Fond funciar. Decizia nr. 2681/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2681/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 2681/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Decembrie 2013
Președinte - M. M.
Judecător- C. M.
Judecător – C. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 2681
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul P. A. împotriva sentinței civile nr._/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria P., intimat P. J.. I., având ca obiect fond funciar anulare Ordin Prefect.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.12.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 16.12.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 17.12.2013 când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâtul P. Județului Iași.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._ la data de 04.02.2011 reclamantul P. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. J.. Iași, prin reprezentantul legal, anularea ordinului nr. 1144 din 17.12.2010 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1500 mp situată în Iași, .-75. Se motivează de reclamant că situația reținută în ordinul contestat nu corespunde realității, faptul că s-ar fi eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate în favoarea . să se constate că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu este de natură să impieteze asupra reconstituirii dreptului reclamantului în condițiile în care până la soluționarea cererilor de reconstituire a foștilor proprietari sunt suspendate orice constituiri de drepturi în folosul terților. Terenul la data formulării cererii de reconstituire se afla în patrimoniul Mun. Iași, în acest sens sunt chiar dispozițiile art. 3 din HG nr. 834/1991 conform cu care nu vor putea fi emise certificate de atestare a dreptului de proprietate în condițiile art. 1 pentru terenurile aflat în domeniul public, . nici condițiile pentru atribuirea terenului în celelalte ipoteze prevăzute de dispozițiile sus citate (teren construit sau teren agricol prevăzut pentru dezvoltare). Nu se justifică introducerea terenului în patrimoniul unui terț, în condițiile în care acest teren era obiectul unei cereri de reconstituire. Ignorarea regimului juridic al terenului la data inițierii procedurii de reconstituire, atribuirea acestuia în mod nelegal unei alte entități, nu poate înlătura legitimitatea reconstituirii dreptului de favoarea reclamantului. P. avea obligația, în contextul acestor împrejurări survenite momentului declanșării procedurii de reconstituire, să asigure reconstituirea prin compensație pe un amplasament corespunzător cu cel preluat nelegal de un terț sau să propună plata de despăgubiri în raport de calitatea terenului, dată de amplasamentul acestuia. Nefiind asigurate reconstituirea și nici vreuna din modalitățile de compensare a fostului proprietar, atribuirea în compensare sau plata de despăgubiri, ordinul este nelegal încălcând atât dispozițiile Legii nr. 18/1991, Lg. 1/2000, Lg. 247/2005 precum și garanțiile constituționale înscrise în art. 44 alin. 1 din Constituția României, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO.
În drept, se invocă disp. art. 36 din Lg. 18/1991.
P. Județului Iași în prezenta cauză depune precizări (fila 12) și concluzionează următoarele:
Comisia Municipală de Fond Funciar Iași a propus prin referatul completat conform procesului verbal al ședinței din 03.06.2010 „Respingerea cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1500 mp teren situat în .-75 întrucât terenul nu se află în administrarea Consiliului Local ci este proprietatea . suprafața de teren revendicată situată în .-75 au fost emise ordin al Prefectului nr. 507/2002 și ordinul nr. 492/2002, ambele de respingere.
Potrivit art. 36 alin. 5 din Lg. nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „Terenurile fara construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate in administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr.712/1966 si a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.”
Nu sunt întrunite toate condițiile necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate potrivit articolului sus-menționat, respectiv nu este întrunită condiția ca terenul solicitat să se afle în administrarea consiliului local, acesta aflându-se în incinta . are eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate conform HG nr. 834/1991.
În ceea ce privește solicitarea de a se acorda despăgubiri, legile fondului funciar nu reglementează această posibilitate în cazul terenurilor din intravilan solicitate în temeiul art. 36, care nu pot fi restituite în natură și totodată Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, nu reglementează compensația în cazul terenurilor intravilane solicitate în temeiul art. 36, ci doar în cazul terenurilor intravilane solicitate în temeiul art. 34 alin. 2.
Din oficiu, documentația aferentă actului contestat este atașată la filele 15-39 și filele 45-60 dosar și încuviințat în suplimentarea probatoriului la cererea reclamantului, prin apărător ales, proba cu înscrisuri și proba cu expertiză topo cadastrală întocmită de ing. expert G. O. depusă la filele 39-44 și respectiv răspuns la obiecțiuni fila 117.
La data de 11.11.2011( f.89 dosar) s-a dispus suspendarea judecății cauzei conform art. 4 al. 1 coroborat cu art. 10 al. 3 din Legea 554/2004.
Cauza a fost repusă pe rol la 11.01.2013 și atașat decizia civilă nr. 250/03.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiată, motivat de următoarele:
Din expertiza topo G. O. se reține că :Terenul din fosta .-75 (în prezent bulevardul Calea Chișinăului), revendicat de reclamantul P. A., în suprafață de 1500 mp, este amplasat parțial în incinta . are emis un certificat de atestare a dreptului de proprietate conform HG 834/1991 urmat de documentație cadastrală și carte funciară. Suprafața ocupată de . reclamantului este de 713 mp, delimitat de punctele 1,2,3,4 și evidențiate pe schița anexa S1.Diferența de suprafață, respectiv 787 mp, delimitată de punctele 3,4,5,6 și evidențiate pe schița anexa S1 se află în administrarea Primăriei mun. Iași și este ocupată de detalii de sistematizare după cum urmează:spațiu verde,trotuar pietonal și Bulevardul Calea Chișinăului (cale rulare autovehicule și tramvaie). Dimensiunile și coordonatele cadastrale ale imobilului determinat sunt evidențiate de planul de amplasament anexa 1S.Terenurile ocupate de spațiu verde sunt în suprafață de 298 mp și respectiv în suprafață de 65 mp. Faptul că prin expertiză s-a reținut la fila 119 dosar și fila 3 expertiză că terenul liber de construcții ce ar putea fi atribuit respectându-se accesul la calea publică ar fi în suprafață de 298 mp determinată de punctele 6,3,C,D evidențiată pe planul de amplasament și delimitate de anexa 1S, nu este de natură a dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru cei 298 mp care au destinația de spațiu verde fiind exceptate de la disp. art. 36 al. 5 din Lg. 18/1991 deoarece acest teren nu poate fi restituit în natură formând un tot urbanistic cu celelalte utilități și căi de acces ce deservesc blocurile de locuințe și instituțiile cu care se învecinează .
Pentru a beneficia de prevederile acestui text de lege solicitantul trebuie să facă dovada că nu și-a pierdut niciodată atributele dreptului de proprietate (posesie, folosință și dispoziția). Or, în cazul de față, nu s-a dovedit acest lucru, considerent pentru care, cererea reclamantului privind reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile art. 36 alin. 5 din Lg. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, nu este întemeiată.
De asemenea, potrivit art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare: „Tenurile fara construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate in administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr.712/1966 si a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.”
Pentru a se aplica prevederile articolului mai sus menționat este necesar ca terenul în cauză să fie fără construcții și neafectat de detalii de sistematizare. Or, în cauza de față, potrivit referatului Primăriei Mun. Iași (fila 48) Comisia Municipală de Fond Funciar Iași, terenul solicitat este parte în incinta . prin expertiza G. O. s-a concluzionat că este zonă sistematizată, fiind afectata de actualul traseu al Bulevardului Calea Chișinăului, trotuar pietonal, prin urmare, nu se poate restitui, în acest sens a fost concluzionat anterior și prin Ordinul nr. 5007/2000 și Ordinul nr. 492/2002, ambele de respingere așa cum rezultă din documentația care a stat la baza emiterii ordinului contestat, depusă la filele 15-30 dosar.Din analiza coroborată a probelor, instanța a respins plângerea, și motivat de faptul că, în condițiile în care pentru suprafața de 1500 mp, după cum rezultă din preambulul ordinului contestat (fila 16) și referatul de la fila 18 verso dosar, întocmit de Comisia Locală Iași de Fond Funciar, prin care se menționează că reclamantul justifică regimul juridic a dreptului de proprietate pentru suprafața revendicată, dar în prezent în parte pentru 787 mp este afectat de actualul traseu al Bulevardului Calea Chișinăului, spațiu verde, alei și trotuar pietonal, în parte pentru 713 mp se află în incinta . emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate conform HG 834/1991. Din lucrările dosarului rezultă că terenul este identificat ca fiind ocupat de detalii de sistematizare, sus evocate și în proprietatea . ca nefiind deci în administrarea Consiliului Local Iași.
S-au reținut în respingerea cererii și următoarele motive:
Prin Ordinul nr. 1114/17.12.2010 a Prefectului Județului Iași a fost invalidată propunerea Comisiei Locale de fond funciar Iași cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1500 mp. în motivare s-a arătat că terenul nu se află în administrarea Consiliului Local ci este în proprietatea . prin expertiza G. s-a mai stabilit că în parte este afectat de actualul traseu al Bulevardului Calea Chișinăului, trotuar, căi de acces și spațiu verde.
Potrivit art. 1169 Cod civil, reclamantul care a susținut că este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1500 mp teren avea sarcina de a dovedi cele două condiții cerute cumulativ, că terenul nu este afectat de utilități publice și se află în proprietatea (administrarea) Consiliului Local Iași la data formulării cererii (_ din 21.11.2005). Faptul că reclamantul a făcut dovada că avea în proprietate suprafața de 1500 mp nu este suficient pentru a se putea dispune reconstituirea dreptului de proprietate, reclamantul trebuia să mai facă și dovada îndeplinirii disp. art. 36 al. 5 din Legea nr. 18/1991. Ca atare, nefiind făcută dovada solicitării cu mijloacele de probă analizate mai sus, a căror administrare s-a realizat în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate prin prisma dispozițiilor art. nr. 36 alin. 5 din Lg. 18/1991 republicată, instanța a respins plângerea și a dispus menținerea Ordinului nr. 1144/17.12.2010 ca fiind legal și temeinic, în condițiile în care suprafața în litigiu nu este liberă în sensul dispozițiilor art. 36 alin. 5 din lege.
În speță, actul contestat fiind emis în procedura disp. art. 36 alin. 6 din Lg. nr. 18/1991 de către Instituția Prefectului J.. Iași prin P. J.. Iași și cum cererea de introducere în cauză a Comisiei Municipale Iași de fond funciar solicitată de pârâtul P. Județului Iași prin întâmpinare (fila 12) nu a fost calificată juridic (art. 49 și urm. C.pr.civ.) și nici depusă copia după acțiune nu s-a impus punerea în discuție astfel că această cerere nu a format obiectul prezentului dispozitiv, fiind o cerere formulată cu titlu enunțiativ fără conotații juridice.
Din lucrările dosarului rezultă că terenul este identificat ca fiind ocupat de detalii de sistematizare, respectiv (Terenul din fost .-75 (în prezent bulevardul Calea Chișinăului), revendicat de reclamantul P. A., în suprafață de 1500 mp, este amplasat parțial în incinta . are emis un certificat de atestare a dreptului de proprietate conform HG 834/1991 urmat de documentație cadastrală și carte funciară. Suprafața ocupată de . reclamantului este de 713 mp, delimitat de punctele 1,2,3,4 și evidențiate pe schița anexa S1. Diferența de suprafață, respectiv 787 mp, delimitată de punctele 3,4,5,6 și evidențiate pe schita anexa S1 se află în administrarea Primăriei mun. Iași și este ocupată de detalii de sistematizare .În raport de cele reținute prin expertiza G., s-a concluzionat de instanța de fond că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele actului invocat.
Sub aspectul acordării în subsidiar a unui alt amplasament, s-a menționat că fostul proprietar, în speță reclamantul, nu are nici posibilitatea atribuirii unei alte suprafețe de teren în compensare pentru că prin lege este stabilit doar dreptul la restituirea terenului avut în proprietate. Inclusiv cererea de acordare a despăgubirilor bănești pentru terenul ocupat în sensul dispozițiilor art. 36 alineatele 2-5 din Legea nr. 18/1991 republicată, se impune a menționa faptul că acestea chiar dacă s-ar acorda în condițiile Legii nr. 18/1991 republicată și Legii nr. 1/2000 republicată – reclamantul trebuie să facă dovada îndeplinirii procedurii reglementate de Legea nr. 1/2000.Această condiție rezultă din textul art. 55 din Legea nr. 247/2005, prevăzut de Titlul I art. I – în capitolul – privind modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 – (regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989) – prin care se reglementează în art. I pct. 55, condițiile în care reclamantul ar putea beneficia de despăgubiri, respectiv cu parcurgerea unei proceduri similare aceleia prevăzută în Legea nr. 10/2001.
În respingerea acțiunii reclamantului sub aspectele de mai sus, privind acordarea de teren în compensare ori despăgubiri este și răspunsul din întâmpinare formulat de P. județului Iași depus la fila 27 dosar, prin care arată că dispozițiile art. 9 alin. 3 și art. 10 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005 sunt date în aplicarea art. 23 și art. 24 din Legea nr. 18/1991. Nici la apariția Legii nr. 247/2005 nu se reglementează atribuirea în compensare de teren situat în intravilanul localităților pentru terenul care nu mai poate fi restituit în natură. Partea practică a decis (C.S.J. decizia civilă nr. 202/1995 și decizia civilă nr. 5269/2005 a Î.C.C.J) că „dispozițiile art. 23 și art. 25 din Legea nr. 18/1991, care se referă la compensarea cu teren echivalent, nu sunt aplicabile cât timp terenul, a cărui restituire se cere, este teren intravilan și nu a aparținut fostei cooperative.”
În consecință, prin lipsa reglementării pentru foștii proprietari ai terenurilor preluate de stat de a beneficia de terenuri în compensare sau de despăgubiri în cazul în care dreptul lor de proprietate nu mai poate fi reconstituit pe vechiul amplasament deoarece este afectat de construcții sau lucrări de interes public, respectiv cele sus-menționate în preambulul ordinelor contestate, reprezentând o omisiune de reglementare, instanța nu se poate substitui în procedura Legii nr. 18/1991, legiuitorului, pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite.De altfel, a fost depusă la dosar, fila 80, Hotărârea înregistrată sub nr. 169/846/27.05.1992 emisă de Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin care are reconstituit defuncta P. E. dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 420 m.p. situat în Iași . și 840 m.p. situat în Iași . .
Concluzionând pentru toate argumentele sus expuse care converg și sub acest aspect la respingerea plângerii și menținerea ordinului contestat ca fiind legal și temeinic s-a dispus de către instanță conform dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurentul a susținut că s-a adresat Judecătoriei Iași solicitând anularea Ordinului nr. 1144/17.12.2010 emis de Instituția Prefectului Județului Iași, prin care i-a fost respinsă cererea prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1500 mp teren situat în Iași, .-75, respingerea cererii fiind motivată de Prefect în sensul că această suprafață de teren s-ar afla în incinta S.C. Moldoplast SA, societate comercială căreia i s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate pe un teren ce include și proprietatea sa.În timpul procesului a intrat în vigoare și Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, făcând precizări în fața instanței în sensul că și prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile nou adoptate, dreptul lui fiind în curs de soluționare.În cauză a administrat proba cu acte și expertiza tehnică.În pofida dispozițiilor legale invocate și în pofida probelor administrate, instanța a pronunțat o hotărâre profund nelegală și netemeinică, ignorând intenția legiuitorului exprimată prin Legea nr. 165/2013 de finalizare a procesului de restituire a proprietăților fie de atribuire în natură, fie prin echivalent, instanța ignorând, de asemenea, situația juridică și de fapt a terenului în litigiu; a susținut că îndreptățirea la restituirea fie în natură, fie prin echivalent a terenului a cărui proprietate a fost contestată și că aceasta este dovedită cu actele depuse în sprijinul cererii. În lumina noilor reglementări, Comisiei Județene îi revine competența de rezolvare a modalității de atribuire în concret, în raport cu situația din teren, aspect omis de Judecătoria Iași, care nici nu amintește de Legea nr. 165/2013, fapt ce atrage nelegalitatea și netemeinicia sentinței. Emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu este de natură să impieteze asupra reconstituirii dreptului, cum greșit a reținut prima instanță, în condițiile în care, până la soluționarea cererilor de reconstituire a foștilor proprietari, sunt suspendate orice constituiri de drepturi în folosul terților. În acest sens sunt chiar dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 834/1991, conform cu care nu vor putea fi emise certificate de atestare a dreptului de proprietate în condițiile art. 1 pentru terenurile aflate în domeniul public, S.C. Moldoplast SA neîndeplinind nici condițiile pentru atribuirea terenului în celelalte ipoteze prevăzute de dispozițiile sus citate (teren construit sau teren agricol prevăzut pentru dezvoltare aspect de asemenea ignorat de instanța de fond.Faptul că nu au fost respectate aceste garanții legale nu se poate constitui un impediment în reconstituirea dreptului lui de proprietate, mai ales în contextul dispozițiilor Legii nr. 165/2013, dispoziții incidente și în cauza de față. La data formulării cererii de reconstituire, terenul se afla în patrimoniul Municipiului Iași, fapt care a și fost confirmat în parte de expertiza administrată în cauză și care îl îndreptățea la reconstituire în condițiile legii, aspect esențial care a fost ignorat de instanță. Analiza incidenței art. 36 din legea nr. 18/1991, se face prin raportare la situația juridică a terenului la 01.01.1990, dată la care terenul era în administrarea Primăriei Iași, putând face obiectul reconstituirii, instanța de fond analizând greșit condițiile de aplicare a acestui articol și reținând eronat că nu a făcut dovada dreptului de proprietate și nici dovada conservării atributului dreptului (reconstituirea urmărește tocmai readucerea în folosul fostului proprietar a acestor atribute).Dreptul său la reconstituire într-una din variante nu poate fi ignorat în condițiile în care era obiectul unei cereri de reconstituire care a și fost soluționată într-o primă fază în sensul reconstituirii efective a dreptului de proprietate. În acest sens este Hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Prefecturii Iași prin care i se admite cererea în sensul reconstituirii în proprietate a suprafețelor de 420 mp din Iași, . și 840 mp în Iași, ..Hotărârea mai sus evocată confirmă îndreptățirea la reconstituire sub aspectul calității de fost proprietar/succesor deposedat abuziv, cât și întinderea dreptului, legitimându-se nu doar ca titular al unei „speranțe legitime” (care în practica CEDO obligă statul la asigurarea concretizării ei), ci și ca titular al unui drept de proprietate ce apare ca nesocotit prin emiterea ordinului contestat.
Ignorarea regimului juridic al terenului la data inițierii procedurii de reconstituire, atribuirea acestuia în mod nelegal unei alte entități, obligă instanța să califice ordinul în litigiu ca nelegal, neputând fi ignorată legitimitatea reconstituirii dreptului în favoarea sa, cu atât mai mult cu cât cererea fusese depusă în termen și dreptul reconstituit anterior emiterii certificatului de atestare, împrejurări, de asemenea,omise de instanță. Consideră că cea mai gravă eroare a instanței constă în ignorarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013 incidentă în cauză. De aceea, solicită tribunalului să rețină, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, că îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România. Astfel, potrivit art. 4 al legii nr. 165/2013, dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi,cauzelor în materia reconstituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului. Cum cererea sa a fost depusă în termen și nu a fost soluționată definitiv până la data apariției legii, apare deplin justificată solicitarea aplicării dispozițiilor acestei legi,pe care prima instanță nici nu le-a analizat, nici nu le-a aplicat. Având în vedere aceste prevederi legale, este o persoană care se consideră îndreptățită, în sensul art. 3 pct. 3 din Legea nr. 165/2013, formulând și depunând în termen, la entitățile investite de lege, cerere de reconstituire (din categoria celor prevăzute la art. 3 pct. 1 din legea nr. 165/2013), care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Instanța, respectiv judecătoria, era una din entitățile investite de lege cu soluționarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 18/1991, aspect de asemenea omis de instanță. Solicită, în aceste condiții, ca tribunalul să constate erorile de aplicare și interpretarea legii, admițând prezentul recurs. Solicită să se facă aplicarea principiilor înscrise în art. 2 din legea nr. 165/2013, respectiv; a) principiul prevalenței restituirii în natură; b) principiul echității; c) principiul transparenței procesului de stabilire a măsurilor reparatorii; d) principiul menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății și, modificând în tot sentința Judecătoriei Iași, să se admită prezenta plângere, să se anuleze Ordinul Prefectului nr. 1140/2010, să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1500 mp în Iași, .-75, urmând ca, în situația în care acest lucru nu va fi posibil, reconstituirea să se facă în ordinea prevăzută de art. 12 din legea nr. 165/2013 ori prin acordarea de măsuri compensatorii prevăzute de art. 16 din legea nr. 165/2013.
La dosarul cauzei recurentul a înaintat transcrierea înregistrării susținerilor din ședința publică din 21.06.2013 a Judecătoriei Iași în prezentul litigiu.
Legal citat, intimatul P. Județului Iași nu a depus întâmpinare și nici nu a asigurat prezența unui reprezentant pentru a-și exprima poziția procesuală cu privire la recursul formulat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
Prima instanță a fost învestită la data de 04.02.2011 de reclamantul P. A. cu soluționarea plângerii formulate împotriva Ordinului nr. 1144/17.12.2010 emis de P. J.. Iași.
Prin actul contestat s-a respins cererea formulată de reclamantul-recurent P. A. la data de 21.11.2005 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1500 mp situat în Iași, .-75 motivat de faptul că terenul nu se află în administrarea Consiliului Local ci în proprietatea S.C. Moldoplast SA, nefiind îndeplinite astfel cerințele impuse de art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991.
Este necontestat în cauză faptul că terenul pretins de reclamantul-recurent se află situat în intravilan Iași, fiind în prezent, potrivit expertizei topo-cadastrale G. O. administrată la prima instanță, parțial în proprietatea S.C. Moldoplast Sa – 713 mp și parțial în proprietatea Municipiului Iași – 787 mp – ocupat cu detalii de sistematizare – spațiu verde, trotuar pietonal, pistă pentru bicicliști, . reține în principal, în raport de data formulării cererii și de faptul că terenul solicitat,trecut în proprietatea statului în baza unui decret de expropriere, se află în intravilan Iași, că în mod greșit prin ordinul contestat au fost analizate pretențiile reclamantului prin prisma condițiilor impuse de art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991, întrucât în baza acestui text se puteau formula cereri doar până la data de 01.11.2001 (în acest sens alin. 5 ind. 1 al art. 36 din legea nr. 18/1991).
Ipoteza prevăzută de art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 se regăsește într-o reglementare mai amplă în art. 34 din legea nr. 1/2000potrivit căruia „terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse și nu mai prezintă nici o valoare de întrebuințare, preluate în orice mod, inclusiv cu titlu de donație, considerate proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale prin aplicarea Dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și ale altor acte normative speciale se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz”.
Având în vedere că solicitarea de restituire a terenului soluționată prin ordinul contestat a fost formulată la 21.11.2005 (în acest sens cererea existentă la fila 19 dosar fond), când nu se mai puteau formula cereri în baza art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991 (potrivit art. 36 alin. 5 ind. 1 din aceeași lege), pretențiile reclamantului se impuneau a fi analizate din perspectiva art. 34 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, terenul solicitat fiind situat în intravilan și trecut în proprietatea statului în baza decretului de expropriere nr. 30/1963 (filele 28, 29).
În ce privește suprafața de 713 mp aflată în proprietatea S.C. Moldoplast SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . 3 nr. 0287/29.06.1993, în mod evident condiția premisă pentru restituire nu este îndeplinită (respectiv terenul solicitat să fie proprietate publică sau privată a statului sau a unității administrativ teritoriale).
În ce privește diferența de suprafață, deși aceasta este în proprietatea unității administrativ teritoriale, este afectată de detalii de sistematizare.
Situația juridică a imobilului, astfel cum a fost reținută de prima instanță nu este contestată de recurent, ceea ce pretinde acesta în prezenta cale de atac, este restituirea în natură a terenului pe fostul amplasament,iar în subsidiar,atribuirea unui teren echivalent în condițiile art. 12 din legea nr. 165/2013 sau acordarea de măsuri compensatorii conform art. 16 din legea nr. 165/2013.
Identificarea textului de lege la care se impune a raporta solicitarea petentului de restituire în natură a terenului este necesară pentru stabilirea condițiilor impuse de lege în acest sens și verificarea îndeplinirii lor, față de situația juridică a imobilului ce face obiectul cererii de restituire. Se poate observa, din cele expuse, că imobilul pretins de reclamantul-recurent nu poate fi restituit în natură întrucât o parte din acesta se află în proprietatea unei persoane juridice de drept privat, iar cealaltă parte, deși aflată în proprietatea Municipiului Iași, este afectată de detalii de sistematizare, astfel încât cerințele impuse de art. 34 din legea nr. 1/2000 nu sunt îndeplinite în cauză (cerințe care au fost, de altfel, prevăzute și de art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991 din perspectiva cărora a fost respinsă cererea de restituire prin ordinul contestat).
Solicitarea de acordare de teren în echivalent sau de alte măsuri compensatorii în baza Legii nr. 165/2013 nu poate fi primită, analizată pe fondul ei.
Astfel, Legea nr. 165/16.05.2013 nu intervine în condițiile prevăzute de legile fondului funciar, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ci stabilește măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în cazul legilor fondului funciar doar pentru terenurile agricole și forestiere. În acest sens dispozițiile art. 3 pct. 1, art. 6, art. 12 iar dispozițiile art. 8 la alin. 2 din Legea nr. 165/2013 enumeră situațiile ce cad sub incidența acestei legi ori situația de față nu se încadrează în niciuna din ipotezele la care textul menționat face referire.
Concluzionând, tribunalul notează că situația actuală a terenului solicitat de reclamant nu îndeplinește condițiile impuse nici de art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 (analizate de P. Județului Iași la emiterea ordinului contestat) și nici ale art. 36 din legea nr. 1/2000 pentru a permite restituirea în natură iar pentru situațiile reglementate de textele de lege menționate, legile fondului funciar nu prevăd și posibilitatea acordării de măsuri compensatorii în echivalent. Situația imobilului solicitat de reclamant intră în domeniul de reglementare a altei legi speciale cu caracter reparator – Legea nr. 10/2001, acesta fiind și motivul pentru care măsurile compensatorii nu sunt prevăzute pentru situațiile ce intră sub incidența art. 36 alin. 1 din legea nr. 18/1991 respectiv art. 34 din legea nr. 1/2000.
Așa fiind, în mod corect prin ordinul contestat, cererea reclamantului a fost respinsă iar soluția de respingere a plângerii formulată împotriva acestui ordin, pronunțată de prima instanță, este, de asemenea ,temeinică și legală.
În considerarea celor expuse, tribunalul constată că nu pot fi primite criticile aduse de recurent acestei sentințe astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de reclamantul P. A. împotriva sentinței civile nr._/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria P., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. M. M. C. A. M. C.
Grefier,
Getuța M.
Red. A.M.C
Tehnored. M.M.D.
2 ex./23.06.2014
Judecător fond A. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2389/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 3/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
