Fond funciar. Decizia nr. 2464/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2464/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-11-2012 în dosarul nr. 2464/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Noiembrie 2012
Președinte - E.-C. P.
Judecător M. S.
Judecător A. M. C.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2464/2012
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent P. "SF.M.MC.G." P. R. L. și pe intimat C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, având ca obiect fond funciar anulare hotărâre a comisiei județene de fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 31.10. 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta,când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 7 noiembrie 2012, apoi la data de 14 noiembrie 2012, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 1409/22.12.2011 pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._ /2010 s-au dispus următoarele:
„Respinge plângerea reclamantei P. „Sf. M.Mc.G.”,cu sediul în orașul H.,..8-10,jud.Iași, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de fond funciar Iași,cu sediul în mun.Iași,jud.Iași, ca neîntemeiată.”
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanta P. „Sf. M.Mc. G.”,cu sediul în orașul H., ..8-10,jud. Iași, a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de fond funciar Iași,cu sediul în mun. Iași, jud. Iași, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 4094/17.12.2010 a Comisiei Județene de F. F. Iași, ca neîntemeiatǎ și stabilirea dreptului de proprietate în beneficiul reclamantei pentru o suprafațǎ de 3,74 ha teren situat pe raza orașului Hârlǎu județul Iași, fǎrǎ cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că fără niciun motiv atât C. Locală de F. F. Hârlǎu cât și C. Județeană de F. F. Iași au respins cererea sa de reconstituire a întregului drept de proprietate pentru suprafața de teren mai sus arătată.
A învederat în continuare reclamanta faptul că în mod nelegal nu i-a fost validatǎ de cǎtre pârâtǎ întreaga suprafațǎ de teren solicitatǎ, întrucât avea acest drept, motivat de faptul cǎ este persoanǎ îndreptǎțitǎ la reconstituirea întregului drept de proprietate.
A arǎtat cǎ terenul în cauzǎ a aparținut, anterior colectivizǎrii, Parohiei, fiind vorba despre o suprafațǎ de 13,74 ha teren.
A susținut cǎ pânǎ în acest moment s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafațǎ de 10,00 ha teren, rǎmânând o suprafațǎ de 3,74 ha pentru care nu au fost întocmite acte de reconstituire din partea comisiilor de fond funciar.
A arǎtat cǎ, potrivit înscrisurilor, terenurile care au aparținut Parohiei în anul 1962 erau în suprafațǎ de peste 14 ha, de aceea cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate este întemeiatǎ.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991.
În dovedire, a fost solicitată proba cu acte, expertizǎ și martori.
În termen legal, pârâta C. Județeanǎ de F. F. Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiatǎ, fǎrǎ cheltuieli de judecatǎ.
A arǎtat pârâta cǎ în mod corect a fost respinsǎ cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât reclamanta nu a fǎcut dovada dreptului de proprietate solicitat în condițiile legii.
A susținut cǎ hotǎrârea atacatǎ a Comisiei Județene de F. F. Iași este legalǎ și temeinicǎ în toate elementele sale.
A arǎtat și faptul cǎ reclamanta a fost validatǎ anterior, în mod legal, pentru toate suprafețele de teren pentru care a fǎcut dovada îndreptǎțirii la reconstituirea dreptului de proprietate.
În dovedire, a fost solicitatǎ proba cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile legilor de fond funciar.
În cursul cercetării judecătorești, a fost administrată proba cu înscrisuri, depunându-se la dosarul cauzei, în copie, Hotărârea Comisiei Județene atacată, toatǎ documentația care a stat la baza emiterii acesteia, diferite cereri și adrese, adeverințǎ, titluri de proprietate, fișe de punere în posesie, inventar, procese verbale, schițe, certificate, contestație, declarații notariale extrajudiciare, convocǎri, autorizații pentru lucrǎri, decizii și referate; precum și proba cu patru martori, declarațiile sub jurǎmânt ale acestora fiind atașate, de asemenea, la prezentul dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv toate susținerile reclamantei, coroborate cu toate actele depuse la dosarul cauzei, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Pe fondul cauzei, în fapt, instanța reține cǎ, în urma solicitării reclamantei de a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren, prin hotărârea nr. 4094/17.12.2010 a Comisiei Județene de F. F. Iași, a fost respinsǎ contestația reclamantei și cererea acesteia privind reconstituirea dreptului de proprietate pe numele reclamantei pentru suprafața de 8,5356 ha, teren agricol situat pe raza orașului Hârlǎu județul Iași.
Analizând actele aflate și depuse de reclamantǎ la dosarul prezentei cauze, coroborate cu celelalte mijloace de probǎ administrate în prezenta cauzǎ, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate conform exigențelor cerute de legile de fond funciar.
În acest sens, instanța, analizând toate actele depuse la dosar, ajunge la concluzia cǎ pentru toatǎ suprafața de teren ce a fost doveditǎ cu înscrisuri s-a reconstituit deja dreptul de proprietate pe numele reclamantei, conform adeverinței de proprietate atașate la prezentul dosar.
Mai mult, instanța observǎ și faptul cǎ aceste înscrisuri nu constituie înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate în sensul legilor de fond funciar și, raportat la data încheierii lor, nu fac dovada predǎrii terenului la CAP sau a preluǎrii abuzive de cǎtre statul comunist, ele putând fi înstrǎinate între timp, mai ales cǎ în perioada anilor 1945-1962 terenurile s-au aflat în circuitul civil.
Cât privește declarațiile martorilor audiați în mod nemijlocit în fața instanței de judecatǎ, observând și declarațiile notariale extrajudiciare anexate la documentația depusǎ la dosarul prezentei cauze, instanța constată că reclamanta nu este îndreptățitǎ la reconstituirea dreptului de proprietate întrucât, potrivit dispozițiilor legale, declarațiile martorilor propuși de aceasta în dovedirea cererii nu sunt concludente, nefiind vorba de toți vecinii direcți de pe toate cele patru laturi ale terenului solicitat, așa cum prevǎd dispozițiile legale aplicabile în aceastǎ materie. Mai mult, instanța constatǎ cǎ nu au fost depuse la dosarul cauzei, conform exigențelor legale, înscrisuri doveditoare din care sǎ rezulte calitatea martorilor de vecini proprietari ai terenului solicitat de reclamantǎ pe toate laturile sale și pentru toate punctele unde au fost solicitate suprafețele de teren de cǎtre reclamantǎ.
P. urmare, instanța stabilește că cererea reclamantei nu a fost însoțită de actele doveditoare cerute de lege pentru stabilirea dreptului de a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața de teren solicitatǎ.
Instanța reține și faptul cǎ reclamanta nu a depus la dosar niciun act din care sǎ rezulte preluarea abuzivǎ de cǎtre statul comunist a acestor suprafețe de teren ori predarea la CAP a acestora.
În concluzie, instanța constată că reclamanta nu are dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât nu a făcut dovada acestui drept în condițiile legilor de fond funciar, prin probatoriul propus și administrat în fața instanței de judecată, declarațiile martorilor propuși de aceasta nefiind concludente și nici aparținând vecinilor direcți de pe toate cele patru laturi ale suprafețelor de teren solicitate.
În aceeași ordine de idei, instanța reține că declarațiile martorilor propuși de cǎtre reclamantǎ sunt și incomplete și parțial inexacte, neputând forma convingerea instanței mai presus de orice dubiu asupra temeiniciei pretențiilor reclamantei-petente.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor de procedură civilă, cel ce face o afirmație în fața judecății trebuie să o dovedească. Or, în acest caz, analizând prezentul dosar de judecată, instanța constată că pretențiile reclamantei nu au fost probate în nici un mod, deși reclamanta avea și trebuia să-și îndeplinească această obligație procedurală, așa cum prevăd dispozițiile legale în această materie.
P. urmare, instanța constată că reclamanta nu are dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât nu a făcut dovada acestui drept în condițiile legilor de fond funciar, prin probatoriul propus și administrat în fața instanței de judecată.
De aceea, având în vedere toate aspectele și considerentele relevate mai sus, instanța urmează să respingă plângerea reclamantei, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta criticând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe motivat de faptul că din probatoriul administrat în fața primei instanțe, respectiv înscrisuri și martori, a rezultat întinderea și amplasamentul suprafețelor deținute în proprietate, declarațiile martorilor fiind concludente pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,74 ha.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
La dosarul cauzei au fost atașate înscrisuri.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la motivele de recurs și dispozițiile legale incidente, tribunalul reține că recursul este neîntemeiat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a fost investită de reclamanta P. „Sf. M.Mc.G.” cu o cerere de chemare în judecată a pârâtei C. Județeană de fond funciar Iași, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 4094/17.12.2010 a Comisiei Județene de F. F. Iași, ca neîntemeiatǎ și stabilirea dreptului de proprietate în beneficiul reclamantei pentru o suprafațǎ de 3,74 ha teren situat pe raza orașului Hârlǎu județul Iași, fǎrǎ cheltuieli de judecată.
P. hotărârea nr. 4094/17.12.2010 C. Județeană Iași a respins contestația formulată de recurenta P. „Sf. M.Mc.G.”de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,5356 ha teren situat pe raza orașului Hîrlău motivat de faptul ca aceasta nu face dovada dreptului de proprietate întrucât înscrisurile depuse nu fac dovada dreptului de proprietate, iar declarațiile martorilor nu sunt date de proprietarii vecini pe laturile vechiului amplasament, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.6 alin.1 indice 3 din Legea 1/2000 modificata și completata.
Potrivit art. 6 al. 13 din Legea 1/2000 în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Analizând susținerile recurentului, Tribunalul constată că acestea sunt nefondate, în condițiile în care în mod corect prima instanță a apreciat că reclamanta nu dovedit preluarea abuzivǎ a acestor suprafețe de teren ori predarea la CAP a acestora, declarațiile martorilor propuși de aceasta nefiind concludente și nici aparținând vecinilor direcți de pe toate cele patru laturi ale suprafețelor de teren solicitate.
Având în vedere faptul prevederile legale enunțate mai sus acordă posibilitatea administrării probei cu martori, în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, același text instituie și o condiție esențială pentru clarificarea situației juridice a terenului cu privire la care se solicită reconstituirea, și anume ca martorii să fie proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea, aspect pe care reclamantul nu l-a lămurit prin indicarea martorilor din cererile adresate Comisiei locale și primei instanțe, în condițiile în care la dosarul cauzei se regăsește doar un titlu de proprietate emis pe numele numitului L. I., pentru ceilalți martori nefiind depuse titlurile de proprietate, pentru a se putea considera că a fost respectată condiția impusă de textul de lege.
Cu privire la susținerea în sensul că dovada dreptului de proprietate rezultă din înscrisuri administrate ca probatorii în fața primei instanțe, Tribunalul constată că prin decizia civilă nr. 2370 din 17.11.2010 a Tribunalului Iași, s-a statuat în sensul că recurenta P. „Sf. M.Mc.G.” nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,74 ha, aceasta fiind titulara dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha, iar rediscutarea acestui aspect este de natură să conducă la nerespectarea prezumției de autoritate de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, susținere care nu poate fi primită de instanța de recurs
În aceste condiții, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta P. „Sf. M.Mc.G.” împotriva sentinței civile nr. 1409/22.12.2011 pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._ /2010, sentință pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P. „Sf. M. Mc. G.” împotriva sentinței nr. 1409/22.12.2011 pronunțată de Judecătoria Hîrlău în dosarul nr._ , sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.11.2012.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, M. S. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, I. B. |
Red. S.M.
Tehn. A.G.
2 ex./16.01.2013
Jud. fond: P. C. M.
| ← Anulare act. Hotărâre din 26-11-2012, Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 5553/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
