat de următoarele sume:_ ROL preț telefon mobil Nokia,_ ROL telefon LG, 692 euro ( echivalent_ lei ) împrumut, sumele de 54.400 ROL și 2000 Euro totalul onorariilor de avocat,_ ROL împrumut,_ RON taxe de studii pentru B. A.-C. și B. A..
Prejudiciul moral constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional, alte valori similare. Legea internă este in concordanță cu prevederile art. 5 paragraful 5 din Convenția CEDO potrivit căruia orice persoană, victimă a unei arestări sau dețineri în condiții contrare acestui articol, are dreptul la reparații. Instanțele au dispus achitarea inculpatului B. G. reținând lipsa de fundament a acuzațiilor aduse acestuia, fără nicio probă care să le susțină. La momentul arestării preventive B. G. a devenit dintr-o persoană cu numeroase distincții profesionale un infractor blamat de mass-media locală, afectându-i relațiile cu familia și iremediabil sănătatea. Copiii săi, reclamanți in cauză, au suferit ca urmare a afectării raporturilor cu profesorii și colegii din instituțiile de învățământ pe care le frecventau.
In drept invocă disp. art. 539 alin 1 și 2, art. 540 alin 1-5 Cod pr. penală, art. 5 paragraf 5 și art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 48 alin 3 din Constituție, care îndreptățesc reclamanții, soția și moștenitorii, la repararea pagubei cauzată prin privarea de libertate in mod nelegal a numitului B. G. in perioada 18.07._09 precum și pentru încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cauzei prev. de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană.
Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
P. întâmpinare pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de Direcția Regională a Finanțelor P. Iași au solicitat respingerea cererii pentru următoarele motive.
Nu sunt întrunite condițiile pentru a se reține privarea nelegală de libertate a numitului B. G. in raport de reglementările speciale din Codul de procedură penală. Achitarea dispusă in procesul penal nu echivalează cu nelegalitatea măsurii restrângerii de libertate.
Paratul invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților. In condițiile art. 541 alin 1 Cod pr. penală nu s-a făcut dovada faptului că reclamanții se aflau in întreținerea persoanei îndreptățite la data decesului. B. T. lucra in calitate de funcționar public la data reținerii, nu se precizează in ce situație se afla la data decesului soțului său. Nu s-a probat că se află in întreținerea acestuia conform art. 524 Cod Civil.
Pentru copiii defunctului nu s-a probat că aceștia se aflau in continuarea studiilor in condițiile art. 499 alin 3 Cod civil, nu s-au depus acte care să certifice acest fapt, ei fiind majori la data decesului tatălui lor.
Pe fond susține paratul – in genere - netemeinicia cererii de chemare in judecată raportat la temeiurile sale, considerentele de fapt invocate, jurisprudența Cedo.
P. completarea la întâmpinare depusă la data de 8 iulie 2014 paratul a invocat și excepția de prescripție a dreptului la acțiunea in despăgubire.
Reclamanții au depus înscrisuri, atașate cererii de chemare in judecată dar și ulterior, in combaterea excepției de lipsă calitate procesuală activă, respectiv:sentința penală nr. 375 din 27.09.2012 a Tribunalului Iași, Decizia penală nr. 11/2014 a Curții de Apel Iași-Secția Penală și pentru cauze cu minori, certificat de căsătorie, certificate de naștere pentru B. A.-C. și B. A.-M., certificat de deces pentru B. G., certificat medico-legal constatator al decesului, facturi pentru plata a două telefoane din 30.01.2008 și 3.04.2008, ordin de plată BCR pentru 692 euro, contract de asistență juridică nr._ din 22.07.2008, chitanță plată onorariu nr. 70 din 23.07.2008, contract de asistență juridică nr. 65 din 30.07.2008, chitanțe seria_ și_ din 16.08.2008, contract de asistență juridică nr. 39 din 18.07.2008, chitanțe nr. 21 și 55 din 18.07.2008, extras de cont curent BCR din 4.12.2009, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3325/2013 la Biroul Notarului Public „I. P.” ., copia a trei diplome acordate numitului B. G., copia unei scrisori aparținând acestuia adresate familiei, extrase din materiale de presă referitoare la procesul său penal, copie legitimație U.S.A.M.V. Iași facultatea „Agricultură” eliberată la data de 29.09.2008, vizată pentru anul de studiu 2008-2009, diplomă de licență Universitatea „Al. I.C.” Iași nr. 92 din 3.07.2012 pentru B. A.- M., copia încheierii din 12.03.2009 a Tribunalului Iași-Secția penală, Copia Deciziei penale nr. 175 din 18.03.2009 a Curții de Apel Iași-secția penală, copia legitimației eliberate de Universitatea „Al.I C.” Iași pentru B. A.-M. din 1.10.2007.
Examinând cu prioritate excepția de lipsă calitate procesuală activă a reclamanților invocată de către pârât prin întâmpinare, care primează excepției prescripției dreptului la acțiune și a cărei cercetare face inutilă cercetarea fondului pricinii, in condițiile art. 248 Cod pr.civilă, tribunalul o constată fondată pentru următoarele considerente:
Legea aplicabilă speței de față este Codul de procedură penală din 2010, in vigoare cu începere din 1.02.2014, sub incidența căruia a rămas definitivă decizia Curții de Apel Iași –Secția penală și pentru cauze cu minori nr.11/2014. P. urmare, corect s-a invocat de către reclamanți temeiul cererii in despăgubire dat de disp. art. 539,540 Cod pr.penală din 2010.
Potrivit art. 541 alin (1) Cod pr.penală acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptățită, potrivit art. 538 și 539, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreținerea sa la data decesului.
Cererea de chemare in judecată de față, formulată de către soția supraviețuitoare și copiii numitului B. G., impune, pentru verificarea calității procesuale active, stabilirea in persoana reclamanților a împrejurării dacă aceștia se aflau in întreținerea persoanei îndreptățite, la data decesului acesteia, adică 17.02.2010, ca singură condiție prevăzută pentru justificarea calității lor procesuale active, independent de existența calității de succesor și independent de relațiile dintre ei și B. G. ( cu referire la prestarea întreținerii) la data luării măsurii preventive. Justificarea calității procesuale active prin raportare la disp. art. 32 și 36 Cod pr.civilă ori disp. art 21 alin 1 din vechiul Cod procedură penală in baza căruia au fost introduși in cauză in procesul penal ce s-a derulat este irelevantă, tot astfel și calitatea de moștenitori invocată odată cu dezbaterea in fond a cauzei. Aceasta întrucât norma specială înscrisă in art. 541 alin (1) Cod pr.penală este de strictă aplicabilitate, ea exclude aplicarea altor norme generale ce țin de transmiterea calității procesuale. Art. 541 alin (1) Cod pr. penală din 2010 nu reglementează (pentru ipoteza de față in care soția și copiii sunt titulari ai cererii in daune) un caz de transmitere a calității procesuale ci un drept propriu recunoscut de lege in persoana celor care se aflau in întreținerea persoanei victimă a privării nelegale de libertate ori a erorii judiciare, pentru că legiuitorul admite că in patrimoniul acestora a fost cauzat un prejudiciu direct și personal.
Așadar stabilirea calității procesuale active a reclamanților din speță presupune stabilirea in persoana lor a calității de persoană care se afla in întreținerea numitului B. G. la data decesului.
Nu s-a probat îndeplinirea acestei condiții pentru niciunul dintre reclamanți corespunzător datei de 17.02.2010, data la care a decedat B. G..
B. T. susține in cererea de chemare in judecată că urmare a reținerii soțului său a rămas singura întreținătoare a familiei, lucra atunci ca funcționar public in cadrul unei instituții de stat. Dacă acest fapt s-a invocat pentru data reținerii soțului său, nu s-a probat pentru momentul decesului faptul că această împrejurare s-a schimbat. Potrivit Codului civil soții își datorează reciproc întreținere, aplicarea acestei norme fiind insă condiționată de starea de nevoie a unuia corelată cu posibilitatea prestării întreținerii stabilită pentru celălalt.
Ori, dacă pentru B. T. nu se susține că se afla in întreținerea soțului său, dimpotrivă se pretinde că a rămas - ulterior măsurilor privative de libertate- singurul membru de familie care obținea un venit, iar ulterior punerii in libertate B. G. a urmat numeroase proceduri medicale, fără succes, fără a se invoca reluarea raporturilor de muncă ale acestuia, atunci este obligatorie concluzia logică potrivit căreia reclamanta B. T. nu se afla in întreținerea soțului său, cel puțin pentru că acesta din urmă nu avea capacitatea - potrivit afecțiunilor medicale de care se face vorbire in cererea de chemare in judecată - și veniturile in măsură să asigure întreținerea soției sale, la rândul său titulară a unor venituri. Deși s-a acordat termen reclamanților pentru a depune dovezi in măsură să ajute la probarea acestei situații de fapt (încheierea din 13.10.2014), reclamanta B. T. nu a depus dovezi privind situația sa personală la data decesului soțului, de esența stabilirii calității procesuale in cauză in raport de excepția invocată prin întâmpinare.
Pentru reclamanții B. A.-C. și B. A.-M. se reține că aceștia erau majori la data decesului tatălui lor ( având 20, respectiv 21 de ani). Împrejurarea dacă se aflau in întreținerea tatălui lor este o împrejurare de fapt care putea fi dovedită cu orice mijloc de probă. Deși determinarea acestei relații intre reclamanți și tatăl lor, prin prisma dispozițiilor speciale ale art. 541 Cod pr.penală, nu este ținută de aplicarea regulilor de stabilire a obligației de întreținere pentru copilul major in sarcina părintelui, criteriile legii civile pentru analiza situației celor doi reclamanți prezintă utilitate.
Astfel, legitimațiile depuse pentru cei doi nu sunt vizate decât pentru anul universitar 2008/2009. Pentru B. A.-C. nu se face dovada continuării studiilor ulterior anului 2009, nici a finalizării lor.
Pentru B. A.-M. s-a depus diploma de absolvire a studiilor de licență in drept, eliberată in anul 2012, examenul de licență fiind susținut in sesiunea 2011.
Dovada absolvirii unor studii universitare al căror debut este probat cu legitimația eliberată in 2007, vizată pentru anii 2007/2008 respectiv 2008/2009 nu este suficientă pentru a se proba faptul că aceasta se afla in întreținerea tatălui său in februarie 2010. Pentru atare situație era necesar să se probeze faptul că nu obținea venituri din raporturi de muncă precum și faptul că se afla in cursul unor studii in anul 2010. Faptul că diploma de absolvire probează susținerea examenului de licență la distanță de 4 ani față de data eliberării legitimației de student nu obligă la concluzia necesară potrivit căreia in anul 2010 urma cursurile universitare. Independent de proba acestei împrejurări, anume chiar dacă s-ar admite concluzia potrivit căreia corelarea vârstei cu durata studiilor universitare și momentul susținerii examenului de licență face dovada suficientă a faptului că in anul 2010 B. A.-M. se afla in continuarea studiilor, nu s-a probat pentru aceasta faptul că nu obținea venituri, deci starea de nevoie care să atragă obligația de întreținere.
Dacă pentru considerentele expuse pentru niciunul dintre reclamanți tribunalul nu a reținut probarea stării de nevoie, este cu atât mai evidentă pentru instanță și incapacitatea numitului B. G. de a asigura întreținere cuiva câtă vreme se argumentează in cererea de chemare in judecată faptul că ulterior punerii in libertate starea sănătății sale era grav afectată, eforturile familiei de a însănătoși pe acesta prin apelul la cei mai buni medici au fost fără efect, astfel că la 17.20.2010 acesta a decedat (fila 10, verso, cerere de chemare in judecată). Concluzia logică a acestui fapt este nu numai aceea că reclamanții nu se aflau in întreținerea lui la data decesului, ci, dimpotrivă, B. G. se afla in întreținerea reclamanților.
În consecință, Tribunalul va admite excepția de lipsă calitate procesuală activă, va respinge cererea de chemare in judecată ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de lipsă calitate procesuală activă invocată de către pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția Regională a Finanțelor P. Iași și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de către reclamanții B. T., CNP_, B. A.-C. CNP_ și B. A.-M., CNP_ toți cu domiciliul în mun. Iași, .. 83, ., etaj 4, . în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de Direcția Regională a Finanțelor P. Iași ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se va depune la sediul Tribunalului Iași.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 18.12.2014.
Președinte, Doinița T. | ||
Grefier, D. C. |
RED. ȘI TEHN/T.D./25.03.2015/6 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1673/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1147/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
