Fond funciar. Decizia nr. 1200/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1200/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 1200/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Octombrie 2015
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1200/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de I. P. împotriva sentinței civile nr. 3990 din 19 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata C. Județeană P. S. D. De P. Privată Asupra Terenurilor Iași, având ca obiect fond funciar aplicare penalități.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 24 septembrie 2015 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3990 din 19.03.2015 a Judecătoriei Iași, s-au respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și autorității de lucru judecat invocate de către pârâtă, ca nefondate.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamantul I. P. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IAȘI, ca nefondată.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanța de fond a reținut că, în speță, sunt aplicabile disp. art. 405 V.C.pr.civ., dat fiind momentul rămânerii definitive a sent. civ. nr._/17.11.2004 a Judecătoriei Iași, de la care a început să curgă termenul de prescripție. Având în vedere că titlul executoriu vizează un drept real imobiliar, în speță dreptul de proprietate asupra terenului revendicat, termenul de prescripție este de 10 ani (termen prevăzut, de altfel și de art. 705 N.C.pr.civ.), astfel încât, raportat la data înregistrării acțiunii, s-a constatat că dreptul de a solicita executarea silită nu s-a prescris, excepția fiind respinsă.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, instanța de fond a constatat că nu există, în cauză, tripla identitate de părți, obiect și cauză, între prezentul dosar și cel înregistrat sub nr._/2004, în acesta din urmă solicitându-se obligarea comisiilor la emiterea și eliberarea titlului de proprietate, precum și la plata de daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere, astfel încât, excepția a fost respinsă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, în considerentele sent. civ. nr. 2574/2014 pronunțată în ds. nr._, s-a reținut, cu putere de lucru judecat că, reclamantul sau un mandatar al său au fost invitați să participe la ședința de fond funciar, pentru a fi clarificate aspecte legate de amplasamentul terenului reconstituit pe administrativul .-a prezent la sediul Primăriei . de 14.03.2012, când s-a încheiat și un proces-verbal, din care rezultă că nu cunoaște vechiul amplasament al terenului, cu limitele de proprietate, dar se va documenta în acest sens. Primăria C. a efectuat demersuri pentru a afla vechiul amplasament al terenului deținut de Ș. N.. A mai constatat instanța de fond, prin sentința menționată că, cu toate demersurile efectuate de către Primăria .-a putut identifica vechiul amplasament al suprafeței de 5,22 ha moștenite de către reclamant, acesta având posibilitatea să opteze pentru atribuirea de teren pe alt amplasament, în condițiile în care nu se poate efectua punerea în posesie pe vechiul amplasament, iar reclamantul nu poate da informații asupra acestuia. Instanța de fond a mai menționat că nu se poate reține culpa comisiilor de fond funciar în ceea ce privește întârzierea la punerea în posesie, emiterea și eliberarea titlului pentru terenul la care este îndreptățit reclamantul (copie – fl. 19-24 ds.).
Nu se poate reține, deci, pasivitatea Comisiei locale de fond funciar, care a încercat să identifice vechiul amplasament, dar nu a reușit, convocându-l pe reclamant în acest sens, acesta precizând, însă, că nu-l cunoaște.
De asemenea, i s-a comunicat reclamantului, prin adresa nr._ /2012 (copie – fl. 27 ds.), emisă de către Instituția Prefectului Județului Iași, că nu este îndreptățită contestația sa la propunerea comisiei locale de punere în posesie pe un amplasament de pe administrativul altei comune ori de acordare de despăgubiri valorice, având în vedere că vechiul amplasament este ocupat și că nu mai există teren disponibil pe administrativul comunei C..
În ceea ce privește C. județeană Iași de fond funciar, s-a reținut că, într-adevăr, aceasta are atribuții de îndrumare și control asupra activității comisiei locale, dar nu poate emite titlul de proprietate atât timp cât nu este identificat amplasamentul și nu se întocmește documentația prealabilă de către comisia locală.
În consecință, față de situația reținută, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada culpei pârâtei în ceea ce privește întârzierea emiterii titlului de proprietate, acțiunea fiind respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Instanta nu a verificat sub nici un aspect fondul cauzei, atata timp cat singurul motiv pe care si-a intemeiat solutia a fost reprezentat de o . argumente preluate dintr-o alta hotarare judecatoreasca, respectiv din sentinta civila nr. 2574/2014, sentinta civila care a fost casata in totalitate de Tribunalul lasi, cauza fiind trimisa spre reiudecare. Mai mult, fara a face o verificare asupra acestor aspecte, instanta retine ca intrucat prin adresa nr_ /2012, Instituția Prefectului Iași a afirmat ca nu mai exista teren disponibil pentru a fi pus in posesie pe administrativul comunei C., satul L. Cetatuii, cererea nu este intemeiata. Constată recurentul ca aplicarea unei hotarari judecatoresti a ajuns sa fie cenzurata de catre o instanta de judecata, care in mod arbitrar si fara a face nici o verificare de fapt, pronunta o hotarare judecatoreasca care paralizeaza efectele sentintei civile nr._/2004, executarea unei sentinte judecatoresti ajungand sa fie lasata la libera apreciere a debitorului obligatiei de executat. Astfel, elementele pe care Judecatoria Iasi le-a transpus in cadrul sentintei civile atacate, sunt netemeinice, prin raportare la faptul ca, terenul detinut de autorul recurentului a fost identificat inca anul 1991, S. N., impreuna cu CLFF a intocmind o schita a terenului preluat in mod abuziv de catre stat. Mai muIt, prin adresa nr. 1591/26.05.1997, emisa de C. de Aplicare a Legii 18/1991 mentioneaza amplasamentul exact al terenului, informandu-l ca acest teren este ocupat de obiective economice ca „Fabrica de Caramida C., Fortus SA., .„. În ceea ce priveste faptul ca intimata nu poate emite tittul de proprietate atata timp cat nu este intocmita documentatia prealabila de catre C. Locala de Fond Funciar, si aceste aspecte sunt neintemeiate, prin raportare la faptul ca aceste motive au fost invocate in calea de atac a apelului si recursului, formulata de catre CJFF lasi, impotriva sentintei civile nr._ din 2004 iar instantele de control judiciar au respins motivele invocate de aceasta.
Împotriva executarii silite, intimata a formulat si contestatie la executare (dosar nr_/245/2014), aceasta fiind respinsa ca neintemeiata. Aspectele pe care le-a retinut instanta de judecata in cadrul sentintei civile, trebuiau invocate in cadrul contestatiei la executare, nicidecum in cadrul procedurii prevazute de art 905 c.proc.Civ, aceasta procedura avand ca scop pronuntarea unei incheieri prin care se stabileste penalitatea ce urmeaza a fi aplicata, in conditiile in care intimata nu va executa titlul executoriu in termenul prevazut de art 905 alin. 4 C.Pr.civ.
Prin urmare, instanta urma sa analizeze exclusiv aspectul executarii sau neexecutarii titlului executoriu, iar in conditiile in care acesta nu a fost executat ca urmare a comunicarii incheierii de incuviintare a executarii silite, in termen de 10 zile (art 905 alin 1 C.), instanta urma a dispune aplicarea penalitatilor prevazute de dispozliile art 905 c.proc.Civ. In conditiile in care intimata dovedeste o imposibilitate de executare sau un motiv temeinic pentru care a intarziat executarea, aceasta are posibilitatea ca, numai pe calea contestatiei la executare, sa solicite inlaturarea penalitatii sau reducerea acesteia (art 905 alin 5 c.proc.Civ.) .
Mai mult, in cadrul contestatiei la executare ce formeaza obiectul dosarului nr._ din 2014 intimata nu a invocat ca s-ar afla . executare, ci numai faptul ca aceasta ar fi executat de buna-voie sentinta, daca lftinca P. i-ar fi solicitat acest lucru.
In dovedire se solicita incuviintarea administrarii probei cu inscrisuri. In drept se invoca dispozitiile art 905 c.proc.Civ.
Au fost anexate o . acte, în copie.
Recursul a fost formulat în termen, motivat, semnat, scutit de la plata taxei de timbru.
Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.
La dosar s-a administrat proba cu acte, cele anexate cererii de apel.
La primul termen de judecată s-a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, dar și sub toate aspectele, tribunalul va reține că apelul declarat de către reclamantul I. P. este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Obiect al dosarului de față este acțiunea civilă formulată de către reclamantul I. P. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR solicitându-se ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea unei penalități în cuantumul maxim prevăzut de lege, stabilită pe fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu, reprezentat de sent. civ. nr._/2004 a Judecătoriei Iași. A fost invocat art. 905 al. 1 C.pr.civ.
Conform art. 905 C.pr.civ. ” (1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.
(2) Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
(3) Atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanță între 0,1% și 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației.
(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.
(5) Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.
(6) Încheierea dată în condițiile alin. (4) este executorie.
(7) Acordarea de penalități în condițiile alin. (1)-(4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condițiile art. 892 sau ale dreptului comun.”.
Titlul executoriu în cauza de față este dat de sentința civilă nr._ din 17.11.2004 (irevocabilă în 11.11.2005 – fila 37 fond) prin care a fost obligată CJFFIași să emită în beneficiul reclamantului titlu de proprietate pentru suprafața de 5,22 ha teren, pentru care s-a emis hotărârea nr. 63 din 9.08.1991 sub sancțiunea plății de daune cominatorii. A fost obligată și comisia locală de fond funciar să elibereze reclamantului acest titlu după momentul emiterii sale de către CJFFIAȘI .
La 7.07.2014 a fost admisă cerere executorului judecătoresc privind încuviințarea executării silite a acestui titlu executoriu.
Reține instanța de apel faptul că la fila 57 dosar este depus TITLUL DE P. NR._ din 24.06.1996 emis apelantului reclamant pentru suprafața de 5200 mp, în calitate de moștenitor, act valabil producător de efecte juridice, astfel cum reiese și din sentința civilă nr. 8429 din 24.06.2015, dosar nr._ * pronunțată de Judecătoria Iași.
În acest sens este și cererea de executare silită formulată de apelantul reclamant la 23.06.2014 (fila 33 dosar) către B. a D. și Asociații, unde specifică: „…Să dispuneți începerea executării silite a titlului executoriu menționat în sensul:
- Obligării Comisiei Comunale….
- Obligării Comisiei Județene de aplicare a legii 18/1991 să emită titlu de proprietate pentru diferența de la 5.200 mp teren până la suprafața totală de 5,22 ha, conform titlului executoriu…”.
P. diferența de teren instanța de apel reține faptul că intimata
pârâtă a dat dovadă de diligență prin adresele înaintate comisiei locale pentru demararea în cel mai scurt timp a procedurii prealabile întocmirii și eliberării titlului de proprietate, astfel cum reiese din actele depuse în copie, la filele 25-27 dosar. Este adevărat faptul că sentința reținută de instanța de fond a fost casată cu trimitere spre rejudecare, motiv pentru care nu pot fi avute în vedere cele reținute cu privire la întreaga situație de fapt – invitarea reclamantului sau a mandatarului său pentru a participa la ședința de fond funciar în vederea clarificării unor aspecte legate de amplasamentul terenului solicitat precum și încheierea procesului verbal din 14.03.2012 din care reiese poziția sa de necunoaștere a acestui amplasament) însă, prin adresa nr._ din 24.05.2012 Instituția Prefectului jud. Iași aduce la cunoștința apelantului din cauză faptul că vechiul amplasament fiind ocupat, există două soluții de urmat: acordarea de despăgubiri valorice, respectiv punerea în posesie pe administrativul altei comune, ceea ce arată faptul că această comisie nu a stat în pasivitate, încercând soluționarea cererii. Mai mult, situația deficitului de teren invocată de comisie este cunoscută, în acest sens fiind expunerea de motive avută în vedere la momentul emiterii legii 165 din 2013, urmare a cauzei M. A. și alții contra României.
HOTĂRÂRE nr. 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor prevede în cuprinsul art. 34 (2) în cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente ale proprietarilor deposedați, iar proprietarii vecini recunosc limitele acestor proprietății pe toate laturile, comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății, formulata în scris, întocmește planurile parcelare și înaintează în termen de 10 zile documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, pentru eliberarea titlurilor de proprietate iar în cuprinsul al. 3se prevede faptul că din rezerva constituită potrivit legii comisiile comunale, orășenești sau municipale vor putea atribui în completare terenuri, dacă din hotărârea judecătorească rezultă aceasta.
În conformitate cu dispozițiile art. 39 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea in posesie a proprietarilor, aprobat prin HG 890/2005: “Reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. În acest scop, se va solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termen legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau oricare alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat. “
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 5 lit c din același Regulament, revine comisiei locale de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenului, sarcina de a stabili mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate.
Instanța reține din coroborarea acestor dispoziții legale, că revine comisiilor locale de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor obligația legală de identificare a amplasamentului terenului solicitat, însă, sarcina dovedirii amplasamentului aparține persoanei solicitante.
Atâta timp cât, astfel cum s-a prevăzut în cuprinsul deciziei civile nr. 294 din 11.04.2005, dosar nr. 1902 din 2005 CJFF are obligații de îndrumare și control al comisiilor comunale, precum și de eliberare a titlului de proprietate, atâta timp cât titlul de proprietate poate fi eliberat doar pe baza documentațiilor înaintate de comisiile comunale conform art. 36 HG 890 din 2005, acte ce nu au fost înaintate intimatei pârâte deși aceasta a făcut demersuri în acest sens, nu se poate reține posibilitatea efectivă de îndeplinire a acestei obligații de a face, existentă în sarcina intimatei. La imposibilitatea îndeplinirii obligației dispuse prin titlul executoriu stă și conduita manifestată de reclamantul apelant ce nu a putut identifica vechiul său amplasament (teren solicitat de acesta), motiv pentru care – astfel cum reiese din adresa depusă la fila 27 dosar fond - comisia comunală a propus acordarea de despăgubiri valorice sau punerea în posesie pe administrativul altei comune, 2 soluții ce au fost contestate de apelantul reclamant ( aspect ce reiese din aceeași adresă).
În aceste condiții, raportat la textul de lege invocat ce face vorbire de acele obligații ce nu pot fi îndeplinite de o altă persoană instanța de apel reține faptul că intimata, la rândul ei, nu poate îndeplini obligația stabilită de instanța de fond decât după îndeplinirea obligației de către comisia comunală, evident cu concursul reclamantului. Deși acesta afirmă în cuprinsul apelului declarat că este cunoscut amplasamentul terenului din anul 1991, nu există nicio precizare a limitelor acestuia.
Este evidentă puterea de lucru judecat a sentinței civile_ din 2004 însă atâta timp cât terenul ce reprezintă vechiul amplasament al autorului apelantului nu s-a putut identifica (sentință nefăcând referire decât la suprafața de 5,22 ha, . 63 din 1991), solicitarea de punere în executare a sentinței din 2004, refuzul variantelor propuse, respectiv plata unor despăgubiri sau a unui teren în altă comună,existând în prezent există la nivelul comisiei un deficit de teren de aproximativ 200 ha, conduce la blocarea întregii proceduri prevăzute de legea fondului funciar.
Legea 18/1991 prevede că operațiunea de efectuare a punerii în posesie presupune realizarea în prealabil a delimitărilor necesare pentru efectuarea de măsurători, stabilirea vecinătăților, pe temeiul schiței și determinarea amplasamentului stabilit. Dacă punerea în posesie urmează a se face pe fostul amplasament, comisia de fond funciar va lua act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății, atunci când proprietarii vecini cunosc limitele proprietății solicitantului, pe toate laturile. Încă o dată rezultă și din interpretarea acestor dispoziții legale că identificarea terenului pe care se solicită punerea în posesie se face pe baza schiței depusă de solicitant, schiță care face dovada vechiului amplasament, stabilirea mărimii amplasamentului putând fi făcută de către C. Locală și pe baza declarațiilor proprietarilor vecini, pe toate laturile.
În speța de față nu se poate reține existența unui refuz al intimatei de îndeplinire a obligației sale, cu atât mai mult cu cât reclamantul apelant a refuzat propunerile făcute de comisia locală.
Astfel, blocajul instituțional care a făcut să nu se poată bucura de toate prerogativele dreptului de proprietate, se datorează – parțial și culpei solicitantului (în acest sens invocăm cu titlu de practică națională sentința civilă nr. 371/03.05.2011 pronunțată de Judecătoria Moinești menținută în recurs). Or, în analizarea cererii întemeiate pe art. 905 C.pr.civ. nu se poate exclude ideea de culpă ce ține de noțiunea de „penalitate” - sumă de bani sau orice valoare patrimonială pe care părțile o pot stabili ca sancțiune în sarcina debitorului pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare din culpă a oricărei obligații.
Curtea EDO aminteste (ÎN CAUZA D. contra României) ca, „…conform jurisprudentei constante, executarea unei sentinte sau unei hotarari, indiferent care ar fi instanta care a pronuntat-o, trebuie sa fie considerata ca facand parte integranta din « proces » in sensul articolulul 6 din Conventie. Dreptul de a apela la o instanta ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa fie ineficienta in detrimentul unei parti (Imobiliara Saffi impotriva Italiei [GC], nr._/93, paragraful 63, CEDO 1999-V)…. Cu toate acestea, ea constata ca daca administratia refuza sau omite sa se supuna sau intarzie sa o faca, garantiile articolului 6 de care a beneficiat justitiabilul in timpul fazei judiciare a procedurii isi pierd orice ratiune de a fi (Hornsby impotriva Greciei, Hotararea din 19 martie 1997, Colectie de hotarari si decizii 1997-II, pag. 508, paragraful 41)…35. Curtea remarca faptul ca in cazul in speta nu se contesta faptul ca sentinta din 29 ianuarie 1999 de condamnare a autoritatilor locale la acordarea catre reclamanta a unui titlu de proprietate asupra mai multor terenuri al caror amplasament a fost precizat in dispozitiv nu a fost nici executata ca atare nici anulata sau modificata ulterior”.
Prin urmare, Curtea a considerat ca pentru a sti daca restrangerea drepturilor recunoscute părții este compatibila cu articolul 6 din Conventie, trebuie analizate motivele care au obligat autoritatile sa nu respecte in intregime respectiva hotarare judecatoreasca.
Aceste motive au fost analizate de instanța de apel anterior, concluzia tribunalului fiind că interpretarea dată de reclamantul apelant obligațiilor dispuse prin titlu executoriu în sarcina intimatei apelante ar echivala cu o sarcină imposibilă (în situația de față niciuna din hotărârile invocate cu titlu de putere de lucru judecat nu identifică un anume amplasament, la dosar nu sunt depuse acte în acest sens, reclamantul apelant nu cunoaște acest vechi amplasament, nu îl stăpânește și refuză propunerile făcute de comisia comunală). Faptul că în cuprinsul deciziei din 2005 date în apel s-a respins ideea imposibilității intimatei de emite titlul de proprietate în lipsa înaintării documentației prevăzute de lege nu exclude faptul că, în toată această perioadă de timp situația de fapt a suferit modificări (la momentul 2013 existau 200.000 dosare aflate în diferite stadii de soluționare la nivelul autorităților administrative publice locale fără a mai vorbi de cele aflate pe rolul instanțelor de judecată).
În final, instanța de apel amintește de existența legii 165 din 2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania precum și de relevanța expunerii de motive raportat la Cauza D. paragraful 44.
P. considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de reclamantul I. P. împotriva sentinței civile 3990 din 19.03.2015, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va păstra.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamantul I. P. împotriva sentinței civile nr. 3990 din 19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 1.10.2015.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED. – D.I./D.I.
4 EX – 29.10.2015
JUD. FOND – A. D. C.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1279/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
