Fond funciar. Decizia nr. 484/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 484/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-02-2012 în dosarul nr. 484/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Februarie 2012
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 484/2012
Pe rol judecarea recursului C. Județeană Iași De A. A L. Nr.18/1991 împotriva sentinței civile nr. 2093/17.08.2011 pronunțată de Judecătoria P., intimați fiind S. V., C. L. M. De F. F., având ca obiect fond funciar disjungere recurs.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 10.02.2012 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 2093/17.08.2011 pronunțată de Judecătoria P. s-au dispus următoarele:
Admite in parte acțiunea civila formulata de reclamantul S. V., in contradictoriu cu pârâții C. Județeana de F. F. Iași si C. L. de F. F. M..
Desființează in parte Hotărârea Comisiei Județene de F. F. Iași nr. 2639/25.08.2010, respectiv doar privitor la poziția 38 din anexa la hotărâre.
Reconstituie pe numele petentului S. V., precum si a numitelor O. Melitina si C. M., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 5,8691 ha teren, in calitatea acestora de moștenitori ai defunctului S. N..
Reconstituie pe numele petentului S. V., precum si a numitelor O. Melitina si C. M., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 0,9430 ha teren, in calitatea acestora de moștenitori ai defunctei A. E..
Respinge celelalte capete de cerere ca fiind neîntemeiate.
Obliga pârâții la plata către petent a sumei de 1461 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Petentul S. I. V. este moștenitor al defuncților S. N.(bunicul acestuia) si A. E. (mătușa după bunica), calitate in considerarea căreia a formulat, alături de moștenitorii O. Melintina si C. M., cererea de reconstituire înregistrata la Primăria .. 330/23.09.2005.
In cererea formulata, petentul solicita, in calitate de moștenitor al bunicului sau, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața totala de 7,2691 ha teren agricol si vegetatei forestiera, întindere rezultata din diferența dintre suprafața de 16,7491 ha teren menționata in Borderoul populației, proprietăților si exploatațiilor agricole din 1948 al . de teren reconstituita anterior. De asemenea, in calitate de moștenitor după A. E., petentul solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,4 ha teren agricol si vegetație forestiera.
Cu privire la cererea de reconstituire nr. 330/2005, C. L. M. de F. F. a propus invalidarea acesteia, motivat de faptul ca nu s-a făcut dovada deținerii terenului solicitat si nici nu s-au depus la dosar declarațiile vecinilor terenurilor.
Anterior pronunțării Comisiei Județene Iași de F. F. asupra referatului ce propunea invalidarea cererii de reconstituire, petentul a formulat plângere, solicitând anularea hotărârii Comisiei Locale M..
Prin sentința civila nr. 1877/30.09.2008 a Judecătoriei P. se respinge acțiunea petentului îndreptate împotriva referatului de invalidare a cererii de reconstituire nr. 330/2005, considerentele instanței fiind acelea ca respectivul referat nu a fost înaintat si soluționat de către C. Județeana Iași, astfel încât nu exista pentru petent calea plângerii in instanța, ci calea procedurii speciale prevăzute de art. 27 alin.3 din H.G. nr. 980/2005.
Ulterior pronunțării acestei sentințe civile, se emite Hotărârea nr. 2639/2010 a Comisiei Județene de F. F. Iași, prin care se validează propunerile Comisiei Locale M. de invalidare a unui număr de 38 de cereri de reconstituire, cererea petentului figurând la poziția 38 din anexa.
Împotriva acestei hotărâri a Comisiei Județene s-a formulat prezenta plângere, solicitându-se totodată a se avea in vedere de către instanța toate solicitările formulate prin cererea de reconstituire înregistrata sub nr. 330/2005.
Atât exprimarea adoptata in cuprinsul cererii de reconstituire, cat si cea din cererea introductiva de instanța, este greoaie si greu de urmărit, instanța fiind nevoita a solicita depunerea la dosarul cauzei a unor precizări, acestea având menirea de a simplifica atât pititul acțiunii cat si expunerea motivelor in fapt si drept, deși se fac trimiteri la aceleași expuneri din cererea nr. 330/2005.
Instanța insa constata ca, spre deosebire de expunerile petentului si ale comoștenitorilor din cererea nr. 330/2005, se solicita prin prezenta acțiune reconstituirea dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 5,8691 ha teren, in calitatea acestora de moștenitori ai defunctului S. N., precum si reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 0,9430 ha teren, in calitatea acestora de moștenitori ai defunctei A. E..
De asemenea, petentul solicita obligarea comisiilor locale la punerea in posesie si întocmirea titlului de proprietate prin punerea in aplicare a hotărârilor judecătorești definitive nr. 199/1994 si 201/1994 ale Tribunalului Iași.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect desființarea Hotărârii nr._, văzând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constata întemeiata acțiunea petentului.
Trebuie arătat ca deși exista o hotărâre(referat) a Comisiei Locale de F. F. M. prin care se propune invalidarea cererii de reconstituire nr. 330/2005, care a fost comunicata petentului, instanța are in vedere disp. art. 21 alin. 4 din Constituția României, conform cărora, in acord cu disp. art. 6 paragraful i din CEDO, jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.
Ori, apreciază instanța, in cauza de fata, petentul nu avea obligația sa procedeze in sensul disp. art. 27 alin.3 din HG 890/2005- respectiv sa formuleze contestație la C. Județeana Iași – formulând in schimb plângerea împotriva Hotărârii nr. 2369/2010 a Comisiei Județene Iași, procedura in contextul căreia instanța va analiza fondul cererii de reconstituire formulata de petent si de ceilalți doi comoștenitori.
Potrivit disp. art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
La dosarul cauzei petentul a depus Borderoul populației, proprietarilor si exploatațiilor agricole din 1948 al . S. V., bunicul petentului, a deținut o suprafața totala de 16,7491 ha teren. De asemenea, s-a depus si extras din Borderoul populației, proprietarilor si exploatațiilor agricole din 1948 al . A. E., mătușa petentului, care figurează cu o suprafața totala de 5,1199 ha teren.
Cu privire la terenul rămas după defunctul S. N., se constata ca din întreaga suprafața de 16,7491 ha teren s-a procedat la reconstituirea unei suprafețe de 10,88 ha teren, astfel: 0,5 ha teren reconstituit prin titlul de proprietate nr._/1996, 3,89 ha teren reconstituit prin titlul de proprietate nr._/1993, 1 h teren împădurit pe raza jud. N., precum si suprafețele de 3,95 si 1,54 ha teren reconstituite prin deciziile civile nr. 199/1994 si respectiv nr. 201/1994 ale Tribunalului Iași.
Cu privire la diferența de 5,8691 ha teren ce a aparținut autorului petentului, fata de existenta înscrisului Borderoul populației, proprietăților si exploatațiilor agricole (BAP)din 1948 al . a existentei a însăși reconstituirilor anterioare din proprietățile ce au aparținut defunctului S. N., instanța apreciază întemeiata solicitarea de reconstituire cu privire la aceasta suprafața de teren.
Instanța apreciază ca, o data ce s-a făcut dovada existentei in patrimoniul autorului a unei suprafețe de teren, deținerea a continuat pana la preluarea terenului de către stat, fiind nerezonabil ca petentul sa facă dovada continuității acelui drept de proprietate de la momentul anului 1948 pana la cel al preluării de către stat. Existenta acestui BAP face dovada, întocmai ca si mențiunile din registrul agricol, pana la proba contrarie, revenind astfel intimatelor sarcina dovedirii unor împrejurări de fapt contrarii prezumției de continuitate.
Din moment ce petentul, prin acest înscris a făcut dovada existentei la un moment dat a dreptului de proprietate al autorului asupra suprafeței de 16,7491 ha teren, fata de lipsa oricărui înscris care să facă dovada contrarie, se prezuma ca pana la momentul preluării de către stat suprafața de teren in litigiu a continuat sa fie in proprietatea autorului petentului.
A interpreta in sensul in care, deși petentul a făcut dovada existenței calității de proprietar al autorului lui, trebuie sa facă si dovada continuității acestui drept de proprietate, se apreciază de către instanța ca se solicita de către intimata a se face dovada unui fapt negativ (ca nu a existat intre timp o vânzare, donație, schimb etc), care nu poate fi însa făcut.
De altfel, așa cum s-a arătat, însăși reconstituirile anterioare – care trebuie observat ca exced suprafeței de teren înscrisa in registrul agricol al defunctului – converg spre constatările anterior expuse.
Aceleași argumente le are in vedere instanța si cu privire la suprafața de teren solicitata de petent – alături de comoștenitorii O. Melintina si C. M. – in calitate de moștenitor al defunctei A. E.. Pentru diferența de 0,9430 ha teren reprezentând diferența dintre suprafața de 5,1199 ha teren, menționată in BAP, si suprafața reconstituita deja de 4,1769 ha teren (prin titlul de proprietate nr._/1993).
Instanța are in vedere ca petentul S. V. a efectuat demersul prezent în instanța si in calitatea sa de reprezentant al intereselor celorlalți doi moștenitori, in persoana cărora dispozițiile instanței urmează sa le profite.
Astfel, fata de cele arătate, instanța procedeaza la desființează in parte a Hotărârii Comisiei Județene de F. F. Iași nr. 2639/25.08.2010, respectiv doar in ceea ce privește poziția 38 din anexa la hotărâre ce se refera la cererea de reconstituire nr. 330/2005.
Urmează sa se dispună reconstituirea pe numele petentului S. V., precum si a numitelor O. Melitina si C. M., in calitatea acestora de moștenitori ai defunctului S. N., a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 5,8691 ha teren. De asemenea, se reconstituie pe numele petentului S. V., precum si a numitelor O. Melitina si C. M., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 0,9430 ha teren, in calitatea acestora de moștenitori ai defunctei A. E..
Cu privire la capetele de cerere având ca obiect punerea in posesie si întocmirea titlului de proprietate pentru suprafețele de 3,95 si 1,54 ha teren reconstituite prin deciziile civile nr. 199/1994 si respectiv nr. 201/1994 ale Tribunalului Iași, instanța constata ca aceste reconstituiri vizează pe S. E., fără însa sa se facă de către petent dovada existentei vreunui drept asupra acestor suprafețe ( prin transmitere intre vii sau pentru cauza de moarte). F. de aceasta împrejurare, instanța nu este în măsura sa dispună obligarea celor doua comisii parate la emiterea titlurilor de proprietate in contradictoriu si in beneficiul petentului.
F. de aceste considerente, instanța a respins capetele de cerere vizând punerea in posesie si emiterea titlurilor de proprietate pentru cele doua suprafețe de teren reconstituite prin deciziile Tribunalului Iași.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. Județeană Iași de fond funciar care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța apreciază că în speță nu era obligatorie formularea contestației întrucât „ jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite”.
În speță este vorba de o procedură specială și obligatorie care trebuie urmată în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Ignorarea termelor și procedurii speciale conduce la decăderea din dreptul de a formula cereri și contestații ulterioare.
Termenul prevăzut în art. 27din H.G. nr. 890/2005 este un termen de decădere tocmai pentru a se stabili un cadrul procedural concret și limitat în timp, pentru a nu ține sub semnul incertitudinii valorificarea dreptului de proprietate și pentru a contribui astfel la stabilitatea circuitului civil.
Prin urmare, apreciază că plângerea formulată de reclamanți este nefondată în condițiile în care nu au uzat de calea contestației, ca mijloc procedural de valorificare a dreptului.
Procedura administrativă a legii fondului funciar prevede parcurgerea unor etape cu scop clar de a asigura un tratament egal și nediscriminatoriu tuturor solicitanților acestui drept.
Pe fondul cauzei instanța a reținut aspecte probatorii contradictorii, care rezultă din însăși cererea petentului.
Intimatul S. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că tardivitatea plângerii a fost respinsă printr-o încheiere interlocutorie, care se atacă odată cu fondul cauzei, dar recurenta nu a înțeles să formuleze calea de atac, distinct și împotriva încheierii din data de 05.04.2011 a Judecătoriei P., pronunțată în dosarul nr._ 11. Din aceste motive, criticile generice nu pot fi primite.
Prin adresa nr. 330/11.06.2007, a fost informat cu cererea sa a fost invalidată. Prin adresă i-a fost adus la cunoștință faptul că pot face contestație sau să se adreseze Judecătoriei P.. Astfel, a înțeles să se adreseze instanței de judecată, nefiind asistat de un apărător și având convingerea că o instanță independentă poate pronunța o hotărâre corectă ce poate conduce la soluționarea cererii sale.
Contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1877/30.09.2008 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, irevocabilă, fără a fi examinată sub aspectul fondului cauzei, cu motivarea că petenții nu au la îndemână calea plângerii la instanța de judecată ci calea procedurii speciale prevăzută de art. 27 alin. 3 din H.G. nr. 890/2005, cea a contestației la C. Județeană de fond funciar.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată cp recursul este întemeiat.
Potrivit art. 27 din H.G. 890/2005
„După definitivarea tabelelor prevăzute în anexele nr. 2-20 și după
aprobarea lor prin proces-verbal de către comisiile comunale, orășenești sau
municipale, acestea vor fi afișate in loc vizibil la sediul consiliului local pentru
luarea la cunoștință de către cei interesați. Fiecare tabel va fi semnat de
membrii comisiei,cu mențiunea datei afișării.
(2) Persoanele care nu au domiciliul în localitatea respectivă vor fi înștiințate de către comisia locală prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(3) Persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale pot face, în termen de 10 zile de la afișare, contestație adresată comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orășenești sau municipale, care este obligat să o înregistreze și să o înainteze prin delegat la secretarul comisiei județene în termen de 3 zile.
(4) In cazul persoanelor care nu au domiciliul în localitatea respectivă, termenul dreptului de contestație se socotește de la primirea înștiințării de către comisia locală prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(5) Comisiile comunale, orășenești sau municipale, imediat după expirarea termenelor prevăzute mai sus, vor înainta documentația comisiilor județene.
(6) C. județeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orășenești sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum și contestațiile celor care s-au considerat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orășenească sau municipală.
(7) După analizare comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa, contestațiile, va valida sau va invalida propunerile, în termen de 30 zile de la primire, și le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor locale, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestații hotărârea comisiei județene.
(7A1) Hotărârile de validare ale comisiei județene vor cuprinde, atunci când
sunt aplicabile dispozițiile art. III alin. (lAl) din Legea nr. 169/1997 pentru
modificarea și completarea L. fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările
și completările ulterioare, un articol distinct prin care se constată trecerea
suprafeței supuse restituirii din domeniul public în domeniul privat al statului
sau al localităților și punerea sa la dispoziție comisiei locale în vederea punerii
în posesie.
(7A2) Atunci când retrocedarea este solicitată în numele unei persoane juridice, alta decât formele asociative prevăzute la art. 26 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, la cerere se vor atașa dovezi care să ateste că aceasta este continuatoarea sau succesoarea fostului proprietar: hotărâri judecătorești sau, în completare, alte dovezi.
(8) De la data comunicării sub semnătură persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile." Raportat la conținutul acestui text tribunalul reține că stabilirea dreptului de proprietate presupune pentru partea care solicita aceasta respectarea unor proceduri, etapizate in raport de stadiul soluționării cererii, proceduri care influențează cursul soluționării acesteia.
Raportat la continutul acestui text, tribunalul retine ca stabilirea dreptului de proprietate presupune pentru partea care solicita aceasta respectaarea unor proceduri etapizate in raport de stadiul solutionarii cererii, proceduri care influenteaza cursul solutionarii acesteia.
Accesul la justiție nu este absolut; libertatea acestuia nu presupune, ci impune respectarea termenelor de accesare a drepturilor, respectarea regulilor după care drepturile recunoscute de lege pot fi analizate de instanță, caracterul necesar al reglementării fiind impus de interesul general al reglării raporturilor juridice . impus de specificul relațiilor sociale implicate, de complexitatea procedurilor, etc.
Axiomatică pentru legile reparatorii in materie funciară este recunoașterea dreptului la reparație doar in condițiile in care titularul dreptului accesează, în condițiile legii, acest drept.
Formularea cererii este una dintre condițiile primare de accesare, insă nu singura.
Prin Legea 18/1991 și legile ulterioare care modifică și completează această lege cadru legiuitorul face o partajare a competențelor in stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in sensul că întreaga procedura de stabilire a acestor drepturi revine comisiilor locale (comunale, orășenești, respectiv județene), activitatea acestora fiind supusă controlului jurisdicțional.
La rândul său controlul jurisdicțional este deschis pentru fiecare dintre actele îndeplinite in faza administrativă.
Referitor la instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale, Curtea Constituțională s-a pronunțat, de principiu, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69/1994, stabilind că "este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea proceduri, destinate, în general, să asigure soluționarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instanțelor judecătorești de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată".
De asemenea, Curtea a reținut că "procedura administrativ-jurisdicțională constituie o măsură de protecție care, deci, nu poate avea ca scop, în niciun mod, limitarea accesului la justiție".
Instanța de contencios constituțional a mai statuat că "Instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este contrară principiului prevăzut de art.21 din Constituție privind liberul acces la justiție, cât timp decizia organului administrativ de jurisdicție poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești".
Curtea a observat totodată, prin pronunțarea deciziei nr. 1179 din 2007 că jurisprudența sa cu privire la procedurile administrativ-jurisdicționale este conformă cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, care, de exemplu, în cauza "Le Compte, V. Leuven și De Meyere contra Belgiei, 1981", a stabilit că "Rațiuni de flexibilitate și eficiență, care sunt pe deplin compatibile cu protecția drepturilor omului, pot justifica intervenția anterioară a unor organe administrative sau profesionale [...]."
Utilizarea procedurilor specifice fazei administrative nu sunt facultative, exprimarea legiuitorului „pot face „ ține de o anume tehnică de redactare legislativă insă nu imprimă acestui demers caracter facultativ. Aceasta este rațiunea rigorii de reglementare a procedurii de comunicare a propunerilor de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile locale, a înaintării documentației către comisia județeană, dar după expirarea termenului prevăzut pentru comunicare, a soluționării propunerilor de validare a comisiilor locale corelat cu contestațiile formulate, etc, iar raționamentul privind caracterul obligatoriu al acestei contestații se integrează raționamentului pentru care procedura prealabilă administrativă in materia legilor fondului funciar în întregul său este obligatorie, potrivit considerentelor anterior expuse.
Utilizarea căilor de contestare a măsurilor dispuse in procedura administrativă nu poate fi îngăduită a fi făcută selectiv, omisso medio, pentru că întreaga economie a dispozițiilor legilor fondului funciar demonstrează că instituirea procedurii in întregul său este subordonată interesului părții de a obține o soluție legală in această fază, ( de pildă prin admiterea contestației de către C. Județeană) preîntâmpinând etapa judiciară ( așadar o durată a soluționării mai lungă și costuri mai mari pentru derularea procedurii), față de care parcurgerea fazei administrative are caracterul unui fine de neprimire.
De aceea aplicarea art. 53 din Legea 18/1991 trebuie corelată cu respectarea procedurii disp. art 27 din H.G. 890/2005 odată cu determinarea sferei persoanelor interesate in accepțiunea legii in privința hotărârii Comisiei Județene.
Cum reclamantului i-a fost comunicată propunerea Comisiei Locale prin adresa nr. 330/11.06.2007, dar acesta nu a formulat contestație la C. Locală, conform procedurii prevăzute de art. 27 din H.G. nr. 890/2005, Tribunalul reține că plângerea formulată împotriva hotărârii Comisiei Județene de fond funciar, prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale, urmare a necontestării ei, nu poate fi primită.
Pentru aceste motive, tribunalul va admite recursul Comisiei Județene și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Admite recursul promovat de C. Județeană de fond funciar Iași împotriva sentinței civile nr. 2093/17.08.2011 pronunțată de Judecătoria P., pe care o modifică în parte.
Respinge plângerea formulată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâții C. județeană de fond funciar Iași și C. locală de fond funciar Miroslovești.
Respinge cererea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Menține dispozițiile sentinței privind respingerea celorlalte cereri ca neîntemeiate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
D.C. A.C. I.G.
Cu opinie separată jud. M. M.
în sensul respingerii recursului
și menținerii sentinței recurate.
Red.A.C.
L.V./29.02.2012
Judecător fond: P. E. N.
2 ex.
OPINIE SEPARATĂ
Opinez separat în sensul respingerii recursului și menținerii sentinței recurate.
Referitor la admisibilitatea plângerii împotriva Hotărârii nr. 2639/2010 emisă de C. Județeană de fond funciar Iași, apreciez că o asemenea acțiune este admisibilă în condițiile art. 53 din Legea 18/1991; soluția de respingere a plângerii cu motivarea că petentul nu a contestat mai întâi hotărârea Comisiei Locale de fond funciar, înseamnă de fapt o constatare a inadmisibilității acțiunii, ceea ce duce implicit la încălcarea dreptului de acces la justiție cât și la încălcarea dreptului la un proces echitabil, principii stabilite în art. 13 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Petentul a contestat în termenul legal de 30 zile hotărârea Comisiei Județene de fond funciar Iași astfel încât apreciez că plângerea lui trebuia soluționată pe fond.
Mai mult, soluționând cauza în această manieră, petentului i se obstrucționează efectiv accesul la justiție nemaiavând posibilitatea nicicând de a i se analiza pe fond cererea sa de reconstituire; astfel pe de o parte, el nu poate contesta în instanță Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar atâta timp cât instanța a reținut că nu a contestat propunerea Comisiei Locale de fond funciar Miroslovești dar pe de altă parte, odată ce există o hotărâre a Comisiei Județene de fond funciar Iași (prin care aceasta validează propunerea Comisiei locale), o plângere a petentului împotriva acestuia din urmă formulată în condițiile art. 27 alin. 1 din H.G. 890/2005 apare ca inutilă, întrucât plângerea vizând propunerea Comisiei locale poate fi soluționată doar atâta timp cât nu există deja o hotărâre a Comisiei județene în cadrul acestei proceduri.
Raportat la fondul cauzei având în vedere probele administrate în cauză, soluția instanței de fond este corectă, în cauză nefăcându-se dovada de către recurenți că terenul deținut în proprietate de autorul petentului a fost înstrăinat în perioada 1948 – 1959.
JUDECĂTOR,
M. M.
Red. M.M.
H.C./ex.2
29.03.2012
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 92/2012. Tribunalul IAŞI | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
