Pretenţii. Decizia nr. 2398/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2398/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 2398/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE – A. M.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2398/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către Direcția P. A. Iași împotriva sentinței civile nr. 358 din 18.03.2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, intimat fiind B. D., având ca obiect pretenții declinare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 08 noiembrie 2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 05.10.2011 sub nr._/245/2011, reclamanta Direcția pentru A. Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. D., obligarea acestuia din urmă la restituirea sumei de 92,00 lei, încasată de acesta fără drept, cu ocazia plății către pârât a indemnizației achitate în baza convenției civile nr. 3392 din 28.10.2010.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a învederat că, în vederea executării Recensământului General Agricol 2010, între aceasta și pârât s-a încheiat convenția civilă menționată mai sus, în baza căreia, conform H.G. nr.1370/2009, pârâtul avea dreptul la o indemnizație pe fiecare zi de activitate. A arătat reclamanta și faptul că H.G. nr.1370/2009 în forma sa inițială prevedea la art.6 alin.3 că unitatea reclamantă nu va reține cu ocazia plăților contribuția pentru asigurări sociale și de sănătate din indemnizația ce va fi plătită recenzorilor, actul normativ sus-menționat cuprinzând și formularul tip de convenție civilă ce va fi încheiat cu prestatorii de servicii. În continuare, reclamanta a precizat că, față de dispozițiile legale anterior-menționate, au fost efectuate plăți către pârât în conformitate cu convenția civilă încheiată, nereținându-se sumele datorate cu titlu de contribuții individuale la asigurări sociale și șomaj. A mai precizat reclamanta că, în urma modificării legislației prin OUG nr. 58/2010 de modificare și completare a Legii nr. 571/2003, s-a considerat de către Ministerul Finanțelor Publice că textul art.6 alin.3 din H.G. nr.1370/2009 este abrogat implicit, astfel că după data de 01.07.2010 se datorează în cazul tuturor convențiilor civile contribuția individuală de asigurări sociale și șomaj, astfel încât, în situația în care aceasta nu s-a reținut de la beneficiarii unor convenții civile, suma respectivă trebuie recuperată și vărsată la bugetul de asigurări sociale și șomaj, în această situație aflându-se și pârâtul, acesta încasând fără drept suma de 92,00 lei.
Reclamanta a precizat și faptul că are calitatea de a solicita această sumă, deoarece a fost parte la convenția civilă, a plătit indemnizația pârâtului, aceasta având obligația de a o reține și de a o vărsa la buget, menționând și faptul că deși l-a notificat în acest sens pe pârât, acesta nu s-a conformat cererii de restituire.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.3 din OUG nr.58/2010 de modificare și completare a Legii nr.571/2003.
Din oficiu, instanța a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Iași, prin sentința civilă nr._/07.12.2011 fiind admisă excepția și dispunându-se, în consecință, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei H..
Ca urmare a sentinței de declinare a competenței sus-menționată, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.02.2012 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.-358 din 18.03.2013 Judecătoria Hîrlău a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Direcția pentru A. Iași, invocată din oficiu.
A respins cererea formulată de reclamanta Direcția pentru A. Iași, cu sediul în municipiul Iași, . și Sfânt nr.47-49, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul B. D., domiciliat în Cotnari, jud. Iași, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
La data de 28.10.2010, între reclamanta Direcția pentru A. a Județului Iași, în calitate de utilizator, și pârât, în calitate de recenzor, s-a încheiat Convenția Civilă nr. 3392 (f. 5) de colaborare pentru utilizarea recenzorilor la realizarea cercetării statistice „Recensământul General Agricol 2010 “, având ca obiect, conform art. 2 din contract, culegerea de către recenzor a datelor statistice pentru recensământul general agricol 2010 la exploatațiile agricole fără personalitate juridică.
Potrivit art. 4 din convenția civilă sus-menționată, indemnizația recenzorului a fost stabilită, conform art. 6 din HG nr. 1370/2009 la suma de 50 lei pe zi de activitate, pentru cel mult 20 zile efectiv lucrate. Totodată, la alin. 2 al art. 6 s-a prevăzut că indemnizațiile datorate se plătesc o singură dată, la încheierea acțiunii, fiind impozitate conform Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, iar la alineatul 3 al aceluiași articol s-a prevăzut faptul că, potrivit art. 6 alin. 3 din HG nr. 1370/2009, din indemnizațiile datorate nu se reține contribuția pentru asigurările sociale și de sănătate.
Prin dispozițiile art. 6 alin. 3 din HG nr.1370/2009 privind organizarea și efectuarea recensământului general agricol din România s-a prevăzut faptul că la indemnizațiile datorate recenzorilor în temeiul convențiilor civile încheiate cu aceștia pentru efectuarea recensământului agricol nu se va reține contribuția pentru asigurările sociale și de sănătate.
Totodată, prin art. III alin. 2 din OUG nr. 58/2010, de modificare și completare a Codului Fiscal (Legea nr. 571/2003), s-a prevăzut obligativitatea reținerii contribuțiilor individuale de asigurări sociale și asigurări pentru șomaj din veniturile de natură profesională, în același text de lege regăsindu-se definiția acestui gen de venituri, respectiv acele venituri, altele decât cele de natură salarială, realizate din drepturi de autor și drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 13^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și/sau venituri rezultate din activități profesionale desfășurate în baza contractelor/convențiilor încheiate potrivit Codului civil.
În acest sens, instanța observă că indemnizația datorată pârâtului în baza convenției civile nr. 4654/02.11.2010 are natura unui venit de natură profesională.
Totodată, instanța reține că OUG nr. 58/2010 de modificare a Codului Fiscal (act normativ care a intrat în vigoare la data de 01.07.2010) a introdus obligația reținerii contribuțiilor individuale de asigurări sociale și asigurări pentru șomaj în cazul tuturor veniturilor de natură profesională (deci și în cazul convenției civile încheiate de părți la data de 28.10.2010, ulterior modificărilor survenite prin OUG nr. 58/2010), operând astfel o abrogare tacită a dispozițiilor art. 6 alin. 3 din HG nr. 1370/2009 privind organizarea și efectuarea recensământului general agricol din România ( având în vedere și prevederile art. 1 alin. 3 din Codul fiscal).
Or, prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul cauzei de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 92,00 lei, încasate de acesta fără drept, reprezentând contravaloarea contribuției individuale de asigurări sociale și de sănătate.
Cu toate acestea, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare, Codul Fiscal stabilește cadrul legal pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii prevãzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurãri sociale de sãnãtate, bugetul asigurãrilor pentru șomaj și fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, precizeazã contribuabilii care au obligația sã plãteascã aceste impozite, taxe și contribuții sociale, precum și modul de calcul și de platã al acestora.
Din cuprinsul textului de lege sus-menționat, reiese faptul că titularul creanței reprezentând contribuția pentru asigurări sociale și șomaj este statul, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de Direcția Generală a Finanțelor Publice, unitate subordonată ministerului, în calitate de creditor bugetar, conform art. 27 alin. 1 din OG nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar.
Față de aceste considerente, având în vedere faptul că reclamanta avea calitatea de a reține și de a vira la bugetul de stat suma pretinsă cu titlu de contribuție de asigurări sociale și șomaj doar la data la care a efectuat plata indemnizației (operând ca și intermediar), precum și faptul că în speță aceasta nu are calitatea de titular al creanței pretinse, această calitate aparținând, astfel cum am arătat, Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de creditor bugetar, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Direcția pentru A. Iași, invocată din oficiu și va respinge cererea formulată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta Direcția pentru A. Iași criticând-o pentru nelegalitate. Susține că are calitate procesuală activă pentru restituirea plății eronate a unor sume ce se cuvin bugetului de stat. Reclamanta este in drept să pretindă restituirea de la pârât a sumei pe care trebuia să o achite cu titlu de contribuție pentru asigurări sociale și de sănătate aferentă plăților făcute pârâtului faptul juridic ce dă naștere pretențiilor sale s-a născut sub imperiul vechiului cod civil, aplicabil in speță in temeiul art. 103 alin 1 din Legea 71/2011. Sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză. Instanța ar fi trebuit să ia act de poziția procesuală a pârâtului și să admită acțiunea.
Recursul este fondat și va fi admis.
Stabilirea calității procesuale active presupune determinarea exactă a cadrului procesual in care se poartă judecata, anume a temeiurilor de fapt și de drept ale cererii cu care a fost învestită instanța de fond. Reclamanta susține că in cadrul raporturilor juridice dintre părți ocazionate de convenția civilă nr. 3392 din 28.10.2010 pârâtul a încasat fără drept suma de 92 lei. C. procesual al acțiunii de față este configurat astfel de convenția dintre reclamant și pârât din 28.10.2010, prin urmare de un raport contractual și nu de unul de natura fiscală.
Dacă izvorul dreptului dedus judecății este dat de raporturile contractuale dintre părți, atunci pretențiile reciproce ale părților formulate in temeiul acestei convenții obligă la respectarea principiului relativității contractelor, ceea ce conferă drept la acțiunea in instanță pentru realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor rezultate din executarea convenției numai părților contractante. Așadar câtă vreme reclamanta susține că in mod greșit a plătit paratului suma de 92 lei care, in realitate, potrivit unor norme imperative trebuia plătită statului cu titlu de creanță bugetară nu i se poate refuza acesteia dreptul la a promova o acțiune împotriva paratului in măsură să analizeze dacă plata sumei de 92 lei făcută către acesta era ori nu datorată în temeiul convenției. Împrejurarea că se susține că această sumă urma să fie avansată statului cu titlu de contribuție pentru asigurări sociale și de sănătate nu lipsește pe reclamantă de dreptul de a promova această acțiune in măsură să stabilească limita drepturilor bănești la care era îndreptățit paratul, respectiv dacă acestea includ si suma de 92 lei. Ceea ce s-a dedus judecății este un raport juridic de drept civil configurat de convenția pârâților și nu unul de drept fiscal. P. aceste motive Tribunalul va admite recursul, in temeiul art. 312 alin 3 teza a doua Cod pr.civilă va respinge excepția lipsei calității procesuale active, va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Hirlău, conform art. 312 alin 5 Cod pr.civilă.
In rejudecare instanța de trimitere va cerceta fondul pricinii cu respectarea limitelor învestirii sale, administrând probele pe care le va aprecia in concordanță cu condițiile art. 167 Cod pr.civilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Admite recursul formulat de Direcția pentru A. Iași împotriva sentinței civile nr.358/18.03.2013 a Judecătoriei Hîrlău, sentință pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,15.11.2013.
Președinte, M. A. | Judecător, C. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
Red. și tehn/T.D./21.02.2014/2 EX.
JUDECĂTORIA Hîrlău: M. O.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2397/2013. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 48/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
