Fond funciar. Decizia nr. 180/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-01-2012 în dosarul nr. 180/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE – C. C. E.
JUDECĂTOR – C. M.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 180/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de P. . civile nr. 2427/02.02.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații C. J.. De F. F. Iași, M. T. D., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută hotărâre Comisie F.F..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 20.01.2012 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 2427/02.02.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
Respinge acțiunea civilă având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 2024/15.09.2009 emisă pe numele pârâtului M. T.D. cu privire la reconstituirea suprafeței de 8,56 ha teren, situat pe raza comunei M., județul Iași, formulată de reclamantul P. Comunei M., cu sediul în ., în contradictoriu cu pârâții: C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iași și M. T.D..
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul M. T. D. în contradictoriu cu reclamantul.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Admite cererea pârâtului M. T. D. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Obligă pe reclamantul P. Comunei M. să plătească pârâtului M. T. D. cu acest titlu suma de 2000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că: Reclamantul P. Comunei M. a solicitat instanței, în constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 2024/15.09.2009 în contradictoriu cu pârâții: C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și M. T.D., prin care pârâtului persoană fizică i-a fost validată suprafața de 8,56 ha teren, situat pe raza comunei M., invocând următoarele motive de nulitate:
a. pârâtul nu a făcut dovada calității de moștenitor după C. A..
b. pârâtul M. T. D. nu face dovada dreptului de proprietate al autorilor și pentru suprafața de teren solicitată, potrivit dispozițiilor art. 8 alin.2 și 11 alin1 Lg. 18/1991;
c. certificatul eliberat de Arhivele Statului (foaia matricolă nr.1 a autorilor pentru 1943/1948) nu îndeplinește condițiile art. 6 alin.12 Lg.1/2000 întrucât nu se face dovada că autorii pârâtului M. T.D. erau proprietarii terenului validat prin hotărârea contestată, la momentul deposedării abuzive de către stat;
d. pârâtului i-a fost reconstituită întreaga suprafață deținută de autorii săi, chiar și cea dovedite cu certificatul de la Arhivele Statului, respectiv suprafața de 17,00 ha conform T.P. nr._/2002 – 5,00 ha; T.P. nr._/2007 – 2,00 ha; T.P. nr._ – 10,00 ha teren
Nici unul dintre motivele de nulitatea invocate nu este întemeiat, pentru argumentele ce se vor dezvolta în continuare:
a. Pârâtul M. T. D. este nepotul autorilor săi C. A., una și aceeași persoană cu C. A. și C. E..
Față de această împrejurare instanța reține în mod prioritar că, dat fiind sumarele cunoștințe de scriere și de citire din ultima perioadă a secolului al XIX –lea și începutul secolului XX, nu exista rigoare în trecerea prenumelor în actele oficiale, inclusiv în actele de stare civilă, de cele mai multe ori, solicitanții sau beneficiarii fiind înscrieri fie cu greșeli, fie cu numele diminutivate, așa cum este situația de față.
Astfel potrivit actelor de stare civilă de la filele 58 verso, 60-62, 136 verso dosar, reiese împrejurarea că pârâtul este fiul numitei M. C., fiica lui C. A. și C. E., decedată la data de 16.06.2001.
De altfel, atât în certificatul de naștere al mamei pârâtului, cât și în foaia matricolă invocată ca probă a proprietății, bunicul acestuia este trecut cu prenumele de A..
Descendența din acești autori a pârâtului, precum și calitatea sa de moștenitor – nepot, este dovedită, prin urmare, atât cu certificatele de naștere și deces ale mamei, cât și cu cartea sa de identitate, pârâtul fiind dispensat de dovada acceptării succesiunii de către mama sa prin beneficiul articolului 13 alin.2 din Lg. 18/1991, precum și al Lg. 247/2005, privitor la repunerea în termen cu privire la formularea cererii de reconstituire.
b. c. În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate, instanța reține, de asemenea, ca îndeplinită condiția enunțată.
Astfel, cererii de reconstituire nr.540/30.11.2005, formulată în baza Lg.247/2005 îi este aplicabilă legislația în vigoare la momentul formulării.
Instanța reține, în mod prioritar, că cererea de reconstituire nr.540/30.11.2005 a fost depusă la Primăria C. și înaintată spre competentă soluționare Primăriei M. (adresă nr. 8/22.05.2008 – la dosar), reclamantul nefăcând dovada falsului cu privire la numărului și data acesteia, până la data închiderii dezbaterilor, astfel încât proba datei certe dobândită prin înscrierea în registrul de intrare-ieșire a Primăriei C. nu a fost înlăturată (art. 1182 Cod civil).
Prin cererea nr. 540/2005 pârâtul M. T.D. a solicitat reconstituirea suprafeței de 5 ha teren, situat pe raza comunei M., în calitate de moștenitor al autorului C. A., în baza certificatului liberat de Arhivele Statului (foaia matricolă nr.1 a autorului pentru anii 1943/1948) – fila 19 dosar, precum și reconstituirea suprafeței de 3,76 ha, teren preluat de la autoarea C. E. prin decretul nr. 115/1959.
Contrar susținerilor reclamantului, pârâtul face dovada dreptului de proprietate al autorilor săi, (atât pentru C. A., cât și pentru C. E.) precum și al situării acestuia pe raza comunei M., cu cele două foi matricole nr. 1 pentru anii 1943/1948 - filele 19,42 dosar, în cauză, în ceea ce privește dovada proprietății fiind aplicabile dispozițiile art. 6 alin 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, modificată și completată.
Potrivit acestui text de lege: „Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”.
Intimata, în cuprinsul întâmpinării, reclamantul mai invocă și că nu se face dovada că autorii pârâtului M. T.D. erau proprietarii terenului validat prin hotărârea contestată, la momentul deposedării abuzive de către stat.
Nici aceste susțineri ale reclamantului nu sunt întemeiate. În primul rând, dovada continuității proprietății nu este o condiție a existenței acesteia, în speță fiind suficientă pentru dovedirea proprietății îndeplinirea condiției prevăzute de art. 6 alin. 12 din Legea nr. 1/2000, foile matricole nr.1 din anii 1943/1948, fiind, în sensul legii, dovezi ale dreptului de proprietate.
În acest sens, invocând lipsa de continuitate, îi revenea reclamantului, ca autor al susținerii și în raport cu dispozițiile generale ale art. 1169 C.civil, să dovedească împrejurarea că în anul 1959 cel mai târziu, terenul în litigiu nu se mai afla în patrimoniul autorilor pârâtului M. T.D..
Raportat la dispozițiile legale invocate și analizate mai sus, dar și la prevederile 1169 Cod civil, este evident că reclamantul era obligat să producă dovada contrară și să dovedească veridicitatea afirmațiilor sale precum și o altă situație de fapt, așa cum, de altfel, stipulează art. 6 alin 14 din Legea nr. 1/2000, în sensul că proba invocată să fie de aceeași forță juridică, lucru care nu s-a întâmplat în prezenta speță și cu atât mai mult cu cât situația de fapt a fost verificată de către organul săi de control al legalității, respectiv de către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În acest context, dat fiind că dovada proprietății a fost făcută prin înscrisuri și că hotărârea de validare a cărei constatare nulitate absolută se solicită nu stabilește amplasamentul terenului validat, este lipsită de relevanță juridică împrejurarea că declarațiile de martori anexate dosarului de reconstituire nu îndeplinesc condițiile cerute de dispozițiile art. 6 alin 13 din Legea nr. 1/2000.
Așa cum susține și pârâtul M. D. în contestația formulată împotriva propunerii de invalidare, dată de C. locală de fond funciar M. (fila 58 dosar), declarațiile martorilor I. V. și T. A. (filele 51 - 54 dosar), însoțite de planul parcelar sunt date în vederea localizării suprafeței de 3,76 ha teren, preluat de stat de la autoarea C. E. pe raza comunei M. și urmează a fi reținute și de instanță cu același efect probatoriu.
Astfel, instanța va înlătura susținerile reclamantului referitoare la împrejurarea că descrierea terenului în suprafață de 3,76 ha, conform cererii de reconstituire, conduce la ideea că acesta se află pe raza comunei C. („pe șoseaua Iași –C., învecinat cu Valea Adâncă), situația contrarie fiind dovedită atât prin cele două declarații date de I. V. și T. A., cât și, mai ales, de foaia matricolă a autoarei, care localizează terenul pe raza comunei M..
d. Este adevărat că pârâtului i-au fost reconstituită anterior suprafața de 17 ha teren, pe raza comunei M., după cum urmează:
- prin T.P. nr._/2002 suprafața de 5,00 ha teren arabil (filele 17-18 dosar);
- prin T.P. nr._/2007 suprafața de 2,00 ha (filele 15-16 dosar);
- prin T.P. nr._ – 10,00 ha teren forestier (filele 13-14 dosar).
Însă, așa cum rezultă din hotărârea de validare nr. 7880/09.07.2007, precum și din certificatului liberat de Arhivele Statului (foaia matricolă nr.1 a autorului pentru anii 1943/1948) – fila 19 dosar, suprafața de 10 ha teren forestier nu este validată pârâtului în calitatea sa de moștenitor al autorului C. A. și nici nu are la bază certificatul invocat care, de altfel, nu face trimitere la suprafețe de teren având categoria de folosință forestier.
Prin urmare, în baza dovezii administrate ca probă în cauză și după autorul C. A., reclamantului i-au fost reconstituită anterior pe raza comunei M. doar suprafața de 7 ha teren (conform TP nr._/2002 și T.P. nr._/2007).
De altfel, această reținere se coroborează deplin atât cu înscrisul aflat la fila 55 dosar – care arată ce suprafețe de teren poseda „chiaburul C. A.” în anul 1951, respectiv 12 ha teren pe raza satului Valea Adâncă, . folosință arabil și fâneață, cât și cu raportul de expertiză extrajudiciară pentru prezenta cauză, reținut ca înscris probatoriu, – ing. D. N. (filele 39 verso - 41 dosar), care identifica suprafața de 5 ha teren nevalidată pe raza comunei M..
Cu privire la reconstituirea anterioară a suprafeței de 3,76 ha teren, în favoarea pârâtului în calitate de moștenitor al autoarei C. E., această afirmație a reclamantului nu are susținere în probatoriu, fiind absolut nedovedită.
Reținerile instanței fac trimitere la argumentele de mai sus, cu privire la constatarea împrejurării că această suprafeței de teren se află pe raza comunei Mirolsava și nu pe raza comunei C..
Pentru considerente pe larg expuse mai sus, instanța urmează a constata, din analiza cumulativă atât a cauzelor de nulitate prevăzute de dispozițiile art. III Lg. 169/1997, cât și a tuturor celorlalte dispoziții incidente reconstituirii dreptului de proprietate, că nu există motive de nulitate care să poată conduce la anularea Hotărârii nr. 2024/15.09.2009 a Comisiei Județene Iași de fond funciar, drept pentru care cererea reclamantului P. Comunei M. apare ca neîntemeiată și va fi respinsă.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant M. D.:
Prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat obligarea reclamantului P. comunei M. la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1000 lei pe zi, începând cu data pronunțării hotărârii și până la data înmânării titlului de proprietate și punerea efectivă în posesie.
Potrivit dispozițiilor art. 64 Lg. 18/1991 modificată, potrivit cu care: „În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Dacã instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere”, daunele cominatorii urmând a fi stabilite de către instanță”.
Condițiile textului de lege enunțat nu sunt îndeplinite cumulativ. Astfel, pârâtul este beneficiarul hotărârii de validare nr. 2024/15.09.2009, contestată prin cererea de chemare în judecată principală, însă nu a făcut dovada că a solicitat anterior punerea în posesie și că i-a fost refuzată solicitarea și, mai ales, nu a făcut dovada că a formulat anterior acțiune privind obligarea pârâtei la punere în posesie, conform dispozițiilor art. 64 alin.1 și 2 C.proc.civ., cererea privitoare la daune cominatorii, având, din acest punct de vedere, un caracter accesoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. Comunei M., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că suprafața pentru care a fost emisă hotărârea provine de la 2 autori diferiți: 2,56 ha teren de la C. E. și 6,00 ha teren de la C. A..
Conform procesului – verbal nr. 253/1959 C. E. posedă suprafața de 2,56 ha teren compus din 1,12 ha și 1,76 ha teren situat pe raza orașului Iași, mai exact șoseaua Iași – C..
Potrivit aceluiași proces – verbal, C. E. propune ca terenul în suprafață de 0,8 ha teren situat în Iași, . fie predat la I.A.S. Bucium.
IAS Bucium nu a deținut niciodată teren pe administrativul comunei M., prin urmare, conform delimitărilor în vigoare, suprafața de teren cuprinsă în acest proces – verbal nu este pe raza administrativ teritorială a comunei M..
Conform procesului verbal nr. 7626/1959 care cuprinde aceeași suprafață de 1,76 ha posedată conform și procesului - verbal mai sus indicat, aceeași comisie orășenească numită de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului Iași, stabilește pe baza declarațiilor numitei C. E. că aceasta poseda suprafața de 1,76 ha teren în Iași, în vecinătatea Valea Adâncă. Și această suprafață de teren a fost predată la I.A.S. Bucium.
Astfel cum, însăși C. E. declara, această suprafață de teren era situată în Iași și doar se învecina cu Valea Adâncă.
Și în cazul acestui proces verbal,conform delimitărilor în vigoare, această suprafață de teren nu este raza administrativ teritorială a comunei M..
Prin urmare, în ceea ce privește autoarea C. E. arată că amplasamentul acesteia nu se afla pe administrativul M.,fapt care conduce la calificarea cererii de reconstituire formulată de pârât ca fiind neîntemeiată – raportat la vechiul amplasament al autoarei care nu se afla pe administrativul comunei M., ci pe municipiul Iași.
Cu privire la această autoare,instanța de judecată reține în mod greșit faptul că martorii I. V. și T. A. declara că amplasamentul terenului de 3,76 ha deținut de C. E. ar fi pe amplasamentul comunei M..
Astfel, lecturând conținutul declarațiilor celor doi martori, constată faptul că acestea vizează amplasamentele suprafețelor de teren deținute de C. A. și C. A., și nu C. E..
In atari condiții, nu se poate reține faptul că, prin cele două declarații de martori, pârâtul face dovada amplasamentului suprafeței de teren deținute de C. E. și anume pe administrativul comunei M..
Pârâtul nu are calitatea de persoană îndreptățită ( potrivit legislației funciare) după bunicul său C. A..
Din cuprinsul certificatului eliberat de Arhivele Statului, rezultă că numitul C. A. a predat teren conform H.C.M. nr. 308/1953 în suprafață de 17,58 ha teren.
Această suprafață de teren, ulterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 a fost reconstituită în întregime pârâtului, după cum urmează:titlul de proprietate nr._/2002, 5 ha în M., nr._/2007, 2 ha în M., nr._/2000, 10 ha în M..
Însumând suprafețele ce fac obiectul acestor reconstituiri, se obține un total de 17 ha – prin urmare, raportat la actul „ primar” de predare ar mai fi o diferență nereconstituită de 0,58 ha pe raza administrativ teritorială a comunei M..
În ceea ce privește ultimul dintre titlurile de proprietate eliberate – cel pentru suprafața de 10 ha teren, pârâtul susține faptul că suprafața de 10 ha pădure este distinctă de suprafața de teren ce a fost predată de C. A. conform H.C.M. nr. 308/1953.
Din interpretarea și coroborarea sentințelor civile nr. 7486/3.10.2005 care a stat la baza emiterii titlului de proprietate pentru 2 ha și a sentinței civile nr. 5377/20.06.2005 în baza căreia a fost emis titlul de proprietate pentru 10 ha pădure și la faptul că nu mai deține alte acte primare de reconstituire, neurmate de o hotărâre de validare și emitere titlu de proprietate, decât actul de la arhive din care rezultă că suprafața totală care a fost predată la stat a fost de 17,58 ha teren, rezultă fără putință de tăgadă faptul că autorul C. A. este îndreptățit doar la această suprafață de teren.
De asemenea, din motivările celor două instanțe rezultă faptul că, în totalul de 17,58 ha predate, sunt incluse și cele 10 ha de pădure, ulterior reconstituite.
Sustine recurentul ca, atât timp cât nu există un alt act care să dovedească îndreptățirea la terenul de 10 ha înscris în titlul de proprietate nr._/2000, nu se putea vorbi despre existența unei suprafețe de teren distincte față de cea de 17,58 ha predată la stat.
Intimatul M. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că recurentul omite cu bună știință unele acte oficiale, care dovedesc atât dreptul său de proprietate cât și predarea către stat a terenului deținut de către autorul său, C. A., dar analizează înscrisuri care nu se referă la cererea de reconstituire formulată, ci la altă cerere de reconstituire.
Este vorba despre actul Comitetului Executiv al Sfatului Popular Iași din data de 21 martie 1951 și care se găsește la Arhivele Statului, dar și în dosar la paginile 53-56, 67-68, prin care o comisie oficială, în urma investigațiilor efectuate, a întocmit acest act prin care a stabilit calitatea de chiaburi a celor doi frați ai lui G. C., respectiv C. A. și C. N. datorită faptului că aceștia dețineau în proprietate fiecare câte o suprafață de 27,00 ha teren.
Interpretează eronat actele de proprietate și de predare către stat a terenului, aparținând bunicii sale, C. E.,certificatul de la Arhivele Statului referitor la cererea de predare a celor 13,00 ha de teren predate de către bunicul său C. A., cele două procese - verbale de preluare a terenului acesteia, dar și sentințele judecătorești.
Recurentul omite să analizeze copia de pe registrul matricol al numitei C. E. din 1943 – 1948, de la pag. 42, 66 dosar, care confirmă faptul că 3,76 ha care a făcut obiectul predării terenului la stat prin cele două procese - verbale, este situat în .> De asemenea, dacă ar fi coroborat acest certificat cu procesul - verbal de predare a suprafeței de teren forestier menționat mai sus, dar și cu actul de chiaburi din 1951, ar fi observat că terenul forestier nu a fost trecut în Registrul agricol, ci doar cel arabil.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este întemeiat, in parte:
Prin Hotararea nr. 2024/15.09.2009 C. Judeteana I. de fond funciar a admis contestatia formulata de M. T. D. si a reconstituit dreptul de proprietate in favoarea acestuia pentru suprafata de 8,56 ha teren situat pe raza comunei M., judetul I., provenita de la doi autori: C. A.- 6 ha si C. E.- 2,56 ha.
Primul motiv de recurs se refera la terenul reconstituit dupa autorul C. A., sustinandu-se ca de pe urma acestuia dreptul de proprietate s-a reconstituit integral: 5 ha prin titlul de proprietate nr._/2001, 2 ha prin titlul de proprietate nr._/2007 si 10 ha teren cu vegetatie forestiera prin titlul de proprietate nr._/2010.
Tribunalul retine ca prin cererea de reconstituire inregistrata sub nr. 540/30.11.2005 paratul M. D. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate provenit de la doi autori: pentru suprafata de 5 ha teren arabil de pe urma def. C. A. si pentru 3,76 ha teren de pe urma def. C. E..
In ce priveste terenul provenit de la autorul C. A. tribunalul constata ca din registrul agricol si din copia legalizata de pe cererea locuitorului C. A. nr. 1497/1953, aflata in dosarul nr. 64/1953 Sfatul Popular I. rezulta ca acest autor detinea in proprietate la data respectiva suprafata de 17,58 ha (care nu includea padure), din care in anul 1953 a predat la stat, in baza HCM nr. 308/1953, 13 ha teren arabil si 1 ha fanat.
Separat de suprafata de 17,58 ha, autorul paratului a mai detinut si suprafata de 10 ha padure, pentru care mama paratului, Dracu M. C., a formulat cerere de reconstituire in anul 1998 (cerere in care se precizeaza ca acest autor a detinut 18 ha arabil si 10 ha padure- fila 35 dosar recurs).
Dovada preluarii de catre stat a terenului impadurit s-a facut cu procesul-verbal din 22.05.1955 intocmit in baza HCM 2315/1954 privind constituirea padurilor comunale, astfel incat prin Hotararea nr. 7880/9.10.2007 emisa de C. Judeteana I. de fond funciar a reconstituit dreptul de proprietate in beneficiul paratului pentru suprafata de 10 ha teren forestier, pe raza comunei M..
Din cele aratate rezulta ca suprafata de 10 ha teren forestier nu se include in suprafata de 17,58 ha mentionata in certificatul eliberat de Arhivele Nationale, determinante fiind categoria de folosinta (padure) care nu se regaseste inscrisa in dreptul terenurilor mentionate in cuprinsul acestui certificat, existenta unui act distinct de preluare in proprietatea statului precum si faptul ca s-a formulat cerere de reconstituire separata pentru respectiva suprafata de teren .
Cum din terenul arabil ramas de urma autorului C. A. s-au reconstituit doar 7 ha (prin titlul de proprietate nr._/2002 si titlul de proprietate nr._/2007) rezulta ca pana la concurenta suprafetei de 13 ha arabil preluata de stat a mai ramas o diferenta de reconstituit in proprietate de 6 ha astfel cum corect a si fost validata prin hotararea contestata de reclamantul P. Comunei M..
Privitor la terenul solicitat de pe urma autoarei C. E., referitor la care recurentul a invocat ca nu ar fi situata pe raza comunei M., ci pe raza municipiului I., tribunalul retine ca in Matricola privind impozitul agricol a comunei M. din anii 1943-1944, 1948-1949 (fila 42 dosar de fond)aceasta figura inscrisa in proprietate cu suprafata de 3,76 ha.
Mai tarziu, in registrul agricol al orasului I. din anul 1959 (fila 104 dosar de fond) C. Elesabeta figureaza inscrisa cu suprafata de 2,56 ha teren.
Potrivit procesului-verbal nr. 253 din 23.04.1959 intocmit de C. oraseneasca I. numita prin decizia nr. 305/959 (fila 43 dosar de fond) C. E. detinea suprafata de 2,56 ha teren situat pe raza orasului I.- Soseaua I.-C., din care suprafata de 0,80 ha se propunea a fi preluata de GAS Bucium I..
Potrivit procesului-verbal nr. 76 din 2.09.1959 intocmit de aceeasi comisie, suprafata de 1,76 ha teren situata pe raza orasului I., in vecinatatea Valea Adanca, ramasa in posesia locuitoarei C. Ellisabeta dupa preluarea celei de 0,80 ha, era propusa a fi predata aceleiasi GAS Bucium.
Recurentul a depus la dosarul instantei de recurs adresa nr. 3168 din 28.10.2011 emisa de Agentia Domeniilor Statului- Reprezentanta I. din care rezulta ca fosta IAS Bucium fosta GAS Bucium nu figureaza cu suprafete de teren pe unitatea administrativ teritoriala a Comunei M..
Situarea terenului in suprafata de 2,56 ha provenit de la autoarea C. E. - pe raza comunei M. ori pe raza municipiului I. - nu poate fi stabilita de instanta de recurs doar in baza inscrisurilor existente la dosar, fiind necesara administrarea unei expertize tehnice de specialitate.
Pentru aceasta se va stabili termen la care va fi amânată judecata pentru administrarea probei cu expertiză tehnică, pentru când se va proceda la desemnarea expertului topograf.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul P. comunei M. împotriva sentinței civile nr. 2427/02.02.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează în parte.
Reține spre rejudecare în fond cererea principală, pentru administrarea de probe noi - expertiză topo - cadastrală, în vederea identificării amplasamentului actual al suprafeței de 2,56 ha teren provenit de la autoarea C. E..
Menține dispozițiile sentinței recurate referitoare la cererea reconvențională.
Fixează termen de judecată la data de 10.02.2012 pentru când se vor cita părțile.
Pronunțată în ședința publică din 23.01.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
C.C.E. C.M. A.C. I.G.
Red.A.C.
L.V./07.03.2012
Judecător fond: Z. L. O. M.
2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 131/2012. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 92/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
