Pretenţii. Decizia nr. 603/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 603/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 603/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Noiembrie 2013
Președinte - D. M.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 603/2013
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelanta A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR S. P. APLICAREA LEGII NR. 290/2003 împotriva sentinței civile nr. 2744/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații B. Z. și G. E., având ca obiect pretenții despăgubiri materiale.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 11.11.2013 și când din aceleași motive, instanța a amânat pronunțarea la data de 13.11.2013 și când din aceleași motive instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2744/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria P. s-a admis în parte cererea formulată de reclamantele B. Z. și G. E. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru R. Proprietăților, s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantelor suma de 144.654,05 lei și s-a respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale și a penalităților de întârziere.
Instanța de fond a constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, reclamantele B. Z. și G. E. au chemat în judecată pârâta A. Națională pentru R. Proprietăților – S. pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, să fie obligată pârâta la plata sumei de 144.654,05 lei, reprezentând despăgubiri.
În fapt, au arătat reclamantele că sunt beneficiarele hotărârii nr.470/26.06.2008 prin care Comisia Județeană Iași de Aplicare a Legii nr.290/2003 a admis în parte cererea reclamantelor și l-a acordat despăgubiri în valoare de 144.654,05 lei pentru bunurile sechestrate, reținute sau rămase în Republica M., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. dintre România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10.02.1947.
La îndemnul Instituției Prefectului jud. Iași, au adresat pârâtei o cerere în vederea efectuării plății sumei menționate la care au anexat înscrisuri doveditoare.
Întrucât cuantumul despăgubirilor depășește 100.001 lei, suma trebuia achitată în două tranșe pe parcursul a 2 ani consecutivi, respectiv 40% în primul an și 60% în cel de-al doilea an.
Având în vedere că pârâta nu le-a răspuns la notificare și nici nu a achitat suma de bani, solicită a fi admisă prezenta acțiune.
Arată reclamantele că înțeleg să solicite și aplicarea dobânzii legale și a penalităților de întârziere până la plata efectivă a sumei datorate cu titlu de despăgubiri.
În drept, au fost invocate disp. art.1516 NCC.
Legal citată, pârâta A.N.R.P. S. pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat în esență de următoarele considerente: compensațiile bănești stabilite în temeiul Legii nr.290/2003, se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, plata despăgubirilor fiind condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat.
]Urmare hotărârii pilot a CEDO în cauza A. și alții împotriva României, în care au fost relevate aspectele problematice cu care s-a confruntat A.N.R.P., respectiv numeroase solicitări adresate acestei instituții care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este parte, pentru implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană, se preconizează adoptarea unor măsuri legislative, susținute prin măsuri administrative și financiare corelative prin care se urmărește finalizarea dosarelor „într-un termen rezonabil”.
Prin urmare, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, prin obligarea instituției la plata despăgubirilor solicitate de cele două reclamante, s-ar stabili în sarcina A.N.R.P. o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
Cât privește cererea reclamantelor de obligare a A.N.R.P. la plata dobânzii legale și a penalităților de întârziere, a arătat pârâta că cererea este neîntemeiată întrucât obligația nu este purtătoare de dobândă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile și a probatoriului administrat, instanța a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr.470/26.06.2008, f.6 dosar, a fost admisă în parte cererea formulată de B. Z., G. E. și B. V., în sensul acordării de despăgubiri în valoare de 144.654,05 lei acestor persoane, pentru bunurile sechestrate, reținute sau rămase în Republica M., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. dintre România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10.02.1947.
Hotărârea nu a fost contestată.
Potrivit Anexei la hotărârea nr.470/2008, f.7 dosar, în vederea efectuării plății despăgubirilor, beneficiarii aveau obligația să comunice Autorității Naționale pentru R. Proprietăților – S. pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 actele necesare, menționate în cuprinsul anexei.
Prin cererea formulată de B. Z. și G. E. și adresată pârâtei A.N.R.P.-S. pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, f.4-5 dosar, au solicitat reclamantele plata despăgubirilor în valoare de 144.654,05 lei, ce le-au fost acordate prin hotărârea nr.470/26.06.2008.
Pârâta nu a dovedit achitarea acestei sume reclamantelor.
Potrivit disp. art. 10 alin.2 Legea nr.290/2003, Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și in rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1) iar conform art.11 alin.1 din același act normativ, Plata despăgubirilor se dispune de către A. Națională pentru R. Proprietăților - S. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
A reținut instanța că hotărârea prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri în temeiul legii nr.290/2003, necontestată, nu este titlu executoriu, situație în care, având în vedere că reclamantelor nu le-au fost plătite despăgubirile stabilite prin hotărârea nr. 470/26.06.2008 în termen de 1 an de la comunicarea hotărârii sau în rate, în termen de maxim 2 ani, stabilit la art.10 din acest act normativ, cererea reclamantelor de obligare a pârâtei la plata sumei de 144.654,05 lei este întemeiată și urmează a fi admisă.
Cât privește cererile reclamantelor privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și a penalităților de întârziere calculate până la plata efectivă a obligației principale instanța a reținut că sunt nefondate și au fost respinse.
Potrivit disp. art.2 din O.G. nr.13/2011, În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Conform dispozițiilor Legii nr.290/2003 obligația nu este purtătoare de dobândă, astfel încât, în lipsa unei convenții a părților prin care să fie stabilită o astfel de obligație în sarcina părților, instanța a respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtei la plata dobânzilor și a penalităților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta A. Națională P. R. Proprietăților.
Apelanta a arătat că acțiunea este prematur introdusă în raport de disp. O.U.G. 10/2013. A invocat apelanta disp.art. 1 al.1 și 2 din OUG nr. 10/2013 și a susținut că rezultă astfel intenția statului de a plăti despăgubirile stabilite eșalonat.
Consideră apelanta astfel că nu este exigibilă creanța intimatelor, termenul de plată începând cu ianuarie 2014.
Apelanta a invocat și aspectele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza D. contra României.
A solicitat admiterea apelului.
Legal citate intimatele au depus întâmpinare.
Intimatele au considerat că acțiunea nu poate fi prematură deoarece OUG 10/2013 nu era în vigoare la data formulării acțiunii. Au invocat art. 6 al. 1 și 2 N.C.C.
Consideră intimatele că nu poate fi invocat deficitul bugetar al statului deoarece este o situație de notorietate iar nedreptatea suferită în urmă cu 65 de ani le îndreptățește a considera că interesul personal are întâietate. Intimatele arată că apelanta folosește în favoarea sa ordonanța emisă urmărind a ocoli de responsabilitatea ce îi revine. Au solicitat respingerea apelului.
În apel nu s-au solicitat noi probe.
În soluționarea apelului cu care a fost investită, instanța va analiza cu prioritate excepția prematurității formulării acțiunii.
Potrivit art. 6 al. 1 N.C.C., legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare și nu are putere retroactivă.
Din cauza modificării continue a relațiilor sociale și a împrejurărilor avute în vedere la data elaborării legilor, are loc o succesiune a legilor în timp.
În discuție este și cazul în care o situație juridică se naște sub imperiul unei legi și se află în curs de desfășurare la . legii noi – situație juridică de tranziție. Art. 6 N.C.C. conține două principii aplicabile dreptului tranzitoriu (drept ce soluționează conflictul de legi în timp).
Primul principiu impune neretroactivitatea legii civile noi iar al doilea circumscrie aplicarea legii civile noi. Adică viitorul juridic, căruia îi corespund situațiile juridice în curs de soluționare și efectele viitoare ale raporturilor juridice trecute sunt guvernate de legea civilă nouă.
În cauza de față, dreptul intimatelor la despăgubiri este recunoscut prin Hot. 470/2008 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003. Nu se pune, astfel, problema apariției legii noi care ar aduce atingere unui drept consacrat conform legii vechi.
Situația nouă intervenită se referă la modalitatea de plată a acestor despăgubiri și anume ordonanța de urgență nr. 10/2013.
Acest act normativ prevede expres modalitatea de acordare a despăgubirilor, în tranșe, astfel încât caracterul cert și exigibil al creanței intimatelor se apreciază funcție de anumite date stabilite expres.
Legiuitorul a stabilit, astfel, în art. 1 al. 2 din OUG nr. 10/2013 că modalitatea de despăgubire este aceeași și în cazul titlurilor de plată emise și neachitate integral iar plata se realizează începând cu 01.01.2014.
Ne aflăm astfel, în cazul unei situații juridice în curs de soluționare la data intrării în vigoare a legii noi, căreia i se aplică legea nouă.
În raport de aceste considerente, tribunalul constată că acțiunea este prematur formulată atât timp cât sunt incidente disp.art. 1 al. 2 OUG nr. 10/2013.
Urmează astfel a fi admis apelul și schimbată sentința primei instanțe. Pe fond, va fi respinsă ca prematură acțiunea formulată de reclamante.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 2744/15.02.2013 a Judecătoriei Iași pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Respinge ca prematură cererea reclamantelor B. Z. și G. E. formulată în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru R. proprietăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2013.
Președinte, Judecător,
D. M. C. D.
Grefier,
D. C.
Red. D.C. /Tehnored.E.N.
22.04.2014/ 5 ex.
Jud. fond.: T. M. G.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 3619/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 2428/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
