Fond funciar. Decizia nr. 131/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-01-2012 în dosarul nr. 131/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – M. M.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 131/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de D. M. împotriva sentinței civile nr. 8569/05.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata C. J.. Iași P. S. D. De Prop. Privată Asupra Terenurilor, având ca obiect fond funciar plângere împotriva hotărârii Comisiei F.F..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 13.01.2012 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 8569/5.05.2011 Judecătoria Iași a respins plângerea formulată de petenta D. M. în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI.
P. a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În registrul agricol din anul 1959, autorul petentei Ciuobanu V., figura cu o suprafață de 3,77 ha teren, fiindu-i reconstituită soției acestuia (mama petentei) o suprafață de 3,58 ha, conform anexe 2 a a comunei D. și eliberat T.P. nr._/01.09.1994 pentru 3 ha și 32 mp, pe raza acestei localități (copii registrul agricol, anexa 2 a și T.P. – filele 40 verso, 41 verso, 42, dosar).
De asemenea, autoarea petentei, a fost înscrisă în anexa 32 la Legea nr. 1/2000, cu suprafața de 6,42 ha în urma dobândirii calității de acționar la S.C. „Agroindustrială Bucium” S.A. Iași (copie – fila 41 dosar), iar ulterior, i s-a eliberat T.P. nr._/16.05.2001 pentru suprafața de 6,42 ha teren pe raza comunei D. (fila 43 dosar).
La dosar au fost depuse mai multe acte de vânzare-cumpărare și de schimb întocmite în anii 1912 – 1941, prin care autorii petentei au dobândit noi suprafețe de teren, însă, din lipsa unei expertize, acestea nu au putut fi identificate, pentru a se verifica dacă sunt libere, dacă o parte din suprafețele respective au fost menționate și în registrul agricol ori înscrise în titlurile de proprietate deja emise pe numele autoarei.
Conform art. 6 (11) din Legea nr. 1/2000 modificată, titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Or, în cazul de față, nedovedindu-se dacă vechile amplasamente sunt libere, actele primare de proprietate, obținute de către petentă, nu fac dovada absolută a proprietății, pentru a obliga comisiile de fond funciar la reconstituire, neexistând alte dovezi cu care să fie coroborate.
Adeverința nr. 1957/30.09.2005 – eliberată de către Primăria Comunei D. (copie – fila 60, dosar), cuprinde informații contradictorii, specificându-se, pe de o parte, că numiții C. V.M. și M. figurează înscriși în registrul agricol în anul 1952 cu 13,84 ha, iar pe de altă parte, în registrul agricol 1951-1955, la poziția 576, cu suprafața de 0 ha în anul 1951, 0 ha în anul 1952, 0 ha în anul 1953, 3,50 ha în anul 1954 și 3,50 ha în anul 1955.
Prin urmare, față de situația reținută, instanța va respinge plângerea petentei.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs petenta D. M. solicitând casarea ei și admiterea cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate. A motivat recurenta că părinții ei au avut în proprietate („cu acte”) suprafața de 17,40 ha teren agricol din care în anul 1953 au predat majoritatea la stat respectiv suprafața de 10,34 ha. În anul 1994 în procedura Legii 18/1991 dreptul de proprietate a fost reconstituit pentru suprafața maximă prevăzute de lege – 10 ha - .
Nu e corectă motivarea hotărârii Comisiei Județene Iași că nu face dovada continuității dreptului de proprietate întrucât familia C. V. și M. au avut înscris în registrul agricol o suprafață de 13,84 ha. Cu privire la efectuarea unei expertize, topo cadastrale apreciază recurenta că după 50 ani de la preluarea terenului în anul 1953 nu se mai pot stabili vechile amplasamente. În concluzie, solicită recurenta fie reconstituirea suprafeței totale de 7 ha (dacă se iau în considerare actele de proprietate), fie doar pentru suprafața de 3,84 ha (dacă se iau în considerare numai suprafețele înscrisă în rolul agricol).
Prin întâmpinare, C. Județeană de fond funciar Iași a solicitat respingerea recursului precizând că pentru terenul în litigiu recurenta nu face dovada predării la stat iar suprafața de 13,84 ha invocată nu apare ca înscrisă în registrul agricol al autorilor săi.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, dispozițiile legale aplicabile și motivele de recurs invocate, tribunalul apreciază ca nefondat recursul promovat în cauză.
În procedura Legii 18/1991 autoarei petentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 9,4232 ha teren, cuprins în două titluri de proprietate: Titlul de Proprietate nr._/1.09.1994 emis pentru suprafața de 3 ha și 0032 m.p. și Titlul de Proprietate nr._/16.05.2001 emis pentru suprafața de 6,42 ha pe raza comunei D., județul Iași. Trebuie precizat că validarea ce a fost urmată de emiterea titlului pentru suprafața de 3 ha și 0032 m.p., a fost făcută pentru suprafața de 3,58 ha, de unde rezultă că suprafața totală reconstituită este de fapt de 10 ha (aspect necontestat de către recurentă). În registrul agricol din anii 1955 – 1956 autorii recurentei figurează cu 3,50 ha iar în anul 1959 figurează cu 3,77 ha.
Deși recurenta susține că rolul agricol al părinților săi evidențiază în anul 1952 o suprafață totală de 13,84 ha, la dosar nu există o asemenea dovadă.
Adeverința emisă de Primărie (fila 10 dosar fond) nu este susținută de copia rolului agricol care să ateste mențiunile înscrise în ea și în plus, cuprinde și mențiuni contradictorii așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Actele invocate de recurentă sunt mult anterioare anului 1945 prevăzut de art. 6 alin. 12 din Legea 1/2000 iar existența liberă a vechilor amplasamente nu a putut fi dovedită în condițiile art. 6 alin. 11 din Legea 1/2000 care prevede „Titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății”.
În aceste condiții corect s-a reținut în hotărârea Comisiei județene și implicit în sentința recurată că recurenta nu face dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de teren solicitată. În consecință, tribunalul va respinge recursul menținând sentința Judecătoriei Iași.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D. M. împotriva sentinței civile nr. 8569/5.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.C. M.M. D.C. GREFIER,
I.G.
Red: M.M.
H.C./ex.2
30.03.2012
Judecător fond: A. D. C.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 180/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
