Fond funciar. Decizia nr. 2307/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2307/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 2307/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2307/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către C. P. P., împotriva sentinței civile nr. 8361 din 31.05.2013, intimați fiind C. I. V., C. L. M. De F. F., C. Județeană Iași De F. F., având ca obiect fond funciar anulare parțială TP; obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 25 octombrie 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 8361/31.05.2013 Judecătoria Iași a respins cererea reclamantului C. P P. în contradictoriu cu pârâții C. I V., C. L. De F. F. M. și C. Judetean De F. F. Iași prin care solicită anularea parțială a titlului de proprietate nr._/ 05. 05. 1992.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea sa, reclamantul a solicitat anularea parțială pentru suprafața de 1867 mp din titlul de proprietate nr._/05. 05. 1992 emis pârâtului C. V.
Conform art. III pct.1 lit. a din Legea nr. 169/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabila la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri.
Ori, din actele depuse la dosar, acesta nu face dovada îndeplinirii disp. art. III din Legea nr. 169/1997 sub următoarele aspecte:
Reclamantul invocă faptul că autorului său C. I. P. i s-a eliberat o Adeverință de validare a dreptului de proprietate din data de 29.08.1994 ( fila 24 dosar ) pentru suprafața de 1, 28 ha.
Instanța de fond a luat act că s-a emis titlul de proprietate nr._ /2006 autorului reclamantului pentru suprafața de 6000 mp.
În ceea ce privește diferența de 1867 mp, instanța de fond a reținut că reclamantul nu o identifică cadastral în acțiune sau în expertiza topometrica admisă de către instanța de fond și nici nu a făcut dovada că aceasta este cuprinsă în titlul pârâtului.
Deși reclamantul a invocat în susținere o expertiză administrată în dosarul nr. 3728/1999, această expertiză nu lămurește situația de fapt întrucât nu face referire la identificarea suprafeței de 1867 mp.
Față de probele administrate de reclamant, instanța de fond a reținut că acesta nu a făcut dovada că suprafața de 1867 mp, neidentificată de reclamant ar fi deținută de pârât; mai mult, reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul ar fi obținut acest titlu de proprietate nr._/1992 cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile la momentul validării dreptului de proprietate al pârâtului.
Față de cele de mai sus, văzând și dispoz. art. III din Legea nr.169/1997 așa cum a fost modificată prin Titlul V articol unic pct.1 din Legea nr. 247/2005 potrivit cărora „ dispozițiile modificatoare sau de completare sau de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor […] eliberate cu respectarea prevederilor Legii Fondului funciar nr.18/1991, la data întocmirii lor”, instanța de fond a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată și, pe cale de consecință, a respins-o, constatând că reclamanții nu au probat nici un motiv de nulitate absolută a TP contestat, operând în continuare prezumția de legalitate a acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. P., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În fapt, prin acțiunea introdusă la instanța de fond a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr._/05.05.1992 eliberat pe numele Iui C. I. V. pentru suprafața de 1867 mp, precum și obligarea Comisiilor de fond funciar să emită titlul de proprietate pe numele reclamantului C. P. P. pentru suprafața de 1867 mp. situată în tarlaua 67, . extravilanul satului Horpaz, ..
Recurentul a precizat că este moștenitorul lui C. I. P., căruia i s-a eliberat adeverința de către C. locala de fond funciar M. pentru dreptul de proprietate pentru suprafața totala de 1, 28 ha.
Nici până la acest moment nu s-a eliberat titlul de proprietate pentru toata suprafața de teren la care are dreptul, mai exact având titlu doar pentru 0.60 h teren, diferența de teren se regăsește în titlurile eliberate pe numele lui C. I. V., sus arătate și pe cel al lui C. I. D..
În ceea ce privește suprafața de teren de 1867 mp, recurentul arată că aceasta este folosită abuziv de către C. I. V., regăsindu-se ilegal în titlul său de proprietate.
Prin raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 3728/1999 al Curții de Apel Iași, care a avut ca obiect anularea parțiala a titlului de proprietate nr._/1992, se evidențiază suprafața de 1862 mp ca fiind deținută abuziv de C. I. V. și înțelege să se folosească aceasta probă, atașând-o la cererea sa.
A precizat faptul că pârâtul C. D. mai are un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Iași, având ca număr de înregistrare_/245/2012, tot în calitate de pârât în contradictoriu cu la B. E. care are același obiect ca și prezentul dosar și în care pârâtului îi este, de asemenea, contestat titlul de proprietate pe care îl deține în mod ilegal.
Consideră că în mod eronat domnul expert S., prin expertiza depusă în prezentul dosar a consemnat că reclamantul ar deține o suprafață de teren de 10.28 mp, în condițiile în care a dovedit cu înscrisuri că acesta are în proprietate o suprafața 12 mp.
Mai mult decât atât, consideră că suprafața de 0.28 ha i se cuvine lui, conform Raportului de expertiza tehnică judiciară întocmit de către domnul expert C. C. în dosarul nr. 3728/1999, la fila 6, situat pe fosta proprietate a defunctului C. I..
A anexat cererii și sentința civilă nr. 1174/25.05.2000, și Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de domnul expert C. C., în dosar nr. 3728/1999.
Recurentul a precizat că i s-a reconstituit titlul de proprietate în mod corect pentru suprafața de 1.28 ha, conform adeverinței provizorii nr. 386/1991.
Punerea în posesie nu s-a realizat efectiv, motiv pentru care nici până în prezent nu i s-a eliberat titlul de proprietate, chiar dacă a demarat numeroase demersuri în acest sens și chiar recent, respectiv la data de 27.06 2013 a depus la sediul Primăriei comunei M. adresa nr._, prin care a solicitat punerea în posesie pentru aceasta suprafața de teren.
Suprafața de 6.000 mp teren înscrisă în titlul de proprietate nr._/1992 face parte din loturile de teren proprietatea lui, însumând 1, 28 ha, pentru care s-a eliberat adeverința provizorie menționată. Din totalul suprafeței de 1, 28 ha teren, 1, 00 ha este situată în vatră de . 0,28 ha în extravilan.
Întrucât era înscris în adeverințele agricole și pentru faptul ca s-a înscris în C.A.P cu suprafața de 1, 50 ha, C. comunala i-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,28 ha, eliberându-se în acest sens adeverința provizorie nr. 386/1991.
C. comunală însă a eliberat și o altă adeverință provizorie, pentru terenul în suprafață de 6.000 mp, adeverința nr. 771/1991, pe numele tuturor moștenitorilor lui C. I.. În baza acestei adeverințe s-a eliberat titlul de proprietate nr._/1992.
Recurentul consideră că reconstituirea titlului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6.000 mp pe numele tuturor moștenitorilor lui C. I. este ilegala, așa cum bine se precizează în sentința civilă nr. 1174/2000, rămasă definitivă și irevocabilă.
La emiterea titlului de proprietate contestat nu s-a avut în vedere faptul că terenul în suprafață de 6.000 mp se include în suprafața totala de 1,50 ha pe care el a primit-o ca zestre de la părinții săi. Cu aceasta suprafața de teren el s-a înscris în C.A.P.
Nu s-a luat în considerare nici împrejurarea că lui i s-a eliberat în mod legal, adeverința provizorie de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 1, 28 ha de teren, în care se include și suprafața de 6.000 mp. Prin emiterea titlului s-a nesocotit și faptul că autorul pârâtului nu s-a înscris în C.A.P. pentru suprafața de 6,000 mp.
În aceste condiții, recurentul consideră că reconstituirea titlului de proprietate pentru suprafața de 6,000 mp care nu a aparținut lui C. I., la înființarea C.A.P., pe numele tuturor moștenitorilor este nelegală .
Recurentul a arătat că în cuprinsul înscrisurilor depuse la instanța de fond, se poate regăsi Anexa 21, unde se precizează că pârâtul deținea între anii 1959-1961, o suprafața de tren de 0,30 în satul Dancas și nicidecum în satul Horpaz, cum acesta precizează și cum în mod eronat s-a notat în titlul său de proprietate pe care îl deține în mod ilegal, în baza reconstituirii dreptului de proprietate.
A solicitat să se țină cont și de hotărârile civile definitive și irevocabile pronunțate în favoarea lui pe care le depune alături de prezentul recurs, precum și jurisprudența CEDO care a decis că dreptul de acces la instanța ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părți (immobiliare Saffi împotriva Italiei, nr. 22.774/93, paragraful 63).
Având în vedere aspectele mai sus învederate, recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
In drept, a invocat dispozițiile art. 304 din Codul de procedură civilă, disp. art. III din Legea 169/1997 pentru modificarea Legii 18/1991 și disp. art. 274 din Codul de procedură civilă.
Recurentul a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimatul C. J. V. întâmpinare la recurs, arătând următoarele:
În sentința civilă nr. 8361/2013(anexată la întâmpinare), instanța de judecată a respins pe bună dreptate acțiunea reclamantului C. P. P. și s-a solicitat menținerea acestei hotărâri, ca fiind temeinică și legală.
A arătat că deține acest teren de la tatăl său (de la căsătoria lui), fiindu-i dat zestre de foarte mulți ani și îl folosește de atunci în deplină proprietate, fără să fie tulburat în nici un fel de nimeni. Reclamantul îl acuză pe nedrept că folosește abuziv acest teren, acuzațiile sale neavând nici o bază reală și legală.
Intimatul menționează ca acum 12 ani (în 2002) a vândut integral tot terenul de pe titlul său de proprietate (nr._/05.05.1992 ), în condiții perfect legale la notariat actualilor proprietari care au și intabulat tot terenul de 12 ani.
În acest recurs făcut de reclamant nu înțelege la ce se refera acesta legat de pârâtul C. D. (că ar fi în proces cu B. E., vecina intimatului) și nu înțelege ce parte în procesul actual este C. D. de care menționează reclamantul în recurs. Probabil este o confuzie de nume.
La fel, intimatul arată că nu înțelege la ce suprafețe de teren de 10.28 mp și 12.00 mp din expertiza dl. expert S. se referă reclamantul. Expertiza dl. S. a fost făcuta la cererea reclamantului.
De asemenea, nu înțelege la ce suprafață de 0.28 ha se referă reclamantul și menține că i s-ar cuveni conform unui raport de expertiza din 1999 făcut de dl. C. C. care nu lămurește în nici un fel situația de fapt, ci se referă la procesul de atunci din 1999 legat de alt teren, în scopul în care a și fost făcută acea expertiză. Acea expertiză a fost făcută în procesul nr. 3729/99 care a avut ca obiect anularea titlului de proprietate nr._/92, deci un alt titlu de proprietate, pe un alt teren decât ceea ce solicită acum reclamantul. Deci acea expertiza nu are legătură cu procesul actual și sentința din acel dosar nu se referă în nici un fel la suprafața de teren la care se referă acum reclamantul, ci la alt teren. Terenul din sentința civilă nr. 1174/2000 este în proprietatea reclamantului de mulți ani și îl stăpânește integral și in prezent.
A reținut că expertiza actuala făcuta de dl expert S. s-a realizat cu mijloace moderne de măsurare și nu înțelege ce anume contestă reclamantul din aceasta expertiză făcută chiar la cererea lui.
Punerea în posesie a reclamantului cu tot terenul din gradina sa și pe care îl are de drept s-a făcut încă de după revoluție, de foarte mulți ani deci și de atunci acesta stăpânește integral acest teren al lui.
Referitor la suprafața de 0.60 ha la care se tot referă reclamantul în acest recurs, nu are legătură cu terenul cerut acum de reclamant. Acea suprafața de teren de 0.60 ha este stăpânită de C. I. P. de mulți ani și are și titlu de proprietate conform acelei hotărâri nr.1174/2000 pe acel teren, din gradina lui, pe care îl stăpânește și în prezent.
Intimatul precizează că nu este real faptul că recurentul a fost înscris în adeverințele agricole de la primărie, ca el s-a înscris în C.A.P. cu o anumită suprafața de teren, având în vedere că el este născut in 1969, având CNP_. El nici nu era născut când s-au făcut înscrieri în C.A.P. cu terenuri.
Consideră ca reclamantul duce cumva în eroare instanța și creează o anumita confuzie între C. I. P. (tatăl reclamantului care este în viață) și reclamantul C. P. P..
Intimatul anexează la aceasta întâmpinare copii după hotărârea instanței 8361/2013, contractele de vânzare cumpărare prin care a vândut terenul în 2002, intabulările actualilor proprietari, schița de când au cumpărat, precum și întâmpinarea pe care a făcut-o în acest proces la termenul de judecată din 24.01.2013.
Pentru aceste motive, intimatul a solicitat respingerea recursului reclamantului pentru că nu este legal și temeinic și menținerea sentinței civile nr. 8361/2013, prin care s-a respins acțiunea reclamantului.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea introdusă la instanța de fond, recurentul reclamanta C. P.P. a anularea parțială a titlului de proprietate nr._/05.05.1992 emis pe numele Iui C. I. V. pentru suprafața de 1867 mp și obligarea Comisiilor de fond funciar să emită titlul de proprietate pe numele reclamantului C. P. P. pentru suprafața de 1867 mp. situată în tarlaua 67, . extravilanul satului Horpaz, ..
Recurentul este moștenitorul lui C. I. P., căruia i s-a eliberat de către C. locala de fond funciar M. adeverința din data de 29.08.1994 vizând dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1, 28 ha, așa cum s-a stabilit prin Hotărârea Comisiei Județene de F. F. Iași nr. 69/14.08.1991, tabelul anexă 2a, nr. de ordine 10.
Titlul de proprietate nr._/07.02.2006 emis pe numele C. I. P. s-a eliberat pentru suprafața de 0.60 h teren, recurentul considerând că diferența de teren se regăsește în titlurile eliberate pe numele lui C. I. V. și al lui C. I. D..
El consideră că suprafața de teren de 1867 mp care formează obiectul prezentei acțiuni, este folosită abuziv de către C. I. V. și se regăsește ilegal în titlul său de proprietate.
Prin cererea formulată, reclamantul a invocat faptul că raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 3728/1999 al Curții de Apel Iași, care a avut ca obiect anularea parțiala a titlului de proprietate nr._/1992, evidențiază suprafața de 1862 mp ca fiind deținută abuziv de C. I. V. și înțelege să se folosească aceasta probă în prezenta cauză, însă această expertiză nu lămurește situația de fapt, deoarece nu identifică exact suprafața de teren de 1867 mp.
Prin cererea de recurs C. P. P. a invocat motive noi față de cele invocate prin cererea inițială, motive care nu vor fi analizate, întrucât, conform dispozițiilor art. 316 raportat la cele ale art. 294 alin. 1 din codul de procedură civilă aplicabil în cauză, în recurs nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
Conform art. III pct.1 lit. a din Legea nr. 169/1997, modificată prin Legea nr. 247/2005, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri dar în speță reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul ar fi obținut titlul de proprietate nr._/1992 cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile la momentul validării dreptului său de proprietate.
Recurentul reclamant, căruia îi revenea sarcina probei, prin probele administrate în cauză, nu a făcut dovada certă că suprafața de 1867 mp care nici nu este identificată cu exactitate este deținută ilegal de către pârât.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamantul C. P. împotriva sentinței civile nr.8361/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de C. P. împotriva sentinței civile nr.8361/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 1.11.2013
Președinte Judecător Judecător Grefier
M.M. A.C. T.P. I.G.
Redactat. A.C.
2 ex/09.04.2014
Judecător de fond: C. C., Judecătoria Iași
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3631/2013. Tribunalul IAŞI | Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 3619/2013.... → |
|---|
