Fond funciar. Decizia nr. 30/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 30/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Ianuarie 2014
Președinte - E. C. F.
Judecător - M. C.
Judecător - C. R.
Grefier - O. T.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 30/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul T. P. și pe intimatele C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. L. ȚIBĂNEȘTI P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul, personal și asistat de avocat G. C., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 5), lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că în cauză nu s-a formulat întâmpinare, iar prin cererea de recurs nu s-a solicitat administrarea de probe noi.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Avocat G., pentru recurent, solicită admiterea recursului ca fiind legal, justificat și fondat. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/04.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
” Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. P., domiciliat în . Țibănești, județul Iași în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR ȚIBĂNEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI având ca obiect obligație de a face.”
P. a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
”Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub număr de dosar_ /2013, la data de 25 mai 2012, astfel cum a fost ulterior precizată (f.1,2,25 dosar) reclamantul T. P. a chemat în judecată pârâta C. L. de Fond Funciar Tibănești și pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași solicitând obligarea acestora la întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate pentru terenul ce a aparținut numitei T. E. care a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de 1488 mp, conform rolului agricol vol 2 poziția 58, al căreia moștenitor este reclamantul.
S-a arătat că prin adeverința emisă de Primăria comunei Tibănești i s-a recunoscut reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 1488 mp însă nu s-a întocmit titlul de proprietate. S-a mai arătat prin cererea introductivă și faptul că frații reclamantului dețin mai multe terenuri.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr.18/1991, Codului de procedură civilă ,Legii 247/2005 și ale Codului civil.
Anexat cererii reclamantul a depus la dosar adeverința nr.1441/10.08.1991 pe numele T. P. (f.4,5 dosar).
În cauză a formulat întâmpinare numai pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași, prin care a arătat în esență că punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate sunt operațiuni ulterioare reconstituirii dreptului de proprietate, nu rezultă dacă pârâta C. Județeană de Fond Funciar a adoptat o hotârâre pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1488 mp, nu se poate emite un titlu de proprietate decât după parcurgerea procedurii prevăzute de H.G. nr.890/2005.
C. L. de Fond Funciar Tibănești nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 21.05.2013 s-au prezentat în fața instanței numita I. Clemanța și numitul T. P., care au susținut în esență că reclamantul nu este singurul moștenitor și la rândul lor au îngrijit pe numita T. E., reclamantul nu poate pretinde drepturi numai pentru sine.
Prin serviciul registratură al instanței la data de 03 iunie 2013 a depus cerere de intervenție în nume propriu numitul T. P. arătând că solicită respingerea acțiunii reclamantului care nu este singurul moștenitor.
La termenul din 25.06.2013 instanța a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție în interes propriu, constatând că persoana care tinde să dobândească calitate de intervenient în nume propriu nu solicită un drept propriu ci numai respingerea acțiunii reclamantului întrucât acesta din urmă dorește reconstituirea dreptului de proprietate numai în propriul beneficiu.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat la cererea reclamantului proba cu înscrisuri, acesta depunând la dosar adeverința nr.1441/10.08.1991 pe numele T. P. pentru suprafața de 5000 mp (f.4,5 dosar), o adeverința emisă sub numărul 2987/09.04.2009 de Primăria comunei Țibănești, copie carte identitate reclamant, certificat de deces pentru T. E. din anul 2006 (f.13 -20), declarație din 15.10.2010 a reclamantului dată în fața Primarului comunei Țibănești conform căreia acesta a suportat cheltuielile de înmormântare ocazionate de decesului numitei T. E. (f.32 dosar).
Din oficiu instanța a dispus adresă către C. L. de Fond Funciar Țibănești pentru a comunica copie de pe rolul agricol al numitei T. E., cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de aceasta sau de reclamant conform Legii 18/1991 și actele aferente (f.34, 60 dosar) relații furnizate fiind atașate la filele 35-47 dosar și fila 69 dosar.
Analizând actele și lucrările cauzei civile de față instanța reține următoarele:
În fapt, astfel cum rezultă din certificatul de deces depus la fila 19 dosar numita T. E. a decedat la data de 6 august 2006.
Susține reclamantul, fapt atestat și prin adeverința nr.2987/09.04.2009 emisă de Primăria Comunei Țibănești (f.18 dosar) că defuncta T. E. a figurat în registrul agricol volumul 2 poziția 58 cu suprafața de 1488 mp. În prezent conform rolului agricol depus la filele 36 și următoarele dosar terenul este trecut în rolul agricol pe numele T. E. cu mențiunea decedată, I. Camenta și I. E..
Numitei T. E. nu i s-a întocmit titlu de proprietate pentru această suprafață de teren, fapt care rezultă din aceeași adeverință sus menționată.
Cu toate acestea instanța reține că cererea reclamantului de obligarea a celor două pârâte la întocmirea documentației prealabile și respectiv eliberarea titlului de proprietate pentru această suprafață de teren este neîntemeiată în condițiile în care, în viață fiind, atât la apariția Legii 18/1991, cât și a Legii 169/1997 și Legii 247/2005, numita T. E., nu a formulat o solicitare adresată comisiei locale de fond funciar prin care să investească această autoritate cu o cerere de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate, conform dispozițiilor Legii nr.18/1991 în termenele prevăzute de lege.
Lipsa cererii de reconstituire a fost confirmată de pârâta C. L. de Fond Funciar Tibănești cu adresa nr.5524/19.06.2013 (fila 69 dosar), adresă prin care se arată că nici defuncta T. E. (singura de altfel îndreptățită să formuleze cererea) și nici reclamantul T. P. nu au depus la nicio lege a fondului funciar cerere de reconstituire a dreptului, pentru suprafața de 1488 mp teren.
Adeverința prezentată de reclamant cu numărul 1441 din 10.08.1991 pentru o suprafață de 5000 mp teren nu are în mod evident nicio legătură cu dreptul la suprafața de teren de 1488 mp ce face obiectul cererii adresată instanței.
Conform dispozițiilor art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere iar în cauză nu rezultă faptul că persoana îndreptățită a investit autoritățile publice cu atribuții în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, cu o cerere de reconstituire/constituire a dreptului său după caz, moștenitorul acesteia adresându-se direct instanței de judecată în baza unei adeverințe emisă pe numele său, fără legătură cu terenul ce a aparținut defunctei T. E., persoană în viață la apariția Legii 18/1991 și legilor ulterioare de modificare.
Premisa pentru a obține o hotărâre judecătorească de obligare a autorităților locale constituite pentru a pune în aplicare legislația fondului funciar o constituie investirea acestora cu o cerere conform legii, cerere care să nu fi fost soluționată, fapt de natură să contureze culpa autorităților în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin și să justifice demersul obligării acestora în justiție, situație ce nu este incidentă în cauză.
P. motivele expuse cererea formulată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.”
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul T. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, reclamantul a arătat că autoarea sa, T. E., a solicitat reconstituirea suprafeței de teren în litigiu, însă C. Locala fiind de rea-credinta în prezent nu mai vrea să recunoască, vina sa fiind că nu a solicitat număr de înregistrare la depunerea cererii, cererea fiind lăsata pe biroul primarului. În consecință, s-a solicitat admiterea recursului.
Intimatele, legal citate, nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Aspectele susținute de recurent prin calea de atac exercitată, nu sunt de natura să conducă la aprecierea nelegalității sau netemeiniciei sentinței recurate.
În mod corect prima instanța a reținut că în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 („stabilirea dreptului de proprietate se face,la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate”), art. 11 alin. 3 („ stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere..."), art. 36 și art. 48 („ cetățenii români cu domiciliul în străinătate.....pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de terenuri agricole sau terenuri cu destinație forestieră...") din Legea nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, stabilirea (reconstituirea) dreptului de proprietate se face numai la cerere, depusă de fostul proprietar sau de către moștenitorii acestuia la primăria localității în raza căreia se afla terenul ( art.9 alin.3 din Legea 18/1991 republicata cu modificările ulterioare).
Or, în condițiile în care în cauza lipsește orice dovada concreta cu privire la existența cererii de reconstituire formulată de T. E. sau succesorii acesteia, în termenul legal imperativ stabilit de Legea 18/1991 și actele normative subsecvente, în mod legal s-a apreciat că pretenția reclamantului de obligarea a celor două pârâte la întocmirea documentației prealabile și respectiv eliberarea titlului de proprietate pentru această suprafață de teren este neîntemeiată.
Susținerea recurentului, conform căreia cererea a fost depusă, dar nu a primit numar de înregistrare și nu a fost soluționata, rămâne lipsita de orice efect juridic, în lipsa administrării unor mijloace de dovada pertinente și concludente. De altfel și fața de etapele obligatorii ale procedurii de reconstituire, în lipsa vreunui act juridic eliberat în condițiile Legii 18/1991, cu modificările ulterioare, care să dovedească îndreptățirea reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren solicitată, cererea vizând direct obligarea a celor două Comisii la întocmirea documentației prealabile și respectiv eliberarea titlului de proprietate pentru suprafață de teren este vădit nefondată, fiind realizata cu încălcarea procedurii administrativ jurisdicționale reglementate de lege.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat recursul formulat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurentul T. P. împotriva sentinței civile nr._/04.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ 2012, sentința pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.01.2014.
Președinte, E. C. F. | Judecător, M. C. | Judecător, C. R. |
Grefier, O. T. |
RED/Tehnored/FEC
2ex/25.03.2014
Jud fond C. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2691/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
