Obligaţie de a face. Decizia nr. 92/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-02-2012 în dosarul nr. 92/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Februarie 2012
PREȘEDINTE – A. M.
Judecător – S. C.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 92
Pe fiind rol judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelantul P. M.. I. împotriva sentinței civile nr._/10.06.2011 a Judecătoriei Iași, intimați C. M., C. E., având ca obiect obligație de a face desființare lucrări (Lg.50/1991)/autorizarea executării obligației de a face - disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Întrucât s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art.242 C., constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr._/10.06.2011 a Judecătoriei Iași, s-a Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul P. Municipiului Iași, în contradictoriu cu pârâții C. M. și C. E..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la instanță sub nr._ din 10.02.2011, formată prin înregistrarea separată a cererii modificatoarea din cadrul dosarului nr._/245/2009, reclamantul P. MUNICIPIULUI IAȘI a chemat în judecată pe pârâții C. M. și C. E., solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească obligarea acesteia la desființarea lucrărilor realizate fără a deține autorizație de construire la parterul blocului U2, apartament 4 din Iași, ., . la stare inițială pe cheltuiala lor, iar în caz de refuz, autorizarea sa, ca autoritate administrativă, de a efectua aceste lucrări pe cheltuiala pârâților
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru de 20 lei și timbru judiciar de ,5 lei.
Reclamantul arată că în urma verificărilor realizate în teren de către Serviciul de Control Urbanism s-a constatat că numitul C. Ș. a executat următoarele lucrări: balcon cu acces din exterior, montare firmă luminoasă, schimbare destinație fără autorizație de construire.
După somare, pârâtului i s-a întocmit procesul verbal de contravenție nr. 69/18.05.2006 în cuprinsul căruia a fost menționată și obligația de desființare a lucrărilor realizate fără a deține autorizație de construire și a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei.
Reclamantul a invocat dispozițiile art. 28 alin.1 Lg.50/1991 și art. 32 din același act normativ, iar în cererea completatoare formulată în contradictoriu cu pârâții C. M. și C. E. a precizat că obligația de demolare a unei construcții edificate fără autorizație operează propter rem, astfel că pârâții, actualii proprietari ai imobilului, sunt ținuți să aducă la îndeplinire obligația stabilită în sarcina fostului proprietar.
În administrarea probei cu înscrisuri, reclamantul a depus la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție nr. 69/18.05.2006, referat din 08.07.2008,
Reclamantul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.2 C.proc.civ., judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâta C. E., legal citată, se prezintă în instanță la termenul din 15.04.2011 și arată că a desființat de mult lucrările pentru care s-a formulat prezenta acțiune.
Pârâtul C. M., deși legal citat, nu se prezintă în instanță și nu formulează apărări.
Instanța solicită reclamantei, în administrarea probei cu înscrisuri, să facă verificări cu privire la îndeplinirea obligațiilor de către pârâți și să depună la dosar adresă în acest sens, în caz contrar fiind necesară administrarea probei cu expertiza.
Prin adresa nr._/23.05.2011 reclamantul informează că s-a efectuat la adresa menționată în procesul verbal de contravenție nr. 69/18.05.2006 un control de către Serviciul Urbanism și s-a constat că pârâții au dezafectat firma luminoasă, dar nu și balconul construit fără a deține autorizație.
Adresa este însoțită de nota de constatare din 10.05.2011.
Din analiza probelor administrate, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr. 69/18.05.2006 numitul C. Ș. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru că a construit un balcon cu acces din exterior, a montat firmă luminoasă și a schimbat destinația unui spațiu de locuit în spațiu comercial, fără a deține autorizație de construire.
Prin procesul verbal reclamanta nu a dispus obligarea numitului C. Ș. la desființarea lucrărilor.
Contravenientul a înstrăinat pârâților din cauză imobilul în litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 136/09.01.2008.
Prin adresa nr._/23.05.2011 reclamantul informează că s-a efectuat la adresa menționată în procesul verbal de contravenție nr. 69/18.05.2006 un control de către Serviciul Urbanism și s-a constat că pârâții au dezafectat firma luminoasă; este de asemenea evident că, locuind în apartament pârâții au respectat inclusiv obligația de folosire a spațiului în acest scop și nu pentru desfășurare de activități comerciale.
Contrar susținerilor reclamantului, instanța reține că obligația de demolare prevăzută în art.26 alin.3 Lg50/1991 nu are caracter propter rem, atâta timp cât textul de lege stipulează că: „măsura desființării construcțiilor se aplică în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul verbal, contravenientul nu a obținut autorizația necesară”.
Or, în cazul dedus judecății, atâta timp cât contravenientul nu mai era proprietarul imobilului în litigiu, nici nu avea cum să obțină autorizațiile necesare, însăși măsura desființării construcției fiind o măsură care vizează sancționarea celui anterior atenționat prin întocmirea procesului verbal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul P. Municipiului Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată apelantul în motivarea cererii, că măsura complementară a desființării construcției nu este ținută de calitatea de contravenient.
per a contrario, pârâții sunt ținuți să ducă la îndeplinire măsura complementară dispusă, aceștia fiind actualii proprietari ai imobilului, cumpărând pe riscul lor.
Trebuie reținut că fapta reprezintă o contravenție iar măsura dispusă prin procesul – verbal trebuie dusă la îndeplinire.
Mai mult, atât timp cât fapta contravențională este constatată ca fiind săvârșită de o anumită persoană, iar procesul verbal nu a fost contestat, nu mai exista posibilitatea de a sancționa o altă persoană pentru fapta deja reținută. Față de acest considerent, instanța de judecată a fost în eroare, reținând în considerentele sentinței civile că „ dacă reclamantul constată că pârâții se mențin în sfera contravențională prin fapte de aceeași natură sau identice, păstrează posibilitatea sancționării lor”.
La data transmiterii dreptului de proprietate de către C. Ș. era deja reținută fapta contravențională prin procesul – verbal, iar cumpărătorii aveau cunoștință de măsurile dispuse de organul de control. Pârâtul a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului încercând astfel să eludeze prevederile legale în materia executării lucrărilor de construcții.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantul P. Municipiului Iași a chemat în judecată pe pârâții C. M. și C. E. pentru obligarea acestora la desființarea lucrărilor fără autorizație de construcție la parterul blocului U 2, apartamentul 4 din Iași, ., . caz de refuz, autorizarea sa ca unitate administrativă de a efectua aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
Din analiza actelor dosarului, reține tribunalul că prin procesul – verbal de contravenție nr. 69/18.05.2006 numitul C. Ș. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru o construcție fără autorizație la imobilul menționat.
Reclamanta nu a dispus și obligarea numitului C. Ș. la desființarea lucrărilor.
Prin contractul de vânzare –cumpărare nr. 136/09.01.2008 C. Ș. a vândut pârâților – intimați C. M. și E. imobilul din Iași, ..
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 50/1991 „ măsura desființării construcțiilor se aplică în situația în care la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit de procesul – verbal, contravenientul nu a obținut autorizația necesară”.
Or, după cum în mod corect a reținut și Judecătoria Iași, deoarece contravenientul înstrăinase imobilul și nu mai era proprietar nu avea posibilitatea să mai obțină autorizațiile pentru .>
Măsura dispusă prin procesul – verbal de unitatea reclamantului viza pe contravenient.
Dacă se constată că noii proprietari, pârâții - intimați din prezenta cauză se mențin în sfera contravențională, reclamantul – apelant are posibilitatea sancționării lor după cum a reținut în motivarea sa și instanța de fond.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de reclamantul P. Municipiului Iași, păstrând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de P. Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr._/10.06.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează
Definitivă
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi,08.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A.M. S.C. M.G.
Red.A.M.
L.V./27.02.2012
Judecător fond: Z. L. O.
5 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 180/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 484/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
