Fond funciar. Decizia nr. 2554/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2554/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 2554/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Decembrie 2013
Președinte – M. M.
Judecător – M. M.
Judecător – D. P. C.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 2554
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta M. L. impotriva sentintei civile nr. 885/17.09.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr._ , intimate C. L. DE F. F. ȘIPOTE, C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, având ca obiect fond funciar obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.11.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03.12.2013, când
TRIBUNALUL
deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 885 din data de 17.09.2013 pronunțată de Judecătoria H., s-a respins acțiunea formulată de M. L. în contradictoriu cu pârâtele C. L. Șipote și C. Județeană Iași de fond funciar,ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că, autorului reclamantei, D. M.G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 3,35 ha teren pe raza comunei Șipote,județul Iași și i s-a emis titlul de proprietate nr._ din 16.04.1993-fila 4.
Verificând documentația depusă de pârâta comisia județeană,instanța de fond reține ca autorul reclamantei,D. M.G. a solicitat prin cererea depusă la comisia locală la data de 16.03.1991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha pe raza comunei Sipote,judetul Iasi, cererea acestuia fiind admisă în parte în sensul validării dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,76 ha ,cu care a fost înscris în anexa 2a,poziția 4 iar ulterior,titlul de proprietate a fost emis pentru suprafața de 3,35 ha,aplicându-se cota de reducere la nivelul comunei.
Prin cererea de față,moștenitoarea titlularului D. M.G. a solicitat ca instanța să dispună obligarea comisiei locale de a o pune în posesie cu suprafața de 0,41 ha cu care a fost validat autorul ei și a fost înscris în anexa 2a iar comisiile de fond funciar să procedeze la întocmirea documentației prealabile și înaintarea ei către comisia județeană iar aceasta să emită titlul de proprietate.
Instanța de fond a constatat pe de o parte că, deși suprafața de teren înscrisă în anexa 2a este de 3,76 ha teren, totuși titlul de proprietate a fost emis în anul 1993 pentru o suprafață mai mică,de 3,35 ha, fără ca reclamanta să conteste vreodată titlul emis de comisia județeană iar pe de altă parte că, reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de 0,41 ha teren la niciuna dintre legile fondului funciar.
Se reține de asemenea că, reclamanta avea posibilitatea ca,după emiterea titlului de proprietate, să formuleze o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de teren la care se considera îndreptățită, fie în temeiul Legii 169/1997, a Legii 1/2000 sau a Legii 247/2005,deci să urmeze procedura administrativă obligatorie în cadrul careia comisiile de fond funciar să analizeze temeinicia si legalitatea cererii sale,însa ea nu a procedat în acest mod și s-a adresat direct instanței de judecată.
Raportându-se la probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că reclamanta nu este îndreptățită la punerea în posesie pentru diferența de 0,41 ha teren pe raza comunei Șipote,județul Iași deoarece nu a formulat cerere de reconstituire la niciuna dintre legile fondului funciar pentru această diferență ce constituie cota de reducere aplicată la nivelul comunei.
Față de considerentele expuse, instanta de fond a respins cererea formulata, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs ( intitulat apel) reclamanta Mihaes L., apreciind că aceasta este netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
După expunerea pe scurt a solicitării sale și a probelor depuse în dovedirea cererii, recurenta a arătat că, instanța de fond a dat o apreciere greșită probatoriului administrat în cauză dar și prevederilor legale incidente, deoarece, orice altă cerere a sa, privind reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafața de 0,41 ha, ar fi inadmisibilă și lipsită de obiect deoarece, dreptul de proprietate i-a fost reconstituit prin Hotărârea nr. 77/1991, hotărâre ce a validat dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 3,76 ha teren..
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 5 și 6 din HG nr. 890/2005.
Intimatele, legal citate, nu au formulat întâmpinare și nu au administrat
probe în apărare. Intimata C. L. de F. funciar a comunei Șipote a depus la doar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar a constatat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut prima instanță, autorului reclamantei, D. M.G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 3,76 ha teren pe raza comunei Șipote,județul Iași, prin Hotărârea nr. 77 din 9 august 1991 emisă de C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor ( filele 22 -23 dosar fond).
Deși validarea dreptului de proprietate a vizat suprafața de 3,76 ha teren ( poziția nr. 4 a anexei 2 – fila 21), autorului reclamantei și i s-a emis titlul de proprietate nr._ din 16.04.1993 pentru suprafața de 3,35 ha teren (fila 4 dosar fond).
Dispoziții legale incidente:
Potrivit art. 5 lit. a, b și h din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, dispune: „ Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: a) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii; b) verifica în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare; h) înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii; „ în timp ce art. 11 alin 3 din același act normativ stipulează: „ (3) La cerere se vor anexa: acte de proprietate, certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească, dacă există; în toate cazurile, certificat de naștere, certificat de deces al autorului, în cazul moștenitorilor, precum și orice alte acte din care sa rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.” în timp ce art. 36 alin 1 teza a I - a din același act normativ, arată că titlurile sunt emise în baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, .
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă dar și prin prisma sentinței atacate, instanța de control judiciar reține apreciază că aceasta din urmă este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, instanța de control judiciar reține în primul rând că, reclamanții a solicitat obligarea intimatelor pârâte să efectueze punerea sa în posesie cu suprafaș de 0,41 ha teren.
Potrivit legii, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, produce două efecte: unul general și unul special, efectul general al cererii, constând în investirea învestirea comisiei locale competente și obligarea acesteia de a soluționa cererea .
Obligarea comisiilor de a soluționa cererea, se încheie, în opinia instanței, în momentul emiterii titlului de proprietate și nu se oprește la emiterea hotărârii de validare fiind necesară parcurgerea în întregime a procedurii administrative prevăzută de lege.
Or, deși, autorului recurentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 3,76 ha teren pe raza comunei Șipote,județul Iași, iar titlul de proprietate a fost eliberat numai pentru suprafața de 3,35 ha și ulterior, recurenta a depus diligențe în vederea punerii în posesie, a întocmirii documentației și a eliberării titlului de proprietate sau acordării de despăgubiri, pentru diferența de 4100 mp teren, intimatele pârâte - în special comisia locală Șipote- nu au fost în măsură să își îndeplinească obligațiile, în ciuda faptului că pentru suprafața de 0,421 ha, exista o recunoaștere a dreptului de proprietate.
Astfel, în mod greșit pretinde intimata pârâtă C. L. Șipote pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor că recurenta trebuia să formuleze o nouă cerere de reconstituire iar instanța de fond a preluat acest argument eronat.
Această interpretare este evident eronată deoarece, nu se mai poate reconstitui dreptul de proprietate pentru un teren ce a făcut deja obiectul reconstituirii anterioare, o nouă verificare a dreptului nu se mai justifică prin simplul fapt că aceasta s-a efectuat la momentul la care s-a hotărât reconstituirea inițială a dreptului de proprietate.
Nu poate fi reținut argumetul comisiei locale, potrivit căruia suprafața de 0,41 ha nu ar face parte din suprafața de 3,76 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate deoarece, este o simplă afirmație, neproducând vreo dovadă că ar fi vorba de altă suprafață iar pe de altă parte deoarece, cererea recurentei reclamante este susținută de actele de reconstituire a dreptului de proprietate, emise în procedura administrativ jurisdicțională ( filele 17 – 28 dosar fond). De altfel, chiar comisia locală a recunocut acest lucru în fața primei instanțe, prin adresa nr. 3914 din 15 iulie 2013 ( fila 41).
În al doilea rând, instanța de control judiciar reține faptul că, opinia instanței de fond referitoare la reluarea pocedurii admistrativ jurisdicționale nu este în concordanță nici cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, referitoare pe de o parte la respectarea dreptului de proprietate iar pe de altă parte cele referitoare la principiul securității raporturilor juridice.
Astfel, în ceea ce privește respectarea dreptului de proprietate, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în cauza Cauza D. împotriva României(Cererea nr. 1818/02), referindu-se la recunoașterea dreptului de proprietate în favoarea unei persoane a reținut, pe de o parte că: “....a creat în beneficiul reclamantei « speranța legitimă » de a fi efectiv pusă în posesia terenurilor litigioase și de a obține titlul de proprietate asupra lor (a se vedea, mutatis mutandis, A. împotriva României, nr._/01, paragraful 55, 15 iunie 2006 și T. împotriva României, nr. 746/02, paragraful 37, 29 septembrie 2005). În aceste condiții, creanța sa este suficient stabilită pentru a constitui o « valoare patrimonială » care implică aplicarea garanțiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1….” iar pe de altă parte :” …în prezent reclamanta se află în posesia unui titlu de proprietate, Curtea consideră că din cauza întârzierii în executare, ea a suferit un prejudiciu ce decurge din faptul că timp de peste doi ani ea nu a putut beneficia pe deplin de toate atributele dreptului de proprietate (a se vedea, mutatis mutandis, S. P. citat anterior, paragrafele 80-81)…”
Raportându-ne strict la prezenta speță, putem observa că recurenta reclamantă nu se află doar în prezența unei speranțe legitime ci chiar a unui drept de proprietate, drept de proprietate ce a făcut obiectul verificării înainte de emiterea titlului de proprietate, astfel că prin nesoluționarea cererii, recurenta nu poate beneficia de atributele acestui drept de proprietate .
Mai mult decât atât, în aceeași materie a fondului funciar Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a condamnat din nou România, în cauzele V. c. României, Faimblat c. României și Katz c. Românei, remarcând cã procedurile administrative pe care le au la dispoziție persoanele îndreptãțite la restituirea proprietãților, nu sunt eficiente, din cauzele ajunse în fața Curții putându-se concluziona, printre altele, cã existã o practicã larg rãspânditã în cadrul autorităților administrative de a nu răspunde în termenele legale sau, cel puțin, într-un termen rezonabil conform jurisprudenței Curții, cererilor de restituire a imobilelor iar instanțele nu analizeazã și nu sancționeazã activitatea organelor adimistrative constituite special pentru punerea în aplicare a legilor de restituire a proprietãților (a se vedea în acest sens, spre exemplu, alineatele 33 și 49 din hotãrârea datã în cauza Faimblat c. României, din data de 13 ianuarie 2009).
De asemenea,instanța reține și hotărârea curții europene dată în cauza I. c. României, în care s-a reținut că autoritățile cărora le revin atribuții în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilități în cazul în care, prin acțiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. Această concluzie, se impune cu atât mai mult în situațiile în care autoritățile administrative locale și județene creează și întrețin situații litigioase neîndeplinindu-și obligațiile de a verifica în mod temeinic îndeplinirea condițiilor pentru eliberarea titlurilor de proprietate (a se vedea alineatele 49-50 din hotărârea mai sus citată).
Referitor la principiul securității raporturilor juridice, instanța de control judiciar are în vedere opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată și în cauza S. și alții contra României, 23 februarie 2006, unde a statuat că :„preeminența dreptului, unul din principiile fundamentale ale unei societăți democratice, este inerentă ansamblului articolelor Convenției.(...) Ea presupune respectarea principiului securității raporturilor juridice, și mai ales a deciziilor judecătorești devenite res judicata. Nici o parte nu este îndreptățită la revizuirea unei decizii finale și executorii numai în scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă decizie.”.
În același sens, invocăm jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului, exprimată și în cauza R. contra României, 19 octombrie 2006, unde se mai reține că nu se poate face derogare de la acest principiu – al securității raporturilor juridice - decât atunci când motivele materiale și imperioase o solicită ( așa cum de altfel s-a mai pronunțat Curtea și în cauzele A. împotriva României și Riabykh c. Rusia, no_/99, § 52, CEDH 2003‑IX).
Pe de altă parte, în cauza Toșcută și alții c. României, Curtea a reținut că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, se analizează ca o privare de proprietate așa cum aceasta este definită prin cea de-a doua frază a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1, așa încât, anularea va fi permisa numai dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea alineatele 33-34 din hotărârea mai sus citată), în cauză nefiind întrunite elementele menționate care să permită anularea titlului de proprietate al intimatului, fără ruperea justului echilibru, în condițiile în care, pe de o parte, titlul de proprietate intrat în circuitul civil fără a fi contestat de către recurente, producând efecte juridice în ceea ce privește părțile și raporturile acestora cu terții iar pe de altă parte că, acesta a fost menținut ca urmare a unei hotărâri judecătorești emise într-o contestație a unei hotărâri a comisiei județene ce viza rectificarea sa .
În același sens este și hotãrârea datã în cauza Jones c. României, Curtea, în conformitate cu aceeași practică, a aratat cã atât timp cât în sarcina beneficiarului unui act administrativ prin care i se recunoaște dreptul de proprietate, nu se poate reține nici o culpă, anularea acestui act, fãrã a se oferi o despãgubire echitabilã beneficiarului, pe motiv cã autoritãțile administrative au descoperit ulterior emiterii actului cã nu erau îndeplinite cerințele legale pentru emiterea actului, constituie o privare de proprietate nejustificatã (obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor anterior emiterii actului, fiind încãlcatã de autoritãți, motivația în sensul cã ulterior s-ar fi descoperit cã nu erau îndeplinite cerințele legale, neconstituind în accepțiunea Curții o motivație pertinentã și suficientã).
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă. și având reținând incidența art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite recursul formulat de declarat de Mihaes L. impotriva sentintei civile nr. 885/17.09.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr._ sentinta pe care o va modifica în tot în sensul că, va admite actiunea formulata de Mihaes L. în contradictoriu cu C. Locala de F. F. Sipote si C. Judeteana de fond funciar Iasi și va obliga C. Locala de F. F. Sipote sa procedeze la punerea in posesie si la intomirea documentatiei necesare pentru emiterea titlului de proprietate pe numele lui D. M G. in privinta suprafatei de 0,41 ha teren validata in anexa 2 a a Comunei Sipote la pozitia 4.
De asemenea, va obliga C. Judeteana de fond funciar Iasi la emiterea titlului de proprietate pe numele lui D. M G. pentru suprafata de 0,41 ha teren situata pe raza Comunei Sipote, dupa primirea documentatiei de la C. Locala de F. F. Sipote.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Mihaes L. impotriva sentintei civile nr. 885/17.09.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr._ sentinta pe care o modifica in tot.
Admite actiunea formulata de Mihaes L. domiciliata in Municipiul R. .. nr. 4, ., jud. N. in contradictoriu cu C. Locala de F. F. Sipote si C. Judeteana de fond funciar Iasi.
Obliga C. Locala de F. F. Sipote sa procedeze la punerea in posesie si la intomirea documentatiei necesare pentru emiterea titlului de proprietate pe numele lui D. M G. in privinta suprafatei de 0,41 ha teren validata in anexa 2 a a Comunei Sipote la pozitia 4.
Obliga C. Judeteana de fond funciar Iasi la emiterea titlului de proprietate pe numele lui D. M G. pentru suprafata de 0,41 ha teren situata pe raza Comunei Sipote, dupa primirea documentatiei de la C. Locala de F. F. Sipote.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi 03.12.2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. M.M. D.P. C. M.G.
Red/ Tehnored-. D.P.C.- 18.12.2013
2 ex.
Judecătoria H.: L. V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2550/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2295/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
