Fond funciar. Decizia nr. 1163/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1163/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-05-2012 în dosarul nr. 1163/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Mai 2012
Președinte – S. C.
Judecător – M. M.
Judecător – C. M.
Grefier - M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1163
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenți V. E., P. G., P. V. intimat C. L. DE F. F. C., împotriva sentinței civile nr.952/16.09.201a a Judecătoriei Hîrlău, intimată C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, având ca obiect fond funciar plângere la lg.18/91.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.04.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când la cererea procuratorului recurentului P. V. pentru a depune concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de 04.05.2012, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11.05.2012, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 952/16.09.2011, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții V. E., P. G. și P. V. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de F. F. C. și C. Județeană Iași de F. F.; s-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.03.2011 sub nr._, reclamanții V. E., P. G. și P. V. au chemat în judecată pe pârâtele C. L. de fond funciar C. și C. Județeana Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor contestând legalitatea Hotărârilor Comisiei Județene nr. 2816/15.12.2009, nr. 999/10.03.2010 și 2378/13.07.2010.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, că defunctul lor tată, P. Ernest - decedat la data de 18.01.2010 - a avut în proprietate, anterior colectivizării, suprafața de 1,3862 ha. teren situat în intravilanul . ce nu a putut fi trecută în registrul agricol deoarece era milițian. După apariția Legii nr. 247/2005 acesta a depus mai multe cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Ulterior, din adeverința nr. 1112/28.02.2011 reclamanții au aflat că cererile tatălui lor au fost invalidate, iar hotărârile aferente au fost afișate la sediul Primăriei C..
În drept au fost indicate prev. art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Prin întâmpinarea depusă la data de 06.04.2011 prin serviciul registratură (f. 57) intimata C. Județeană Iași de fond funciar a invocat excepția tardivității plângerii iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat, în principal, că reclamanții nu au uzat de calea contestației prev. de art. 27 alin. 3 din HG nr. 890/2005 și, mai mult decât atât, cererile formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 au fost invalidată de comisia locală de fond funciar C. întrucât nu s-a făcut dovada proprietății.
În drept au fost indicate prev. Legii nr. 247/2005 și HG nr. 890/2005.
În ședința publică din 06.05.2011 (f. 70) instanța a respins excepția tardivității cererii invocată de către intimata C. Județeană de fond funciar, ca nefondată și, a încuviințat părților proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială pentru reclamanți, în cadrul căreia au fost audiați martorii: A. M. (f. 98), A. G. (f. 87), C. G. (f. 86), C. N. (f. 106), M. N. (f. 107) și G. V. (f. 115).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Primăria .. 1014/23.11.2005 (f. 33) P. Ernest a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,1662 ha. teren arabil situat în intravilanul satului Cîrjoaia învecinat la nord cu D. V., la sud și Vest cu drum sătesc și la est cu pârâul Cîrjoaia; mai arată solicitantul că terenul a fost primit de soția sa ca zestre de la U. N..
C. Comunală de fond funciar C., analizând cererea menționată mai sus, a făcut prin adresa nr. 1014/11.11.2009 (f. 29 verso) propunere de invalidare a cererii de reconstituire învederând că solicitantul nu prezintă acte doveditoare.
Prin Hotărârea nr. 2816/15.12.2009 (f. 27) C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a respins un nr. de 90 de cereri de reconstituire între care și cererea tatălui reclamanților .
Prin cererea înregistrată la Primăria .. 453/07.09.2005 (f. 40 verso) P. Ernest a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,72 ha. teren arabil primit ca zestre de către soția sa P. E. de la mama sa U. E..
C. Comunală de fond funciar C., analizând cererea menționată mai sus, a făcut prin adresa nr. 453/25.02.2010 (f. 36 verso) propunere de invalidare a cererii de reconstituire învederând că suprafața solicitată a fost validată în temeiul legii nr. 18/1991.
Prin Hotărârea nr. 999/10.03.2010 (f. 34) C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a respins un nr. de 43 de cereri de reconstituire între care se afla și cererea tatălui reclamanților.
A mai reținut instanța de fond că, prin cererea înregistrată la Primăria .. 636/14.09.2005 (f. 54 verso) P. Ernest a solicitat și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,7451 ha. teren situată în T 24 și T 33 primită, de asemenea de soția sa. P. E., ca zestre de la U. E., teren ce nu a fost trecut în rolul agricol ca urmare a faptului că era milițian și nu avea voie să dețină proprietăți.
C. Comunală de fond funciar C., analizând cererea menționată mai sus, a făcut prin adresa nr. 636/07.07.2010 (f. 50 verso) propunere de invalidare a cererii de reconstituire învederând că solicitantul nu face dovada proprietății pentru suprafața solicitată și nici a calității de moștenitor.
Prin Hotărârea nr. 2378/13.07.2010 (f. 48) C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a respins un nr. de 28 de cereri de reconstituire, între care și cererea tatălui reclamanților .
În acest context instanța a reținut că, potrivit art. 6 alin. 1 ind. 1 și 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, „titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta liberă a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietății, obligând comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate”; “consemnarile efectuate între anii 1945 si 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de productie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsotite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate”.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 ind. 3 din același act normativ, „în situatia in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”.
Or, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că reclamanții, deși fac dovada calității de moștenitor după defunctul P. Ernest (astfel cum reiese din copia certificatului de deces f. 15, Anexa 24 eliberată de ., copiile actelor de identitate și ale certificatelor de naștere f. 17-18) nu se află în posesia vreunui titlu de proprietate anterior Legii nr. 18/1991 și nici a vreunui înscris cu valoare declarativă, dintre cele prevăzute expres de lege.
De altfel, reclamanții recunosc faptul că nu pot face dovada proprietății cu înscrisuri, arătând că terenurile au fost primite ca zestre de P. E. (soția lui P. Ernest) de la mama sa, U. N., și nu au fost trecute în registrul agricol întrucât P. Ernest a fost milițian și nu avea voie să dețină terenuri în proprietate.
Pe cale de consecință, instanța a reținut că în cauză sunt incidente disp. art. 6 alin. 1 ind. 3 din Legea nr. 1/2000, proba dreptului de proprietate urmând a se face cu martori, respectiv proprietarii vecini ai terenurilor solicitate, amintind că sarcina de a proba calitatea de proprietari vecini ai acestora revine, conform art. 1169 C. civ., reclamanților.
Astfel, analizând declarațiile martorilor audiați în cauză - A. M. (f. 98), A. G. (f. 87), C. G. (f. 86), C. N. (f. 106), M. N. (f. 107) și G. V. (f. 115) – prin raportare la actele dosarului, instanța a reținut că numai în ceea ce o privește pe martora A. M. s-a făcut dovada că este proprietară a terenului învecinat cu cel pretins de reclamanți, fiind depus titlul de proprietate al acesteia la f. 125 din dosar.
Mai mult decât atât, instanța a reținut că niciunul dintre martori nu face referire la suprafața de 0,1662 ha. teren intravilan C. solicitată prin cererea înregistrată la Primăria .. 1014/23.11.2005 (f. 33), toți precizând că terenurile ce ar fi deținute de reclamanți în vecinătate ar avea o suprafață de aproximativ 0,50 ha.
De asemenea, a mai reținut instanța că singurele declarații care se coroborează sunt ale martorilor C. Gheărghe (f. 86) și G. V. (f. 115) – cu privire la care, însă, nu s-a făcut dovada că ar fi proprietari ai terenurilor învecinate; în ceea ce privește declarațiile celorlalți martori se poate observa că vecinii indicați ca proprietari ai terenurilor alăturate nu corespund în totalitate reieșind, implicit, că ar fi și alți proprietari vecini ai terenurilor pretinse de către reclamanți și a căror audiere nu a fost solicitată.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere că pentru suprafața de 0,5 ha. teren situată în T 108 P 2403/32/2 a fost emis titlul de proprietate nr._/07.08.2002 în favoarea lui Zapiroi C. P., astfel cum reiese din adresa Comisiei Locale C., f. 96.
În acest context și având în vedere că reclamanții nu fac dovada dreptului de proprietate nici cu înscrisuri și nici cu martori, conform disp. art. 6 alin. 1 ind. 1 – alin. 1 ind. 3 din Legea nr. 1/2000, instanța a reținut că în mod corect C. Județeană de fond funciar a invalidat cererile de retrocedare formulate de autorul reclamanților, iar prezenta plângere împotriva Hotărârilor Comisiei Județene nr. 2816/15.12.2009, nr. 999/10.03.2010 și 2378/13.07.2010 apare ca nefondată, fiind respinsă în consecință.
De asemenea, având în vedere disp. art. 274 C. pr. civ. și împrejurarea că nu a fost stabilită nicio culpă procesuală în sarcina pârâtelor, instanța a respins ca nefondată și cererea de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții V. E., P. G. și P. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenții au susținut că instanța de fond a dat o interpretare eronată a probelor administrate la dosar, în condițiile în care toți martorii au confirmat că terenurile lor se învecinează cu terenul autorului lor, această situație existând anterior colectivizării, cât și în prezent; faptul că nu toți dețin în prezent titluri de proprietate nu poate afecta valabilitatea declarațiilor lor, cu atât mai mult cu cât în titlurile emise, ei, reclamanții, apar ca vecini; au mai susținut recurenții că ei exercită posesia asupra terenului solicitat, fiind cunoscuți ca vechi proprietari ai acestuia.
Legal citate, intimatele nu au depus întâmpinări și nici nu și-au exprimat poziția procesuală cu privire la recursul formulat. Trebuie menționat că intimata C. L. de F. F. C. a depus însă, la dosarul cauzei, precizări relative la situația reconstituirilor de care a beneficiat autorul reclamanților – recurenți și a susținut neîndreptățirea acestora la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul solicitat în prezentul litigiu (precizări ce au fost depuse la instanța de fond - fila 95 dosar).
În această fază procesuală nu au fost administrate probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
Prin demersul juridic de față, reclamanții V. E., P. G. și P. V. – moștenitori a defunctului P. Ernest, decedat la 18.01.2010 (potrivit certificatului de deces – fila 15 dosar fond), urmăresc reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de 1662 mp, 7200 mp și 5000 mp situate în intravilan C., solicitate prin cereri diferite, soluționate prin cele 3 hotărâri ale Comisiei Județene Iași de F. F., contestate în cauză.
Instanța reține în principal că reclamanții – recurenți nu au făcut o individualizare a terenurilor solicitate din punct de vedere topo – cadastral, cu indicarea vecinătăților, pentru ca în raport de aceste elemente să poată fi analizate depozițiile martorilor audiați. Astfel cum a reținut instanța de fond, în lipsa înscrisurilor, reclamanții urmau să-și probeze pretențiile cu martori, proprietari vecini pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea. Ori, în speță, depozițiile martorilor nu se coroborează, nu se poate stabili cu certitudine care dintre ei sunt vecini pe laturile suprafețelor de teren solicitate de reclamanți. Astfel cum a reținut și instanța de fond, singurele depoziții care se coroborează sunt ale martorilor C. G. și G. V., însă, astfel după cum rezultă din declarația primului martor, acesta a obținut terenul învecinat cu cel solicitat de reclamanți prin reconstituirea dreptului de proprietate, pe un alt amplasament decât cel al fostei sale proprietăți.
Prin urmare, sub aspectul vecinătății, condițiile impuse de art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000, pentru a se dovedi proprietatea pe fostul amplasament, depozițiile martorilor audiați la prima instanță, la solicitarea reclamanților, sunt lipsite de valoare probantă.
În aceste condiții, în mod just prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, reținând că aceștia nu au produs dovezi care să ateste îndreptățirea asupra terenurilor solicitate prin cererile care le-au fost respinse prin cele 3 hotărâri ale Comisiei Județene Iași de F. F.. Cum dovezi în acest sens nu au fost produse nici în această fază procesuală, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul formulat și va menține sentința atacată, soluția pronunțată de prima instanță fiind rezultatul corectei evaluări a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții V. E., P. G. și P. V. împotriva sentinței civile nr. 952/16.09.2011 a Judecătoriei Hîrlău, pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.05.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. S. M. M. M. C.
Grefier,
Getuța M.
Red. C.M. conform Deciziei nr. 8/03.12.2013
Tehnored. M.M.D.
2 ex./11.02.2014
Judecător fond O. M.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 29/2012. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 329/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
