Fond funciar. Decizia nr. 1808/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1808/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-09-2012 în dosarul nr. 1808/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Septembrie 2012
Președinte - G. Țapliuc
Judecător M. S.
Judecător G. C.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1808/2012
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ IAȘI și pe intimat C. C. V., intimat C. C. DE F. F. DOLHEȘTI, având ca obiect fond funciar plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene de F. F..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată înaintate la dosar, prin Serviciul Registratură, duplicat al recursului pentru comunicare, și înscrisuri din partea intimatului C. V..
Instanța constată cauza în stare de judecată și, având în vedere lipsa părților și faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 33/20.10.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, județul Iași, s-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâtele C. Locală de F. F. Dolhești și C. Județeană de F. F. Iași.
S-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr.3985/10.12.2010 emisă de pârâta C. Județeană de fond funciar Iași.
S-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru suprafața de 1,43 ha teren cu pădure pe raza administrativă a comunei Dolhești, jud.Iași
Pronunțându-se astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin Hotărârea nr.3985/10.12.2010, pârâta C. Județeană Iași a respins cererea formulată de reclamantul C. V. pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,88 ha teren forestier.
În considerentele hotărârii, pârâta a reținut că la dosar nu au fost depuse toate documentele conform art.11 din H.G. nr. 890/2005, lipsind declarația pe proprie răspundere dată în temeiul art.10 din Legea nr.18/1991, că actele depuse în susținerea dreptului de proprietate datează din anii 1921 și 1924, iar solicitantul nu face dovada continuității proprietății autorului până la momentul deposedării, iar în rolul agricol din anii 1951-1955 autorul C. D. figura cu suprafața de 0,25 ha teren care a fost integral retrocedată.
Instanța a reținut că la baza hotǎrârii atacate s-a aflat propunerea pârâtei C. Localǎ de fond funciar Dolhești, care prin Hotărârea nr.43/03.08.2010 a propus invalidarea cererii formulate de reclamant, motivat de faptul în perioada 1951-1955 autorul C. D. figura cu suprafața de 0,25 ha teren care a fost integral retrocedată, iar pentru diferența de suprafață solicitată nu se face dovada continuității dreptului de proprietate până la momentul preluării.
Analizând înscrisurile care au stat la baza pronunțării hotărârii atacate, instanța a reținut că prin cererea înregistratǎ sub nr.308/28.11.2005, reclamantul solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,88 ha teren forestier, după autorul său C. D..
Instanța a reținut că reclamantul este moștenitorul tatălui său, C. C. care a decedat la data de 28.04.2002, astfel cum rezultă din certificatul de deces . nr._ și certificatul de moștenitor nr.118/2003.
La rândul său, C. C. a fost fiul și moștenitorul lui C. D., care a decedat la data de 03.02.1982 astfel cum rezultă din certificatul de deces ..5 nr._ și certificatului de moștenitor nr.159/1984.
Instanța a constatat că potrivit art.8 din Legea nr.18/1991, de prevederile acestui act normativ beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora. De asemenea, potrivit art.13 alin.1 din același act normativ, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive, ori în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii, iar potrivit alin.2 din același articol, moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei fiind considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Potrivit art.13 alin.2 lit. a din H.G.nr.890/2005, în situația în care pentru stabilirea dreptului de proprietate au depus cereri la comisie mai multe categorii de moștenitori, cererile moștenitorilor legali vor fi luate în considerare, prin excludere, în următoarea ordine de preferință: cele ale descendenților direcți (copii, nepoți, strănepoți), singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor, excluzându-i pe toți ceilalți moștenitori; copiii îi exclud pe nepoți și aceștia pe strănepoți, în afară de cazul în care nepoții sau, după caz, strănepoții vin la moștenire în locul părintelui decedat anterior autorului succesiunii, prin reprezentare legală.
Instanța a constatat că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,88 ha teren a fost solicitată doar de reclamantul C. V., în calitate de nepot de fiu post-decedat după autorul C. D..
În aceste condiții, având în vedere că reclamantul este nepotul de fiu al autorului său C. D., care a decedat în perioada în care terenurile nu se aflau în circuitul civil, cererea de reconstituire formulată în temeiul Legii nr.247/2005 pentru suprafața de 1,88 ha teren pădure fiind făcută doar de reclamant, instanța constată că prin formularea acestei cereri reclamantul face dovada calității de moștenitor al autorului C. D. pentru suprafața solicitată.
In ce privește dovada dreptului de proprietate, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991, suprafața adusă în cooperative agricolă sau preluată în orice alt mod de stat este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, evidențele cooperativei, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori, iar potrivit art.6 alin.1³ din Legea nr.1/2000, în situația în care nu există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Totodată, potrivit art.6 alin.1² din Legea nr.1/2000, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate au valoare declarativă cu privire la proprietate.
De asemenea, potrivit art.6 alin.1¹ din Legea nr.1/2000 titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
În ceea ce privește această ultimă dispoziție, instanța a reținut că întrucât legea nu distinge regula menționată va fi aplicată indiferent de vechimea actelor primare de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C. Județeană de fond funciar, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică, invocând următoarele motive:
Instanța în mod greșit a dispus anularea Hotărârii nr. 3985/2010 și atribuirea suprafeței de 1,43 ha teren cu vegetație forestieră situat în .> A reținut instanța că reclamantul C. V. este îndreptățit la terenul cu vegetație forestieră ce a aparținut autorilor săi.
Reclamantul susține că acest teren este solicitat în temeiul actului de vânzare nr. 2746/1921.
În dovedirea dreptului de proprietate se are în vedere disp. art. 6 din Legea nr. 1/_, cu modificări „ consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.
În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate,când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ian. 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
Conform art. 6 din Legea nr. 1/2000, la stabilirea, prin reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conf. cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestor acte, ținându-se seama și de disp. art. 11 alin. 1 și 2 din aceeași lege.
Este adevărat că potrivit art. 6 alin. 1 indice 1 „ Titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate”, dar petentul nu îndeplinește cele două condiții cumulative cerute de lege.
Rezultă că în lipsa unor titluri de proprietate, stabilirea dreptului de proprietate se face în funcție de evidențele de la data intrării în cooperativa agricolă de producție, aceasta fiind data de referință în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor arabile. Se are în vedere și faptul că în toată perioada anilor 1945 – 1962 terenurile au fost în circuitul civil, existând posibilitatea înstrăinării acestora.
În condițiile în care autorul și nici moștenitorii acestuia nu apar în registrele agricole anterior anului 1948 – 1949, cu această suprafață de teren, nu se poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece s-ar încălca dispozițiile legale sus menționate.
În lipsa unor titluri de proprietate se face în funcție de evidențele de la data intrării în cooperativa agricolă de producție, aceasta fiind data de referință în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor arabile.
Or, instanța reține că martorii audiați au arătat că autorul a deținut teren de categoria pădure.
Aceste argumente nu pot constitui temei pentru atribuirea terenului în condițiile în care reglementările legale sunt imperative.
În faza procesuală a recursului, intimatul C. V. a formulat întâmpinare la recursul Comisiei Județene, invocând următoarele apărări:
În calitate de nepot al defunctului D. C., din localitatea Dolhești, decedat la data de 3.03.1982 în baza Legii nr. 247/2005 a depus la C. Locală de fond funciar Dolhești, județul Iași, cererea nr. 308/28.11.2005 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,82 ha teren cu vegetație forestieră de la autorul D. C. conform actelor nr. 3934 și respectiv 2746 eliberate de Arhivele Naționale ale Județului V. și depuse la C. Locală de fond funciar Dolhești ulterior cererii în cauză, urmând ca aceasta numită prin Ordinul Prefectului să dea curs soluționării.
A constatat că după nenumărate demersuri adresate instituțiilor abilitate ale statului printre care și C. Județeană de fond funciar Iași care solicită recurs în dosarul nr._ ca în loc să-și respecte atribuțiile de serviciu îl privează ca cetățean de dreptul de proprietate motivând numeroase artificii di legile fondului funciar.
Soluția de respingere a Comisiei locale de fond funciar Dolhești a fost motivată având în vedere faptul că terenul solicitat nu este înscris în Registrul agricol din perioada 1951 – 1955. Soluția de invalidare a dreptului de proprietate de către comisia locală a fost decisă la sugestia Comisiei Județene Iași, motivat fiind de faptul că solicitanții nu pot face dovada continuității dreptului de proprietate de la data intrării în proprietate a autorului până în anul 1948.
Având în vedere că pădurile au trecut în proprietatea statului în temeiul Constituției Republicii Populare Române din 13.04.1948, proprietarii de păduri nu au mai avut suprafețele de teren forestier pe care să le declare la Registrele agricole din anii 1949, 1950, 1951, 1952, registre care în mod incorect sunt considerate acte doveditoare valabile. Mai mult, ulterior naționalizării pădurilor, foștii proprietari nu au putut înstrăina suprafețele avute în proprietate până în anul 1948, deoarece terenurile nu mai erau în circuitul civil.
În condițiile în care legile fondului funciar nu impun obligația dovedirii stăpânirii continue a proprietății, motivat de faptul că în multe situații proprietățile au fost preluate de către stat, fără drept sau fără documente justificative, consideră că Hotărârea Comisiei Județene Iași este vădit nelegală și contravine dispozițiilor legii fondului funciar, în condițiile în care s-a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor.
Potrivit art. 11 alin. 21 din Legea nr. 18/1991, introdus prin titlul 4 art. 1 pct. 2 din Legea nr. 247/2005, terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite altor persoane. Prin noțiunea „ fără titlu” se înțelege atât preluările de terenuri efectuate prin mijloace de fapt, fără temei legal, cât și preluările efectuate fără respectarea actelor normative în vigoare la acea dată.
Coroborând dispozițiile Constituției din 1948 cu actele doveditoare depuse, precum și alte probe ce se vor da în fața instanței, apreciază că reclamantul a făcut dovada proprietății terenului solicitat până la preluarea de către stat a acestuia.
Întrucât garantarea dreptului de proprietate privată este un imperativ stabilit și în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană stipulând că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilizare publică și în condițiile stabilite de lege și de principiile dreptului internațional, solicită instanței să precizeze că acțiunea de față este întemeiată și admisibilă.
Suprafețele de teren cu vegetație forestieră solicitate pe vechiul amplasament sunt în administrarea ocoalelor silvice și nu au fost atribuite altor persoane.
Solicită instanței să anuleze hotărârea nr. 3985/10.12.2010 emisă de pârâta C. Județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991, să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de pădure dovedită situată pe raza comunei Dolhești, județul Iași, conform înscrisurilor și planului parcelar cu vechile amplasamente, pe care îl va depune la termenul de probe.
Solicită instanței să respingă recursul formulat de C. Județeană de fon funciar Iași, ca fiind neîntemeiat.
În faza procesuală a recursului prin registratura instanței, intimatul C. V. a depus acte respectiv: adresa emisă de MAI – Arhivele Naționale și copia în extras din Borderoul populației proprietăților și exploatațiilor agricole din . (fost județ Fălciu) întocmit conform recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei la fond și în faza procesuală a recursului, raportat la motivele de recurs invocate cât și apărările intimatului formulate prin întâmpinare, în temeiul dispozițiilor imperative de drept material aplicabile speței deduse judecății, respectiv Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 274/2005 și H.G. nr. 890/2005, instanța constată că recursul nu este fondat cu reținerea următoarelor considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 03.03.2011 sub nr._ și precizată la termenul din data de 13.01.2012, reclamantul C. V. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de F. F. Iași și C. Locală de F. F. Dolhești, plângere împotriva Hotărârii nr.3985/10.12.2010, solicitând anularea hotărârii și reconstituirea dreptului de proprietate.
În motivare, reclamantul a arătat că este moștenitorul autorului C. D., iar acesta a avut în proprietate un teren forestier în suprafață de 1,88 ha situat pe raza .> În drept, reclamantul a invocat prevederile Legii nr.18/1991 și Legii nr.247/2005.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: Hotărârea nr. 3985/10.12.2010, declarație, memoriu, cererea nr.1133/24.07.2004, numere de înregistrare petiții, cererea nr.309/19.02.2010, adresa nr._/19.06.2006, certificat de moștenitor nr.118/2003, certificat de moștenitor nr.159/1984, act de vânzare cumpărare transcris sub nr.3934/10.09.1921, act de vânzare cumpărare transcris sub nr.2746/06.10.1921, Protocolul nr.1/29.10.1986, anexe de validare, titlul de proprietate nr._/25.10.1994 și titlul de proprietate nr._/25.10.1994
La data de 16.03.2011, pârâta C. Județeană de fond funciar Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că cererea reclamantului a fost invalidată întrucât nu a depus înscrisuri doveditoare ale proprietății, în susținerea cererii nefiind depuse probe cum prevăd dispozițiile art.9 alin.4 din Legea nr.18/1991.
În drept pârâta – recurentă a invocat dispozițiile Legii nr.247/2005 și H.G.nr.890/2005.
Alăturat întâmpinării pârâta – recurentă a depus la dosar documentația care a stat la baza hotărârii atacate.
Din actele depuse la dosar instanța constată că prin actul de vânzare cumpărare transcris sub nr.2746/1921 în Registrul de transcripțiuni al Tribunalului Fălciu (fila 49 din dosar), numitul Anibal T. a transmis către C. D. (bunicul reclamantului) dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,45 ha teren cu pădure situat în . ca vecini la E.- șosea, la V. cu M. Dolhești, la N. cu V. P. și la S. cu Th.T..
Prin actul de vânzare cumpărare transcris sub nr.3934/1921 în Registrul de Transcripțiuni al Tribunalului Fălciu (filele 47 -48 din dosar), D. C. dobândea de la mama sa, D. C. E., dreptul de proprietate cu privire la mai multe suprafețe de teren, printre care și suprafața de 17 ari și 90 de centiari situată la „R. la Crâșnița, având ca vecini pe V. S., C. C., I. M. și moștenitorii C. D.” și suprafața de 8 ari și 95 centiari „la R. la Crâșnița în megieșie cu G. A., moștenitorii lui G. C., a lui T. F. și a lui V. D.”.
În registrul agricol din anii 1951-1952 (fila nr.16 din dosar), bunicul reclamantului figurează înscris cu suprafața de 25 ari păduri.
În baza Legii nr.18/1991 suprafața de 25 ari păduri cu care C. D. figura în rol este validată pe numele solicitanților C. C., C. Octav și M. G. prin anexa de validare aflată la fila nr.94 din dosarul de fond, și distinct pe numele solicitantei O. M. prin anexa de validare de la fila nr.93 din dosarul de fond, cererile de reconstituire nefiind găsite în arhiva pârâtei C. Județeană de fond funciar Iași (ambele anexe de validare fac referire la același registru agricol în care C. D. figura cu suprafața totală de 25 ari pădure).
Tribunalul reține că prin prezenta acțiune reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,88 ha teren cu pădure având în vedere contractul de vânzare cumpărare transcris sub nr.2746/1921 și contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr.3924/1921.
Potrivit expertizei, terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr.2672/1921 are în fapt, potrivit măsurătorilor, suprafața de_ m.p. și este amplasat cadastral în extravilanul comunei Dolhești, în T.9 și T.10, P. 97, P.96, P.85, P.88 în zona denumită „Crâșnița”, categoria de folosință fiind agricol (2924 m.p.) și pădure (_ m.p.). De asemenea, cele două parcele cu pădure („rediu” însemnând potrivit D.E.X. „pădure tânără”) care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr. 3924/1921 sunt amplasate în locul cu denumirea populară „Răzășie”, în T.10, P.97.
Potrivit expertizei și anexelor de validare, din dosarul de fond terenul care a făcut obiectul contractului transcris sub nr. 3924/1921 și care este situat la locul denumit „Răzășie” a fost validat anterior, în baza Legii nr.18/1991, restul suprafeței de teren de 14.300 m.p. fiind liber.
Tribunalul nu poate reține susținerile pârâtei C. Județeană de fond funciar Iași că reclamantul nu face dovada continuității dreptului de proprietate al autorului său cu privire la terenul cu pădure, deoarece aceste afirmații sunt contrazise atât de declarațiile martorilor care relatează că antecesorul reclamantului a avut în proprietate teren cu pădure care a fost predat la stat în anii 1948-1949, de cuprinsul Protocolului nr.1/29.10.1986 care are ca obiect predarea unor terenuri cu pădure care anterior au fost trecute în proprietatea statului, de faptul că defunctul C. D. era în viață în perioada în care pădurile au trecut în proprietatea statului, dar și de faptul că în rolul agricol din anii 1951-1952 el mai figura înscris cu o suprafață de 0,25 ha pădure.
Pe de altă parte, art.6 din Constituția României din 1948 stipula că bogățiile de orice natură ale subsolului, zăcămintele miniere, pădurile, apele, izvoarele de energie naturală, căile de comunicație ferate, rutiere, pe apă și în aer, poșta, telegraful, telefonul și radio-ul aparțin statului, ca bunuri comune ale poporului, fiind de notorietate că după apariția acestui act normativ preluarea de către stat a pădurilor aflate în proprietate privată s-a făcut treptat și fără încheierea unui înscris.
În consecință, față de cele reținute, Tribunalul constată că pentru suprafața de 14.300 m.p. sunt aplicabile prevederile art.6 alin.1¹ din Legea nr.1/2000, reclamantul făcând dovada unui titlu de proprietate pe numele antecesorului său și a amplasamentului liber.
În ceea ce privește limitele reconstituirii care se poate face pe numele reclamantului, instanța are în vedere că sub aspectul stabilirii întinderii dreptului reclamantului nu are relevanță faptul că în prezent o parte din suprafața solicitată este agricolă, relevantă fiind categoria de folosință a terenului la momentul preluării.
Aceasta deoarece potrivit art.26 din H.G.nr.890/2005, terenurile cu vegetație forestieră care au aparținut persoanelor fizice se restituie, la cerere, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, într-o suprafață egală cu cea trecută în proprietatea statului.
Astfel, la stabilirea întinderii dreptului ce se poate reconstitui reclamantului, instanța a avut în vedere ceea ce respectiv s-a predat la stat - teren cu pădure - constatând că a rămas nereconstituită o suprafață de 1,43 ha care potrivit expertului și pârâtei C. Locală de fond funciar Dolhești este liberă, și nu 1,88 ha astfel cum susține reclamantul.
Susținerile Ocolului Silvic Răducăneni potrivit cărora terenul în litigiu este proprietatea statului în baza Legii nr.213/1998 nu pot fi reținute de instanță întrucât ele nu se coroborează cu niciun înscris depus la dosar, pentru existența dreptului de proprietate în patrimoniul statului fiind nevoie să se facă dovada dobândirii dreptului prin unul din modurile prevăzute de lege, ceea ce în cauză nu s-a făcut. În lipsa unui înscris care să ateste dobândirea de către stat a dreptului de proprietate în mod valabil, instanța a apreciat că trecerea terenului în proprietatea statului s-a făcut fără un titlu valabil în temeiul Constituției din 1948 și a actelor normative ulterioare, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile fondului funciar privind reconstituirea dreptului.
În aceste condiții, având în vedere că în cauză s-a făcut dovada dreptului de proprietate în baza unui titlu de proprietate primar, datat anterior apariției Legii nr.18/1991 (actul de vânzare cumpărare nr.2746/1921), și având în vedere că din actele dosarului rezultă că în realitate suprafața rezultată din măsurători este de 14.300 m.p., amplasamentul fiind liber, iar terenul cu pădure care a făcut obiectul contractului nr. 3924/1921 a fost anterior reconstituit, instanța a apreciat că sunt aplicabile art.6 alin.1¹ din Legea nr.1/2000, astfel încât va constata că autorul reclamantului a avut calitatea de proprietar deposedat abuziv și în limita suprafeței nereconstituite s-a admis în parte acțiunea, s-a anulat în parte Hotărârea nr.3985/10.12.2010 și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru suprafața de 1,43 ha pădure pe raza administrativă a comunei Dolhești, jud.Iași, în mod corect.
Potrivit considerentelor expuse, urmează a se respinge recursul Comisiei Județene declarat împotriva sentinței civile nr. 33/20.01.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, județul Iași, care va fi menținută.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Iași prin reprezentanții legali împotriva sentinței civile nr. 33 din 20.01.2012, pronunțată de Judecătoria Răducăneni, jud.Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.09.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Ț.G. S.M. C.G. M.A.
Red.Ț.G.
L.V./17.10.2012
Judecător fon: G. R. M.
2 ex.
| ← Încetare executare silită. Decizia nr. 1749/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1792/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
