Fond funciar. Decizia nr. 129/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-01-2012 în dosarul nr. 129/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE – C. C. E.
JUDECĂTOR – C. M.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 129/2012
Pe rol judecarea recursurilor civile formulate de recurenta intimată Instituția P. J.. Iași - C. J.. De Aplicare A Legii 18/1991, intimatul recurent P. V. P., intimata recurentă P. L., și de intimata recurentă C. M.. Iași P. S. D. De Prop. Asupra Terenurilor Prin Primăria M.. Iași împotriva sentinței civile nr._/08.08.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, având ca obiect fond funciar anulare Ordin Prefect; obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/08.08.2011 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă în parte plângerea formulată de petenții P. V. P. și P. L. în contradictoriu cu Prefectul jud. Iași și cu C. Municipală de Fond Funciar Iași și s-a dispus anularea în parte a Ordinului P. Județului Iași nr. 884/05.10.2010 și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petenților pentru suprafața de 100 m.p. teren situat în Iași, .. 42. De asemenea, prin aceeași sentință civilă a fost obligat Prefectul în solidar cu C. Municipală de fond funciar la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea petenților.
P. a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 se referă la terenurile fără construcții, situate în intravilan, neafectate de lucrări și preluate cu titlu valabil de stat. Or, în speță, nu s-a dovedit îndeplinirea acestor condiții. Astfel, autorii reclamanților au cumpărat terenul în suprafață de 320 m.p. de la vânzătorii V. și G. M., prin actul din 11 august 1950, cu drept de trecere și case ruinate de pe urma războiului. Prin contractul de vânzare cumpărare din mai 1979, P. M. și P. E. V., autorii reclamanților, au vândut reclamantei P. L. casa de locuit, situată în Iași, .. 42A, menționându-se că suprafața de 170 m.p. nu face obiectul vânzării, potrivit art. 30 din Legea nr. 58/1974. Prin Decizia nr. 287/1976 s-a trecut în patrimoniul statului suprafața de 170 m.p. teren situat în Iași .. 42A, în temeiul art. 30 – 35 Legea nr. 58/1974. La data de 22.10.1991, reclamanta P. L. a vândut soților T., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._, locuința și anexele, fără a se preciza suprafața de teren.
A mai reținut instanța de fond că, în condițiile în care prin contractul de vânzare cumpărare din 1979 s-a menționat că dobânditorul – cumpărător P. nu cumpără și terenul în suprafață de 170 m.p., iar suprafața de 100 m.p. a fost atribuită prin Decizia 287/1976 ca suprafață aferentă construcției, reclamanta vânzătoare P. L. nu putea transmite mai mult decât a dobândit. Or, ceea ce a dobândit a fost construcția și 100 m.p. atribuiți în condițiile legii. Conform planului de situație a construcției din 1990, terenul construit și neconstruit este de 170 m.p., din care teren neconstruit 97,20 m.p.
Având în vedere și raportul de expertiză efectuat în cauză, prima instanță a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 care, prin raportare la art. 36 alin. 3, obligă la constituirea dreptului de proprietate, având ca punct de plecare dispozițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974.Reclamanții ca dobânditori ai construcției pot dobândi doar proprietatea asupra suprafeței care a făcut obiectul actului de atribuire a dreptului de folosință, ceea dereprezintă 100 m.p. în mediul urban. Cu titlu de excepție, atunci când se dovedește că intenția comună a părților din actul de înstrăinare a fost să transmită dobânditorilor întreaga suprafață deținută ca teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, dobânditorul este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren ce format obiectul actului de vânzare – cumpărare conform voinței comune a părților. Însă, din analiza actului de înstrăinare, anterior evocat, nu rezultă această intenție comună de vânzare cumpărare a întregii suprafețe deținute, fapt ce obligă la aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. 3 doar în ceea ce privește suprafața de 100 m.p. atribuită în folosință, dat fiind că textul prevede expres că obiectul constituirii dreptului de proprietate îl face numai terenul atribuit în folosință.
P. aceste considerente, instanța de fond a admis în parte plângerea și a dispus anularea în parte a Ordinului P. Județului Iași nr. 884/05.10.2010 și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petenților pentru suprafața de 100 m.p. teren situat în Iași, .. 42.
Împotriva acestei sentința civile au declarat recurs petenții P. V. P. și P. L. și intimații Prefectul Județului Iași și C. Municipală de Fond Funciar Iași.
În motivarea recursurilor, petenții P. L. și P. V. P. au invocat prevederile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă și au susținut faptul că prin plângerea formulată au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 190 m.p. din 360 m.p. deținuți în proprietate de autorii lor, P. M. și V.. Or, instanța de fond a analizat în tot cuprinsul sentinței numai suprafața de 170 m.p. teren care a fost preluată de stat în baza dispozițiilor Legii nr. 58/1974, nefăcând nici un considerent cu privire la cei 190 m.p. teren care au fost preluați fără nici un titlu de către stat în anul 1959 cu ocazia construirii Casei de Cultură a Studenților. De asemenea, instanța a analizat doar parțial plângerea raportat la calitatea părților și s-a pronunțat numai asupra aspectelor legale de calitatea recurentei P. L. de dobânditor contractual al suprafeței de 170 m.p. teren în baza contractului de vânzare – cumpărare din mai 1979, neluând în considerare și calitatea lor de moștenitori legali ai părinților.
Față de aceste aspecte, susțin recurenții că instanța de fond a analizat și, pe cale de consecință, a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv 100 m.p. din cei 190 m.p., ajungând la această concluzie prin aplicarea unui raționament juridic greșit raportat atât la calitatea părților, cât și la suprafața inițială a terenului rezultată atât din actul de vânzare – cumpărare al părinților, cât și din expertiza efectuată și din raportul suplimentar.
Recurenții au invocat și prevederile art. art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă, susținând că sentința nu cuprinde motivele pe care se bazează argumentația juridică, instanța de fond neanalizând aspectele legate de suprafața de 190 m.p. teren preluată fără titlu de către stat. De asemenea, sentința cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii. Astfel, instanța reține incidența disp. art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, iar ulterior se raportează la art. 30 din Legea nr. 58/1974. În același sens, sunt eronate reținerile instanței de fond legate de calitatea reclamanților de dobânditori ai construcției. În primul rând, doar reclamanta P. L. are calitatea de dobânditor al construcției, iar în al doilea rând, au formulat cererea în calitate de moștenitori ai părinților și nu în calitate de dobânditori cu titlu particular ai construcției. În consecință, instanța de fond a interpretat în mod greșit actul dedus judecății și a schimbat ceea ce s-a probat, respectiv faptul că părinții lor au deținut suprafața de 360 m.p. teren, din care face parte suprafața de 190 m.p. care au solicitat să le fie restituită.
În motivarea aplicării art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susțin recurenții că instanța de fond a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii întrucât nu a ținut cont și de dispozițiile art. 480 Cod civil. Astfel, nu s-a analizat respectarea de către stat a disp. art. 480 cod civil în momentul în care, fără titlu și în mod nejustificat, părinților lor le-a fost luată suprafața de 190 m.p. teren. De asemenea, disp. art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 sunt greșit aplicate întrucât recurenta P. L. nu mai deține calitatea de proprietar al locuinței pe care a înstrăinat-o soților T. în anul 1990. Suprafața de teren a fost solicitată în calitate de moștenitori ai părinților. Mai mult, instanța de fond pleacă de la considerentul că autorii lor au dobândit 320 m.p. și nu aproximativ 320 m.p. teren, astfel cum este menționat în actul de vânzare – cumpărare. Or, din probele administrate rezultă că autorii lor au fost înregistrați în registrele oficiale și au plătit impozit pentru suprafața de 360 m.p. teren.
Recurenții mai învederează faptul că au solicitat la termenul din 01.08.2011 completarea raportului de expertiză cu un nou obiectiv care să conțină o propunere de lotizare și identificare formală a suprafeței de 190 m.p. teren solicitat spre retrocedare. Or, neadmiterea acestui obiectiv suplimentar conduce la imposibilitatea de punere în aplicare inclusiv a sentinței recurate.
În dovedirea recursurilor, recurenții P. L. și P. V. P. au solicitat proba cu înscrisuri.
Recurentul Prefectul Județului Iași a susținut în motivarea recursului faptul că a emis ordinul contestat în baza propunerii Comisiei Municipale Iași pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor, care are competența exclusivă a verificării situației juridice a terenului. Prin referatul Comisiei locale s-a propus respingerea cererii reclamanților motivat de faptul că nu se face dovada preluării terenului în proprietatea statutului prin aplicarea prevederilor Decretului nr. 712/1966 sau a altor acte normative speciale. Mai mult, terenul este inventariat în domeniul public având destinația de parc. Or, în aceste condiții, nu sunt aplicabile prevederile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991. De asemenea, susține recurentul că în mod greșit instanța de fond invocă în motivarea sentinței prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991, în condițiile în care terenul este situat în intravilanul mun. Iași.
Recurenta C. Municipală Iași de Fond Funciar Iași a susținut în motivarea recursului faptul că a propus respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 150 m.p. teren motivat de faptul că nu s-a făcut dovada preluării terenului în proprietatea statului prin aplicarea prevederilor Decretului nr. 712/1966 sau a altor acte normative speciale. De asemenea, terenul este inventariat în domeniul public, având destinația de parc. Urmare a propunerii formulate, Prefectul județului Iași a emis ordinul nr. 884/05.10.2010 prin care a respins cererea reclamanților de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 150 m.p. teren situat în Iași, .. 42.
În ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, recurenta susține faptul că soluția instanței de fond este greșită întrucât nu are personalitate juridică și nici buget propriu de venituri și cheltuieli, având doar atribuții administrative.
În dovedirea recursului, recurenta a solicitat proba cu înscrisuri.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursurile formulate de recurenții P. V. P. și P. L. sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare transcris sub nr. 883/11.08.1950 rezultă că părinții recurenților, numiții P. M. și P. V., cumpărat o suprafață de „circa 320 m.p.” teren situat în Iași, .. 42 (.. 42 A).
Ulterior, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2004/22.05.1979, P. M. și P. V. au vândut fiicei lor, recurenta P. L., casa de locuit situată în Iași, .. 42 A. În cuprinsul contractului s-a menționat faptul că suprafața de 170 m.p. teren nu face obiectul vânzării, potrivit art. 30 din Legea nr. 58/1974 trecând în proprietatea statului. Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1246/22.10.1990, recurenta P. L. a vândut numiților T. V. și T. T. casa de locuit situată în Iași, .. 42A, amplasată pe teren proprietate de stat.
Prin cererea înregistrată sub nr._/19.09.2005, recurenții P. V. și P. L., în calitate de moștenitori ai defuncților P. M. și P. V., au solicitat, în temeiul Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 150 m.p. teren situat în Iași, .. 42, jud. Iași. În cuprinsul acestei cereri s-a menționat de către recurenți faptul că autorii lor au avut în proprietate o suprafața de aproximativ 320 m.p. teren, din care suprafața de 170 m.p. teren a trecut în proprietatea statului cu ocazia încheierii actului de vânzare – cumpărare nr. 2004/22.05.1979. Din aceste motive, petenții au precizat prin cererea formulată că solicită reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie pentru suprafața de 150 m.p. teren situat în Iași, .. 42A, reprezentând diferența dintre suprafața de 320 m.p. teren cumpărată de autorii lor și suprafața de 170 m.p. teren ce a trecut în proprietatea statului cu ocazia încheierii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2004/22.05.1979. Prin Ordinul nr. 884/05.10.2010 emis de Prefectul Județului Iași a fost respinsă cererea formulată de petenții P. V. P. și pancu L. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 150 m.p. teren situat în Iași, .. 42, jud. Iași. S-a reținut prin acest ordin că din cuprinsul referatului Comisiei Municipale Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor rezultă faptul că nu s-a făcut dovada preluării terenului în proprietatea statului prin aplicarea prevederilor Decretului nr. 712/1966 sau a altor acte normative, precum și faptul că terenul este inventariat în domeniul public, având destinația de parc.
În consecință, instanța de recurs reține faptul că atât cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de recurenți, cât și ordinul nr. 884/2010 contestat în prezenta cauză vizează suprafața de 150 m.p. teren situată în Iași, .. 42A, suprafață reprezentând diferența de la 170 m.p. teren ce a trecut în proprietatea statului cu ocazia încheierii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2004/22.05.1979 la 320 m.p. teren proprietatea autorilor P. M. și P. L..
Prin acțiunea introductivă, recurenții au solicitat anularea ordinului nr. 884/2010 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 190 m.p. teren situat în Iași, .. 42A. În motivare, recurenții au susținut că autorii lor au fost proprietarii unei suprafețe de 360 m.p. teren situat în Iași, .. 42, instanța de recurs reținând, pe cale de consecință, că suprafața de 190 m.p. teren pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate reprezintă diferența dintre suprafața de 360 m.p. teren și suprafața de 170 m.p. teren trecută în proprietatea statului în anul 1979.
Analizând plângerea formulată, instanța de fond a reținut faptul că din suprafața de 170 m.p. teren trecută în proprietatea statului în anul 1979, suprafața de 100 m.p. teren a fost atribuită prin decizia nr. 287/1976 ca suprafață aferentă construcției, astfel încât reclamanta P. L. nu putea transmite mai mult decât ceea ce a dobândit; or, ceea ce a dobândit a fost construcția și suprafața de 100 m.p. teren atribuiți în condițiile legii. De asemenea, instanța de fond a reținut că reclamanții dobânditori ai construcției pot dobândi doar proprietatea asupra suprafeței care a făcut obiectul actului de atribuire a dreptului de folosință, respectiv 100 m.p. teren în mediul urban. Prima instanță a mai reținut că din analiza actului de înstrăinare nu rezultă intenția comună de vânzare a întregii suprafețe deținute, fapt ce obligă la aplicarea disp. art. 36 alin. 3 doar în ceea ce privește suprafața de 100 m.p. atribuită în folosință. P. aceste considerente, instanța de fond a anulat în parte ordinul nr. 884/2010 și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petenților pentru suprafața de 100 m.p. teren situat în Iași, .. 42.
Pe cale de consecință, analizând considerentele sentinței recurate, instanța de recurs reține că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la ceea ce s-a cerut, respectiv cu privire la suprafața de 190 m.p. teren solicitată de către recurenți. Suprafața de 190 m.p. teren solicitată de către recurenți este diferită de suprafața de 170 m.p. teren ce a trecut în proprietatea statului în anul 1979, instanța de fond în mod greșit analizând îndreptățirea recurenților la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la această din urmă suprafață. Instanța de fond, dispunând reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea recurenților pentru suprafața de 100 m.p. teren ce face parte din suprafața de 170 m.p. teren trecută în proprietatea statului în anul 1979, a acordat ceea ce nu s-a cerut și nu s-a pronunțat asupra celor solicitat prin acțiunea introductivă.
În consecință, instanța de recurs reține faptul că soluționarea cauzei s-a făcut fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care în speță sunt incidente prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, tribunalul, în baza disp. art. 312 alin. 1, 3 și 5 Cod procedură civilă, va admite recursurile formulate de recurenții P. L. și P. V. P., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași. Având în vedere soluția pronunțată în recursurile reclamanților, instanța de recurs, pentru rațiuni ce țin de buna administrare a justiției și de necesitatea unei judecăți unitare a cauzei, va admite, de asemenea, și recursurile formulate de intimații Prefectul Județului Iași și C. Municipală de Fond Funciar Iași. În rejudecare, analiza pretențiilor reclamanților va avea în vedere și aspectele invocate prin cererile de recurs și necercetate în această fază procesuală, date fiind considerentele pentru care a fost adoptată soluția casării cu trimitere.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de către recurenții P. V. P., P. L., Prefectul Județului Iași și C. Municipală de Fond Funciar Iași împotriva sentinței civile nr._/08.08.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. C.M. A.C. I.G.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 16.02.2012
Judecător fond: Ș. B.
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 113/2012. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 133/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
