Contestaţie la executare. Decizia nr. 2678/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2678/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 2678/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Decembrie 2013
Președinte - M. S.
Judecător - G. C.
Judecător - O. L.
Grefier - L. G. O.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2678/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurent M. IAȘI P. P. G. N. și pe intimat R. A. DE T. P., intimat A. N. DE A. F., D. G. A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI IASI, ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, intimat A. N. DE A. F., D. G. DE A. A MARILOR CONTRIBUABILI, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 09.12.2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 13.12.2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
P. sentința civilă nr._/3.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite excepția tardivității.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea R. A. DE T. P. IAȘI, cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu intimatele ANAF-DGFP IAȘI- Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili mijlocii, cu sediul în Iași, ..26 și ANAF- Direcția Generală de A. a Marilor Contribuabili cu sediul în București, sector 5, ., ca tardivă.
Respinge cererea întemeiată de contestatoare pe prevederile art. 57 C.proc.civ referitoare la M. Iași prin P..
Respinge cererea contestatoarei privind cheltuielile de judecată.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
„Sub numărul de dosar de mai sus a fost înregistrată pe rolul instanței la 07.08.2012 contestația la executare formulată de contestatoarea R. A. DE T. P. IAȘI, în contradictoriu cu intimatele ANAF-DGFP IAȘI- Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili mijlocii și ANAF- Direcția Generală de A. a Marilor Contribuabili prin care s-a solicitat anularea proceselor verbale de sechestru pentru bunuri mobile înregistrate la contestatoare cu nr.7690/19.05.2009,_/22.08.2007,_/27.06.2007 și 9515/18.07.2003.
În motivare contestatoarea a arătat că bunurile mobile sechestrate nu sunt proprietatea sa ci proprietatea publică sau privată a unității administrativ teritoriale M. Iași, fiind date numai în administrarea contestatoarei, or potrivit art. 129 alin.2 din OG nr.92/2003 măsurile de executare silită pot privi numai bunurile debitorului. ANAF- Direcția Generală de A. a Marilor Contribuabili are calitate procesuală pasivă motivat de faptul că începând cu 01.01.2011 contestatoarea este administrată de Direcția Generală de A. a Marilor Contribuabili potrivit Ordinului nr. 2730/30.11.2010 și adresei_/14.12.2010.
În drept art. 172 și urm, art. 129 și urm. din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, OG nr.11/1996, OG nr.53/2002.
La 21.08.2012 reclamanta a formulat în baza art. 57 Cod procedură civilă cerere de introducere în cauză a Municipiului Iași, având în vedere calitatea acestuia de proprietar asupra bunurilor sechestrate.
Intimata ANAF-DGFP IAȘI- Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili mijlocii, cu sediul în Iași, ..26 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de tardivitate a contestației la executare raportat la art. 173 alin.1 lit a și alin.2 Cod procedură fiscală deoarece contestatoarea a luat la cunoștință despre procesele verbale de sechestru la data întocmirii lor iar, dacă s-ar admite calitatea de proprietar al Municipiului Iași, trebuie să se țină cont că executarea a fost efectuată până în anul 2009 or cererea de introducere în cauză a fost formulată la 21.08.2012. Pe fond a arătat că bunurile sechestrate sunt proprietatea contestatoarei debitor.
La dosar au fost depuse în copie procesele verbale de sechestru pentru bunuri mobile nr.7690/19.05.2009,_/22.08.2007,_/27.06.2007 și 9515/18.07.2003, alte înscrisuri.
La termenul de judecată din 07.11.2012 contestatoarea a precizat că, în accepțiunea sa, intimata a invocat o excepție de prematuritate a cererii referitoare la M. Iași și că solicită respingerea acestei excepții.
Analizând lucrările cauzei, instanța reține:
P. procesele verbale nr. 7690/19.05.2009,_/22.08.2007,_/27.06.2007 bunurile mobile evidențiate în anexe sunt sechestrate în baza art. 151 alin. și 147 alin 4 Cod procedură fiscală în vederea executării obligațiilor fiscale și respectiv bugetare ale contestatoarei debitor R. A. de T. P. Iași. P. procesul verbal 9515/18.07.2003 este numit administrator sechestru pentru un bun mobil despre care se arată de asemenea că a fost sechestrat în același scop.
Potrivit art. 173 Cod procedură fiscală în forma actuală, care însă reia prevederile în materia termenului de exercitare a contestației la executare în vigoare la datele când au fost întocmite cele patru procese verbal de sechestru, (1) Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod; b) contestatorul a luat cunoștință, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare; c) cel interesat a luat cunoștință, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă. (2) Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării. (3) Neintroducerea contestației în termenul prevăzut la alin. (2) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
În speță contestația la executare este exercitată de debitor, pe motiv că bunurile sechestrate nu sunt proprietatea sa. Indiferent de motivul invocat, pentru debitor termenul de contestare a fost de 15 zile și a curs, pentru fiecare proces verbal de sechestru, de la data când debitorul a luat la cunoștință despre acesta. Or în speță procesele verbale au fost semnate și ștampilate de reprezentantul debitoarei la data întocmirii lor, când se consideră că au ajuns la cunoștința debitoarei, și chiar menționează în cuprinsul lor că termenul de exercitare a contestației este de 15 zile de la data luării la cunoștință.
În speță contestatoarea a solicitat respingerea excepției de tardivitate invocând aplicarea prevederilor art. 172 alin.2 Cod procedură fiscală ( în forma actuală). Instanța reține însă că acest termen este recunoscut numai terțului care pretinde un drept real asupra bunului urmărit nu și debitorului urmărit care este obligat să formuleze obiecțiile sale în termen de 15 zile de la data când a luat la cunoștință despre actul de executare respectiv și, cel mult, poate solicita repunerea în termen potrivit art. 103 C.proc.civ dacă depășirea termenului se datorează unei împrejurări mai presus de voința sa. Or în speță contestatoarea debitor se prezumă că avea sau putea și trebuia să aibă cunoștință despre regimul juridic al bunurilor sechestrate la momentul aplicării fiecărui sechestru și oricum nu a solicitat repunerea în termenul prevăzut de art. 173 alin.1 lit. a Cod procedură fiscală ci a invocat aplicarea termenului prevăzut de art. 173 alin.2. Or, acest ultim termen nu îi este aplicabil și nu îi profită debitorului nici măcar în situația în care motivul de contestație este acela că bunul sechestrat este proprietatea unui terț ci, după cum s-a arătat, debitorul trebuie să respecte termenul de 15 zile iar termenul prevăzut de art.172 alin.2 este aplicabil numai terțul care înțelege el însuși să exercite contestația la executare în condițiile în care are deschisă și calea dreptului comun potrivit ar. 173 alin.3.
În consecință instanța va admite excepția de tardivitate și va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea R. A. DE T. P. IAȘI ca tardivă.
Cu privire la cererea întemeiată de contestatoare pe prevederile art. 57 C.proc.civ referitoare la M. Iași prin P., instanța reține că apărările intimatei nu pot fi subsumate unei excepții de prematuritate raportat la această cerere ci sunt subsumate și au fost analizate cu referire la excepția de tardivitate opusă cererii principale ( de remarcat și faptul că însăși contestatoarea nu se mai referă la această așa-zisă„ excepție de prematuritate” în concluziile scrise).
Potrivit acestui text normativ oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul. Această formă de atragere ( intervenție) forțată a unui terț în procesul purtat între contestatoare și intimat presupune însă o cerere principală validă din punct de vedere procesual, respectiv instanța nu poate proceda la a examina în fond cererea ( în concret situația dreptului de proprietate) cât timp nu poate fi examinată în fond, pe motiv de tardivitate, contestația la executare care a ocazionat cererea de intervenție. Mai mult se constată că, în pofida întemeierii pe art.57 C.proc.civ, contestatoarea nu susține că între ea și terț există un potențial conflict cu privire la proprietate ci afirmă de la bun început că numai terțul este proprietar. Si în acest context se impune a face trimitere la prevederile art.173 alin.2 și 3 Cod procedură fiscală care reglementează căi distincte de apărare a dreptului de proprietate pentru terțul interesat. Pentru aceste motive și această cerere va fi respinsă.
În baza art. 274 C.proc.civ, contestatoarea fiind singura care a căzut în pretenții, cererea sa privind cheltuielile de judecată va fi respinsă”
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs M. IAȘI prin P. și R. A. DE T. P. IAȘI, care au criticat sentința primei instanțe cu privire la modul de soluționare a cererii de intervenție, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, cu menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată următoarele:
Cu prioritate, Tribunalul constată că cererile de recurs se impun a fi admise și a se dispune desființarea sentinței recurate întrucât instanța de fond nu a procedat la o dezlegare efectivă a fondului litigiului prezentat în cererea întemeiată de contestatoare pe prevederile art. 57 C.proc.civ referitoare la M. Iași prin P., împrejurare ce face imposibilă exercitarea unui control judiciar efectiv.
Potrivit art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă hotărârea se dă în numele legii și trebuie să cuprinsă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului de apărare al părților.
Considerentele hotărârii trebuie să aibă un conținut complet, să arate în mod concret în ce constă soluția dată fiecărui capăt de cerere.
Considerentele hotărârii reprezentând explicitarea dispozitivului, sprijinul legal al acesteia, fac corp comun cu dispozitivul și intră deopotrivă cu autoritatea de lucru judecat.
Astfel, conform art. 57 Cod procedură civilă ”(1)Oricare din părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul.(2)Cererea făcută de pârât se depune odată cu întâmpinarea. Când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare.(3)Cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanțe.(4)Cererea va fi motivată și se va comunica atât celui chemat, cât și părții potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare și de pe înscrisurile de la dosar”.
Instituția denumită de legiuitor chemare în judecată a altor persoane - intervenție forțată, reglementată de dispozițiile art. 57-59 C.proc.civ. - consacră posibilitatea introducerii în proces, fie din inițiativa reclamantului, fie din cea a pârâtului, a unei persoane care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul. Persoanele astfel chemate în judecată dobândesc, potrivit art. 58 C.proc.civ., calitate de intervenienți în interes propriu.
Ori, în situația în care instanța de fond a respins această cerere pe considerentul că „nu poate proceda la a examina în fond cererea ( în concret situația dreptului de proprietate) cât timp nu poate fi examinată în fond, pe motiv de tardivitate, contestația la executare care a ocazionat cererea de intervenție”, Tribunalul consideră că s-a omis să se expună motivele ce au condus soluționarea cererii de intervenție în nume propriu, în condițiile în care față de această parte operează independența procesuală, împrejurarea ce echivalează cu necercetarea fondului litigiului ce atrage aplicarea disp. art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
În plus, Tribunalul constată că instanța de fond avea posibilitatea legală de a aplica în cauza de față dispozițiile art. 55 care permit judecarea separată a cererii de intervenție, față de cererea chemare în judecată, soluționată în mod prin admiterea excepția tardivității și respingerea contestația la executare ca tardivă, aspecte care nu au fost criticare în prezenta cale de atac, intrând astfel în puterea lucrului judecat.
În conformitate cu jurisprudența CEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (cauza B. vs. Romania), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.
Față de considerentele anterior expuse, Tribunalul urmează a admite recursul declarat de recurenții M. IAȘI prin P. și R. A. DE T. P. IAȘI împotriva sentinței civile nr._/3.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va casa în parte și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vedere soluționării cererii de intervenție în nume propriu, cu menținerea dispoziției de admitere a excepției tardivității și respingerii contestației la executare ca tardivă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de M. Iași, prin P. și R. A. de T. P. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 03.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează în parte.
Trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași în vederea pronunțării asupra cererii de intervenție în interes propriu.
Menține dispozițiile instanței de fond privind admiterea excepției tardivității și respingerii contestației formulate de contestatoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2013.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | Judecător, O. L. |
Grefier, L. G. O. |
Red. G.C.
Tehnored. G.C./M.M.D.
2 ex./10.03.2014
Judecător fond O. I. I.
| ← Validare poprire. Hotărâre din 16-12-2013, Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 3631/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
